Vineri, 9 februarie 2018, ora 18.00, la Muzeul Național al Literaturii Române ( str. Nicolae Crețulescu nr.8 – în spatele Bisericii Albe), Editura Cununi de stele și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la evenimentul „Un ungher de afecțiune”, o evocare Amita Bhose, reputată scriitoare, traducătoare şi profesoară, mesager al schimbului de valori culturale între România şi India. Evenimentul este prilejuit de împlinirea a 85 de ani de viață de la nașterea Amitei Bhose. În cadrul evocarii vor fi expuse, pentru prima oară, obiecte personale și manuscrise aparținând Amitei Bhose. AgențiadeCarte.ro este partener media al evenimentului.
Participă Carmen Mușat Coman, director al Editurii Cununi de stele, foști studenți ai Amitei Bhose, membri ai ambasadei Indiei la București, prieteni, colaboratori, admiratori. La finalul evocării va avea loc o reprezentaţie de dans clasic indian oferită de Centrul de Artă Euterpe, coregrafia fiind semnată Carmen Coţovanu Pesantez.
Gândea, vorbea şi chiar visa în română. Venită pentru prima oară în România în 1959, Amita Bhose s-a îndrăgostit de această ţară care avea să-i devină al doilea cămin. S-a născut la Calcutta, la 9 februarie 1933 (în același an cu Nichita Stănescu), într-o familie cu bogată activitate culturală. La 20 de ani absolvă facultatea de chimie, fizică şi matematică, iar în 1965 facultatea de bengali-engleză a Universităţii din Calcutta. Anul 1969 va fi anul publicării poeziilor lui Eminescu în India și prima traducere a poetului în Asia. Caragiale, Sadoveanu, Mihail Sebastian, Marin Sorescu au putut fi cunoscuţi în ţara lui Tagore graţie iubirii Amitei Bhose pentru literatura română.
Peste ani, avea să publice primul Dicţionar bengali-român – cele 850 pagini ale dicţionarului au fost scrise de mână, cu ajutorul câtorva studenţi – şi primul Manual de limba bengali. Din 1972 s-a stabilit în România, după moartea tatălui său: „M-am întors în România ca să caut un ungher de afecţiune în mijlocul poporului român”.
„În lunga, foarte lunga mea carieră universitară, întâlnirea cu mult regretata Amita Bhose a constituit un moment cu totul singular” – avea să noteze Zoe Dumitrescu Buşulenga în prefaţa cărţii Eminescu, apărută postum. „Începând de la prezenţa ei uşor exotică, de la silueta graţioasă şi mişcările delicate, dar sigure, până la ochii vii, pătrunzători, şi glasul cu modulaţii muzicale întrerupte din când în când de un hohot de râs care avea şi o imperceptibilă ironie, Amita sugera de la început o personalitate puternică, în ciuda fragilităţii ei.”
Amita Bhose avea o rară distincţie, cucerea prin prezenţă şi erudiţie. Cursurile sale de cultură şi civilizaţie indiană, deşi aveau statut facultativ, se ţineau cu sălile pline. În inima sa, Amita Bhose l-a aşezat pe Eminescu alături de Tagore. În „Eminescu şi India”, Amita Bhose afirma: „Mihai Eminescu e singurul poet european care a făcut India nemuritoare în ţara sa”. Fiindcă timp de 30 de ani a slujit cultura română în calitate de traducător din şi în limba română, publicist, cercetător şi pedagog, se poate spune despre Amita Bhose că este singurul scriitor indian care l-a făcut nemuritor pe Eminescu în ţara sa.