Lansarea volumului de poezii și poeme în proză „Coup de coeur”, EdituraTracus Arte, în cadrul Târgului Internaţional Gaudeamus – Carte de învăţătură 2017, a fost un bun prilej de ipoteze critice despre o carte prezentată de Ioan Cristescu, directorul Muzeului Naţional al Literaturii Române, Aura Corbeanu, vicepreşedinte UNITER, profesor la Universitatea Târgu-Mureş, și poetul Liviu Uleia (care semnează şi coperta volumului). „Coup de coeur” este structurat în trei părţi: „Alinamar”, poezii în limba română, „Coup de coeur”, poezii în limba franceză (care dau şi titlul volumului) şi „31 de zile în februarie”, poeme în proză. ”O felicit pe Silvana Cojocărașu pentru că a înțeles să ducă cercetarea sa poetică într-o zonă în care elementul biografic, care poate fi cuprins în felul de reflectare a realității prin filtrul subiectivității, devine un spațiu de poeticitate cu certe delicii de lectură. Dacă în primul volum pariază pe căutarea de sine și pe cunoaștere, pe formula de purificare a lumii și a clipei imediate, cu încăpățânarea că lumea poate fi schimbată şi îmbunătăţită prin cuvânt, cu acest nou volum, Coup de coeur, scris în română şi în franceză, asistăm la o surprinzătoare schimbare a registrului poetic către o formulă profund meditativă, interpretativă, de acceptare a realității și de filtare a ei prin fețele metaforei. Căutarea identităţii artistice pare a fi firul ariadnic al acestor versuri de maturitate poetică şi fineţe intelectuală, mizând mai puţin pe punctele reflexive şi autoreflexive, aşa cum se întâmpla în prima sa carte, Cantabis. Aleg, spre a exemplifica acest tip de relaţie real – plan poetic, un poem care se cheamă „Raju, elefantul liber”, din prima parte a volumului, „Alinamar”. Veţi vedea aici şi planurile de citat informaţional, de citat cultural şi, după aceea, de relaţie prin care obiectul realului devine un instrument poetic: „Când ai un elefant în suflet / nu mai plângi după cuvintele încrucişate, / paşii se măsoară cu urme mari, / lumea se priveşte cu ochi blânzi. / Când ai suflet de elefant / sfărâmi lanţurile mâinilor / cu ochii în lacrimi. / Când îi priveşti pe ceilalţi / ca un elefant, / înţelegi cât sunt de mici / când îţi strâng lanţurile. / Priveşti cu îndurare. / Cheia pe care o ţin rânjind între dinţi / este de la închisoarea inimii lor / în care se zbat şi nu văd / că sunt înăuntru. / Povestea lui Raju / de la ştirile de azi / e povestea noastră / şi nu o vedem, / ne e frică să le arătăm / urmele sângerânde ale lanţurilor / şi să le spunem / că sunt mici / că sunt înăuntrul cuştii / că noi suntem elefanţii / şi oricum vom fi liberi.” Ea readuce, cu acest volum, și genul prozo-poemelor, prin acest jurnal al jurnalului, care se desfășoară apăsător și continuu și pentru care e nevoie de 31 de zile în februarie, în formulări rafinat concentrate, ce amintesc de autorii – francezi şi nu numai – consacraţi ai genului, uitați sau puţin uzitați în ultima vreme. Este un volum de maturitate poetică, cu o secțiune în franceză, care reușește, așa cum își propune și titlul, să creeze fascinație, atracție și să incite la lectură.” – a comentat scriitorul Dan Mircea Cipariu lansarea volumului „Coup de coeur”.
„Ca autor de poezie pot să-mi exprim încântarea pentru ceea ce am citit, cu atenție și cu bucurie, să descopăr atât simplitatea, cât și farmecul poeziei autentice. Fără farafastâcuri, fără postmodernisme, mărturisire, pură, imediat recognoscibilă, care mie îmi aduce aminte de poezia cea mai curată pe care am scris-o când pășeam ușurel spre tinerețe, o poezie la care mi-ar plăcea să mă întorc, dar, din păcate, mai mult sau mai puțin dezgustat de realitatea plină de ipocrizie care ne înconjoară, nu o mai pot face. De aceea, încă o dată, toată admirația pentru curățenie și sper să rămână așa, că e păcat, aceste lucruri sunt din ce în ce mai rare. Poezie picturală cu finețuri orientale care amintesc de marii poeți chinezi ai Lunii și reflexivele stampe japoneze, meditație însoțită uneori de profundă ironie, balans amplu între anotimpuri și sentimente, sub aripa nostalgiei omniprezente, toate acestea ni le oferă Silvana Cojocărașu, în versuri care te pot urmări îndelung, muzical, melancolice și mustrătoare totodată… Provocator, citez, invitând la lectură: ”Dor duios verile calde / când şi arşiţa e dulce / în leagănul din suflet, / când florile se scutură noaptea / efemer de parfumuri / şi privesc în urmă, peste umăr, / la zbaterea noastră ciudată / inconştientă şi sigură / clipind cu înţelepciunea / culorii care nu se mai intoarce / şi se preface-n umbră, / nu ştiţi ce departe sunteţi / de rădăcini, par să ne spună…” – Liviu Uleia
„Construcţie frumoasă, florilegiu poetic cu recurenţe discrete şi o iscusită întreţesere a versurilor, unduind precum urzeala emoţiilor. Un simţ probabil natural al litotei – de aici, o eleganţă a dicţiei, ferită de stridenţe sentimentale.” – Dan Ion Nasta