De curând, la Editura Dacia XXI a apărut volumul “Din copilăria unui hoher” de Dan Trif, colecţia “Prozatori contemporani”.
“Supărat pe noi că ne-am prostit la Hodin, dascălu` a intrat în clasă, la prima oră, foarte nervos. Văzând globul pământesc de pe masă, s-a întors “stropşit” spre noi şi ne-a întrebat: “Copii, de ce-i turtit globu` la poli?” În clasă s-a lăsat o linişte grea. “Mă, voi n-auziţi, de ce-i turtit?” A urlat dascălu`. Câţiva am început să tremurăm. Întrebând a treia oară şi mai răstit, Letiţia s-a ridicat, smiorcăindu-se: “Domnu` dascăl, io nu l-am turtit, da` l-am văzut pe Jenu şi pă Ovidiu umblând la el şi strângându-l de poli! Io numa` l-am şters de colb”. Dascălul era şi mai furios. Ovidiu şi Jenu s-au ridicat în picioare galbeni de speriaţi ce erau şi i-au spus dascălului că ei nu l-au turtit, că nici nu se poate turti, pentru că globu` îi din lemn de frasin. Badea Mastan, sosit la şcoală ca să ia tobele pe care le bătea când era de dat o ştire (de la Colectiv sau de la Sfat, când trebuia să văruim pomii de la gard sau când trebuia să punem steagurile), a auzit de după uşă “necazul” din clasă. S-a gândit cum să ne ajute şi ne-a ajutat: a intrat în clasă şi a zis cu o voce serioasă:”Domnu` dascăl, nu-i sfădiţi pă prunci, că ei nu-s de vină, nu ei au turtit globu`, globu` ăsta aşa-l avem rămas de la unguri.”, a scris autorul.
Frumoase amintiri. Scrise cu mult umor. Sunt convinsă că această carte merită citită. Felicitări!