Miercuri, 27 septembrie 2017, ora 19.00, la Gallery (str. Leonida nr. 9-11, București) se va desfășura o nouă ediție a Galeriei Întâlnirilor, coordonată de Daniel Sur. Cu această ocazie actorii Oana Dragnea și Massimiliano Nugnes vor lectura fragmente din piesa de teatru ”A doua scrisoare pierdută”, scrisă de Eugen Șerbănescu, lectură urmată de o dezbatere pe marginea piesei. Invitat: Eugen Şerbănescu. Evenimentul se derulează sub egida Asociaţiei Naţionale pentru Arte Vizuale Contemporane.
Eugen Şerbănescu, originar din Giurgiu, România, este prozator şi dramaturg. A făcut studii și stagii post-universitare de politică, jurnalism şi comunicare la Reuters, Londra – 1991. A fost bursier Humphrey la Universitatea Statului Maryland, SUA, în anul 1993, la Universitatea Harvard, SUA, în anul 1997; Philadelphia Inquirer, SUA, în anul 1994. A fost publicist, redactor-şef adjunct la România liberă, în perioada 1990-1996; analist politic, moderator TV; secretar de stat şi purtător de cuvânt al guvernului – 1996, consul general la New York şi Los Angeles – 1998, director general al Centrului National al Cinematografiei – 2006. Membru al Uniunii Scriitorilor. Membru al Uniunii Cineaștilor.
A publicat: Dincolo de Groenlanda – roman, Ed. Cartea Românească; Dincolo de America, scenariu de film; După-amiază cu o nimfomană pe vârful muntelui Parâng, roman Ed. Polirom (Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti); De ce-a ucis-o Shakespeare pe Ofelia? – teatru, Ed. DuStyle (Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti); Pluta pe spate, teatru, Ed. Palimpsest; Sonată pentru saxofon şi Eva, teatru, în repertoriul Teatrului Naţional din Bucureşti în stagiunile 2004 – 2011; Ochiul goelandului, teatru, Ed. Palimpsest; A doua scrisoare pierdută, teatru, Ed. Palimpsest
Oana Dragnea este actriță, profesor de teatru pentru copii și coordonator de proiecte în cadrul Institutului Cultural Român. A terminat Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”, secția actorie, la clasa profesorilor Adriana Popovici și Doru Ana. A colaborat cu Teatrul Metropolis, Teatrul de Artă, Arcub, Godot CafeTeatru. A fost actriță a Teatrului Masca, din 2010 până în 2016, unde a jucat în aproape toate spectacolele teatrului, din care amintim: „Neguțătoarea din Veneția”, „Greva”, „Țara în care îngerii vin degeaba”, „Venexia”, „Mătrăguna”, „Scapino”, „Comedianții”. S-a specializat în tehnica statuilor vivante, jucând în spectacolele: Romeo și Julieta, Crucea de piatră, Statuile, O noapte furtunoasă, Fuga de Bach, Shakespeare, Parcul, Lacătele iubirii, Sunetul Muzicii și Zidul. A început să predea teatru copiilor la Teatrului Gestual Masca, în 2012, și în prezent lucrează la Teatrul Fără Frontiere. A participat la zeci de workshop-uri, din care amintim: “Michael Cehov and Sanford Meisner acting method” cu Eugene Buică (director artistic la “The Acting Corps”, Los Angeles), „VIEWPOINTS METHOD” cu Rich Brown (profesor la Western Washington University) și „Freeing the natural voice” metoda Linklater; cu Marsha Cox ( profesoară de actorie si tehnica vocala la Conservatorul din Nürnberg). În ultimii ani, s-a implicat cu pasiune în diverse proiecte de teatru și film, inclusiv activități regizorale.
Massimiliano Nugnes a terminat Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Arte, specializarea „Artele spectacolului de teatru” și în prezent este masterand la U.N.A.T.C. A început colaborarea cu Teatrul Notarra, alături de trupa sa de teatru de amatori MiDaCris, încă de la vârsta de 11 ani.
Au urmat colaborări cu Teatrul Pentru Puțini, Teatrul Logos și Teatrul Masca. Din 2012 s-a angajat la Teatrul Masca, unde a dat naștere mai multor personaje importante din dramaturgia universală, dintre care amintim câteva: Scapino, din „Vicleniile lui Scapin” de Moliere, Mercuțio, din „Romeo si Julietta” de W. Shakespeare și Kocikariov, din „Casatoria” de N. V. Gogol.
A lucrat mult pe tehnica statuii vivante, pantomimă, expresie corporală, pe tehnica măștii: masca neutră, masca de caracter și commedia dell’arte. Poate și datorită originii italiene, moștenite din partea tatălui, pasiunea lui Massimiliano pentru commedia dell’arte rămâne o constantă în evoluția sa artistică.
