Sâmbătă, 23 septembrie 2017, orele 19:00 – 21:00, Centrul Cultural Palatele Brâncovenești (Mogoșoaia, strada Valea Parcului 1) vă invită la vernisajul expoziției PETER JECZA- ”Lecție despre imperfecțiune”. Curator: Mădălina Mirea. Cuvânt de deschidere: Doina Mândru. Microrecital: Alexandra Guțu și Marin Cazacu (violoncel). Expoziția poate fi vizitată în perioada 23 septembrie – 20 octombrie 2017.
Organizatori: Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, Fundația Interart Triade
Cu sprijinul: Primăria Capitalei, Jecza Gallery
Peter Jecza este un nume de prestigioasă referinţă în arta contemporană românească. Fundația Triade, pe care sculptorul a fondat-o, a instituit, după dispariția sa, începând cu anul 2009, programul Memoria Jecza, menit să continue cercetarea și promovarea operei artistului.
Expoziția Peter Jecza: Lecție despre imperfecțiune (organizator: Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, în parteneriat cu Fundația TRIADE, cu sprijinul Primăriei București și al Galeriei Jecza) face parte din acest program. Ea își propune să aducă în sfera dezbaterii critice semnificațiile mutației pe care cercetările artistului din anii 80 le-au adus practicilor sculpturii.
Peter Jecza și-a început formația artistică în anii 50, la liceul de artă din Târgu Mureş, cu profesorul Izsák Márton, – în plină epocă a ”realismului socialist” importat de regimul politic al vremii -, continuând la Institutul „Ion Andreescu” din Cluj, unde viitorul sculptor a avut profesori celebri, precum Romul Ladea, Virgil Fulicea, Kadar Tibór, Kós András sau Servátius Jenő -, și desăvârşind-o la Timişoara, oraş în care artistul a venit după absolvire. Lecţia dascălilor săi s-a completat, în mod echilibrat şi personal, cu ceea ce oferea marea artă europeană, de la modelul pe care l-a oferit lecția sintezei Brâncuși, până la suprarealismul masiv, teluric, al lui Henry Moore, cu care contactul a fost copleșitor.
În perioada ce a urmat absolvirii studiilor de artă (1963-1978), creaţia lui Peter Jecza a urmat, constant, un proces de căutări și profundă asimilare a surselor ce l-au marcat, de exercițiu formal, elaborare a unor practici și a unui discurs vizual supus imperativelor propriei creativități.
Opera pe care expoziția prezentă o propune este rodul acestui îndelung exercițiu de autodefinire, la finele căruia artistul ajunge în punctul de perspectivă al unor sinteze parțiale, a impunerii unui instrumentar de exprimare propriu (monada, ca formă plastică aptă să cuprindă sensuri multiple), a unui corpus marcat de existența câtorva linii generatoare, ce îi unifică și îi definesc creația pe toate palierele sale: la nivel formal, semantic, simbolic, tematic.
