La un eveniment sportiv de importanța recent încheiatului European de Gimnastică de la Cluj nu se vine în ultima clipă. În primul rând că riști să stai mult la rând pentru a putea intra în sală (controlul bagajelor de către forțele de ordine fiind scrupulos) și să ratezi startul probelor; în al doilea rând pierzi ceea ce se întâmplă în spațiile înconjurătoare sălii de concurs propriu-zise. Ca orice eveniment din lumea de azi, atenția nu se mai îndreaptă strict către competitori. Totul e gândit ca cei care au plătit bilete să se simtă bine iar pentru ei, ”pachetul” ofertei este generos și cu o paletă largă.
În Sala Polivalentă de la Cluj, în spațiile circulare de la nivelul unu și doi au fost tombole organizate de sponsori, a fost mascota TVR cu care dorea toată lumea să se fotografieze, nu numai fiindcă era foarte simpatică, dar și pentru că Televiziunea publică, Official Broadcaster al evenimentului, făcea o performanță extraodinară; au fost standuri de unde se puteau achiziționa de la insigne la tricouri, articole sportive până la costume de gimnastică; au existat locuri de joacă amenajate pentru copii, spații de savurat cafele…, posibilitatea să dai nas în nas cu marile legende ale gimnasticii românești.
Impresionant muzeul organizat la nivelul unu de către Televiziunea Română și Federația Română de Gimnastică cu ceea ce a însemnat de-a lungul timpului gimnastica românească, la loc de frunte fiind Cupa câștigată definitiv de Nadia Comăneci, după cele trei victorii obținute de ea la Campionatele Europene (așa era instituită tradiția în acei ani; vă mai amintiți de celebra cupă Jules Rimet de la fotbal?)
Dar, recunosc, cel mai mult am apreciat prezența cărții și importanței ei la o competiție sportivă. Inspirată Editura Tracus Arte când s-a alăturat acestui proiect de consemnare și de ilustrare a istoriei gimnasticii românești. La standul Editurii bucureștene s-au perindat, pentru a acorda autografe în zilele competiției, Octavian Bellu, Ecaterina Szabo, medaliații echipei României, Larisa Iordache, Cătălina Ponor, Marian Drăgulescu, dar și Robert Benția, unul dintre cei mai importanți fotoreporteri din Europa, când vine vorba de gimnastică, disciplină căreia de altminteri îi datorează stabilirea sa în Islanda. Cartea se numește Inscripții pe columna gimnasticii, un omagiu adus gimnasticii românești și marilor ei performeri din toate timpurile de către jurnalistul Emanuel Fântâneanu.
Mult mai frumos decât la fotbal unde doar fanii unei echipe se bucură după fluierul final al arbitrului, la concursul pe aparate de la gimnastică, medaliile se împart între națiuni și se pun la gâtul acelor finaliști care, pe lângă talentul indiscutabil, miile de ore de antrenament, au șansa și stăpânirea de sine într-o măsură mai mare decât adversarii lor.
Așa se face, că, la Polivalenta din Cluj nu am întâlnit doar români fericiți, ci și francezi, britanici, italieni, maghiari, ucrainieni, ruși, greci, belgieni, spanioli, elvețieni cu zâmbete largi și steaguri în dotare. Naturalizarea unor sportivi născuți în alte țări începe să ia amploare și în gimnastică. Tehnicienii români și ruși care antrenează ”implementați” în multe colective tehnice de pe continent, migrarea în interiorul Europei dintr-o parte în alta (”olanedeza” Thorsdottir Eythora, născută la Rotterdam din părinți islandezi) fac astfel încât bucuria fiecărei medalii să fie ”sheruită” între cetățeni europeni pur și simplu.
Anii în care se intona ba imnul Rusiei, ba al României la Campionatele Europene s-au dus. Înainte de 1989 nu era vreun iubitor al gimnasticii din Europa care să nu recunoască ”Trei culori cunosc pe lume”. La acest European de la Cluj, am avut surpriza ca în semnalul sonor care anunța intrarea în arenă a sportivilor să recunosc, în partea lui de inceput, câteva măsuri din vechiul nostru imn.
Dar despre medalii, rezultate, valoarea competiției, organizare, atmosferă, întâmplări, subiecte pentru noi cărți sunt deja multe rânduri scrise. Important este că fiecare a plecat cu câte ceva acasă de la Polivalenta din Cluj, o medalie, o insignă, o experiență competițională de neegalat și nu un ultimul rând, cazul meu, o carte excepțională pentru raftul plin de cărți cu și despre lumea fascinantă a sportului.
Mariana GORCZYCA