Să zicem că sunt Revizorul ori șeful Corpului de Control al Primului-ministru Marcel Ciolacu și sunt trimis la Ministerul Culturii pentru a scoate la iveală eventuale nereguli privitoare la felul în care a ajuns să fie prezentat tezaurul dacic (tracic & scitic) în Muzeul Drents din Assen, Olanda. Primele cercetări ar viza felul în care au fostfăcute asigurările pentru obiectele de patrimoniu aflate în categoria Tezaur: cine și cum a realizat evaluările, dacă au fost folosite expertize ale unor specialiști acreditați ANEVAR (Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România), din ce bani (publici și/sau privați) a fost făcută asigurarea și care a fost suma de asigurare? Ar urma, apoi, o cercetare despre analiza de risc (transportul obiectelor de patrimoniu, condițiile de securitate oferite și contractate) și avizele luate. Dacă evaluările au fost făcute în cadrul instituțiilor muzeale, de către personalul acestora, ce costuri au fost și, mai ales, cine i-a desemnat pe evaluatori? Și aș cere neapărat o situație cu privire la aplicarea Legii 311/2003 (a muzeelor și colecțiilor publice) privind fondurile destinate asigurării patrimoniului cultural muzeal pe care le angajează ordonatorii principali de credite în subordinea cărora funcționează instituțiile muzeale din România. Aș solicita informații despre muzeul din România care are implementat un sistem de asigurare pentru bunurile culturale de tezaur, în afara celor expuse în expoziții temporare. Astfel, s-ar face dovada dacă autoritățile publice ori centrale respectă sau nu legea, asigurând de la bugetul de stat sursele de finanțare pentru asigurarea patrimoniului muzeal. Aș ajunge să amorsez o bombă cu ceas, în condițiile în care pe proiecțiile bugetul de stat pentru anul 2025 abia există bani pentru funcționarea instituțiilor muzeale din România, la parametri normali.
Niciun muzeu din România nu și-a asigurat toate obiectele înregistrate în categoria tezaur. Încă din 2003, au fost date Hotărâri de Guvern și Legi prin care obiectele de artă trecute în catastife la valoarea lor contabilă de intrare să fie reevaluate. În realitate, mai e mult de pus în pagina realității! Grav e faptul că cele mai multe dintre notele contabile ale bunurilor din muzee nu sunt însoțite de fotografiile de inventar, încât să poată fi stabilite fidel condițiile de deteriorare a unui obiect de patrimoniu. Astfel, au putut fi înlocuite ori chiar furate mii de obiecte de patrimoniu. Nici până în prezent nu a fost finalizat proiectul Registrului Informatizat al Bunurilor și nu a fost aprobat, prin ordin al ministrului culturii, la propunerea Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, „Registrul informatizat pentru evidența analitică a bunurilor culturale este alcătuit pe baza unui model unic.”
Dan Mircea CIPARIU
