„Cam tot ce a scris până acum poetul Alexandru Ovidiu Vintilă (care este şi un remarcabil eseist şi un fin comentator de poezie) stă sub semnul contrastelor: dintre realitatea imediată, notată fugar în detaliul cotidian, şi fantasmele eului privitor, dintre material şi evanescenţa onirică, iar în planul propriu-zis liric, un sentiment ambiguu, împărţit între vibraţia controlată intelectual în faţa micilor miracole ale lumii şi dezamăgirile subiectului contemplator care constată indiferenţa, neutralitatea celor din jur, în decoruri răvăşite, impure, adesea reziduale. Sintaxa poetică răsfrânge aceste opoziţii în rupturile din micile tablouri impresioniste, cu îndrăzneli de factură suprarealistă ale asocierilor fortuite de imagini, în competiţie cu inserţiile metatextuale tinzând adesea către concentrarea lucid-aforistică. Cartea de faţă continuă pe acest drum zigzagat şi în salturi, pe care se perindă intuiţii ale unui „indefinibil altceva” ce scoate datele imediatului din monotonia şi inerţiile cotidiene („între cotidianul cotropitor şi visul veşnic chimeric”), orientându-le vag spre metafizic – Dumnezeu închide şi deschide ferestre chiar la începutul volumului -, şi sugerează o aspiraţie de transgresare a limitelor, de depăşire a apăsătoarei materialităţi existenţiale, în care „sufletele nu au glas şi nu au drepturi”, către inefabilul poetic rămas ca un soi de asistent spiritual al omului şi faptului comun. Poate că uneori prea explicit li se spune… ideilor pe nume, adică „mesajul” e transmis sec, fără apel la vreo mijlocire metaforică, dar intră în joc şi expresive referinţe livreşti care invită la intertextualității productive. Până la urmă, subiectul liric pare a se contura sub semnul unei resemnări lucid-melancolice dar şi critice, într-un discurs liric impregnat subtextual de o ironie difuză, ce descurajează orice tentativă emfatică şi spectaculos-combatantă. Toată cartea ne vorbeşte, în fond, despre un spirit sceptic, subtil reflexiv, ce nu şi-a pierdut însă cu totul o anumită credinţă într-o frumuseţe posibilă care, dacă nu poate salva lumea, e bine să-i fie alături, cât de cât încurajatoare”.
Ion Pop
„Poezia lui Alexandru Ovidiu Vintilă îmi sugerează imaginea unui seismograf al stărilor sufletești și al raporturilor noastre fragile cu lumea. Poetul decantează cu subtilitate imagini și senzații, amintiri și reflecții, dar mereu atent să nu abuzeze de cuvinte, să nu ne sufoce cu torente verbale. În consecință, ne lăsăm îmbarcați în poemele sale aerate cu o enormă încredere și plăcere, fiind siguri că bărcuțele sale de hîrtie sunt capabile să ne traverseze oceanul. Cu eleganță și cu inteligența unei savuroase economii de mijloace, Alexandru Ovidiu Vintilă și-a forjat un stil și un limbaj. Cu gesturi fine de caligraf al sensurilor și al esenței el ne ghidează prin ceea ce nu poate fi înțeles și perceput decît prin poezie”.
Matei Vișniec
Alexandru Ovidiu Vintilă (n. 26 septembrie 1977, Suceava) este poet şi eseist. Doctor în istorie. Membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi şi preşedinte al Societăţii Scriitorilor Bucovineni. Redactor-şef al revistei „Bucovina literară” şi membru în colegiile redacţionale ale publicaţiilor „Glasul Bucovinei” (Cernăuţi) şi „Scriptum” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” din Suceava. Până în prezent a publicat următoarele cărţi: caricatura de cretă, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 2003 (apărută în 2004, Premiul Editurii Cartea Românească la Festivalul–Concurs de poezie „Porni Luceafărul…”, Botoşani, 2002; Premiul pentru debut al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, 2004; nominalizat la Premiul pentru debut în poezie al filialei ieşene a Uniunii Scriitorilor din România, 2004); miezonoptice. tradiţia rupturii, Iaşi, Editura Timpul, 2008 (Premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei, secţiunea poezie, 2009; un grupaj de poeme din acest volum a obţinut Premiul I în cadrul Concursului „Natale Oggi”, organizat de „Poesia Attiva”, Torino, decembrie 2008); cartea lui koch, Timişoara, Editura Brumar, 2009 (Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, secţiunea poezie, 2010). La Editura Timpul din Iaşi, în 2011, a publicat viaţa preschimbată, un grupaj de versuri din această carte a obţinut Premiul pentru poezie Octavian Goga, Ciucea – Cluj-Napoca, 2010, precum şi Premiul Editurii Dagan, Paris, 2011. De asemenea, autorului i-a mai apărut la Editura Tracus Arte din Bucureşti, în 2011, un volum de eseistică intitulat Demersul dialogic. Semne ale unei experienţe a înţelegerii (Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, secţiunea publicistică, 2012). Pe lângă acestea, a mai publicat tomul Traian Brăileanu. Întruchipările raţiunii. Fapte, idei, teritorii ale realităţii din interbelicul bucovinean, Bucureşti, Editura Paideia, 2012 (Premiul Restitutio al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi şi Premiul Societăţii Scriitorilor Bucovineni, ambele în anul 2013), precum şi monografia (teză de doctorat la origine) Traian Brăileanu. Dialectica unei istorii personale, Bucureşti, Editura Tracus Arte, 2013 (Premiul pentru studii interdisciplinare al Societății Scriitorilor Bucovineni și Premiul pentru studiu de istorie al Fundației Culturale a Bucovinei, ambele în 2014). La editura bucureşteană Karth, un imprint Herg Benet, a publicat, în 2014, volumul de poezie intitulat obiecte psihice. În 2017, i-a apărut la Editura Eikon o carte de eseistică, Poetici ale sinelui. Faptul-de-a-fi-în-modul-cel-mai-propriu (Premiul pentru eseu, istorie și critică literară al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, 2018). În anul 2017 primește Premiul pentru critică literară al revistei „Convorbiri literare”. La finele anului 2019, la Editura Charmides, i se va tipări volumul de poezie, Transparența unui popor de foci (Premiul Nicolae Labiș al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași și Premiul pentru poezie al revistei Ateneu, ambele în 2020). În 2021, tot la Editura Charmides, publică volumul de poezie intitulat Insectele imperiului [câte ceva despre orbirea șamanilor] (Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași, 2022). La Editura Eikon, în anul 2022, îi apare o nouă carte de poezie, Iglu. În 2023, semnează volumul de eseistică: Magicul circumstanțial. Fețe și suprafețe – lecturi și relecturi din literatura modernă și contemporană, Iași, Editura Junimea. La finele anului 2024, îi iese de sub tipar o carte de poezie, Maki Haku, București, Eikon, 2024.
