- În 2023 autorul cărții „Pilula magică” a început să își injecteze cel mai nou și, aparent, miraculos medicament folosit și pentru slăbit.
- Începând cu cercetarea efectelor secundare produse de Ozempic, Hari a căutat să afle și de ce a crescut rata de obezitate în ultimii 40 de ani și de ce pierderea în greutate e un proces mult mai dificil, care nu ține doar de voință.
În cea mai recentă carte a sa, Pilula magică, publicată recent de Editura Trei, Johann Hari abordează, printr-un amplu demers jurnalistic și personal, cel mai controversat subiect al momentului: beneficiile și riscurile utilizării Ozempic, unul dintre cele mai noi medicamente folosite pentru slăbit. Pe care jurnalistul a început să și-l injecteze în urmă cu un an.
Într-o lectură antrenantă, plină de informații utile, analize și argumente elocvente, el expune, pe lângă investigația despre rezultatele medicamentului, și propria experiență de viață cu kilogramele în plus. În ciuda voinței sale de slăbi și de a se menține, lupta sa cu supraponderalitatea a însemnat pentru Hari nenumărate cure de slăbire combinate cu exerciții fizice, care nu au avut efect decât pe termen scurt. Deși importantă, spune el, voința este un factor fragil într-o imagine mare și complicată și seamănă „cu o umbrelă într-o furtună violentă”.
Iar această furtună este reprezentată de contextul social în care, de doar 40 de ani, a adus schimbări alimentare majore. El a constatat că majoritatea populației consumă acum alimente care ne subminează sistematic sațietatea, ingredientul cheie în două contexte. Primul se referă la modul prin care e procesată mâncarea, care scade sațietatea, pentru că în esență nu îndeplinește cerințele corpului pe termen lung din cauza lipsei nutrienților. Și, prin urmare, ne face să mâncăm mai mult. Și al doilea context, al medicamentelor pentru slăbit, al căror scop este să sporească sațietatea, pentru a mânca mai puțin, cum e și cazul Ozempic. „Abia cu timpul și foarte lent am început să fac legătura între cele două. Noi, oamenii, mâncam parțial pentru a ne potoli foamea. Dar acum îmi dădeam seama că, vreme de atâția ani, mâncasem într-un mod care îmi sporea foamea. Parcă încercasem să îmi ostoiesc setea bând apă de mare”.
Hari a descoperit, în timpul călătoriei de documentare prin diverse țări, ca Mare Britanie, S.U.A., Islanda sau Japonia și pe parcursul a 100 de interviuri cu specialiști, șapte moduri în care acest tip nou de mâncare procesată, omniprezentă în societățile dezvoltate, interferează cu senzația de sațietate.
Prima modalitate prin care mâncarea ultra procesată ne subminează sațietatea este numită de Hari „bizar de simplă”. Și se referă la faptul că o mestecăm mai puțin pentru că „e în general foarte moale”, iar dacă în cazul unei porții de mâncare pregătită din ingredientele naturale, corpul își dă seama treptat că primește mâncare și își reglează semnalul că s-a înghițit suficient, în al doilea caz, acest semnal e declanșat mult mai târziu, după ce cantitatea înghițită e mai mare decât ar fi fost necesar.
Al doilea mod îl reprezintă faptul că aceste alimente conțin adesea o combinație incredibil de puternică de zahăr, grăsimi și carbohidrați. „Iar acest lucru pare să activeze ceva primitiv din noi. Suntem înnebuniți după ele, într-un mod care nu se întâmplă când vine vorba de alte feluri de mâncare”. Explicația, potrivit lui Dr. Giles Yeo, cercetător în domeniul obezității, intervievat de Hari în laboratorul său de la Universitatea din Cambridge, este că, în natură, există un singur aliment care amestecă toate aceste ingrediente în mod firesc și unitar: laptele matern, primul aliment consumat, care oferă în primul rând alinare.
Al treilea mod este faptul că mâncarea procesată pare să ne afecteze în mod diferit nivelurile de energie. Mâncarea pregătită și gătită din ingrediente naturale are parte de transformare mai lentă, iar energia se eliberează încet și treptat în corp. Pe când „alimentele procesate dau o doză bruscă de energie și glucoză. Apoi, nivelul de zahăr din sânge scade drastic și rapid, ceea ce ne provoacă din nou și din nou foame și poftă de mâncare.”, precizează Hari.
Al patrulea se referă la mai multe tipuri de foame: foamea de calorii pentru a susține energia necesară corpului și foamea de proteine. Alimentelor procesare, după cum precizează Hari, în urma cercetărilor, le lipsesc două din cele trei lucruri de care avem cu adevărat nevoie, respectiv proteinele, pentru a ne întări mușchii și a avea oase sănătoase, și fibrele. Prin urmare, potrivit experimentului făcut de David Raubenheimer, profesor de ecologie nutrițională la Universitatea din Sydney, oamenii care mănâncă hrană procesată consumă cu 35% mai multe calorii în total pentru a atinge valorile nutriționale normale.
A cincea cauză care creează probleme de sațietate se referă la băuturile carbogazoase, mai ales cele care conțin eticheta cu „zero zahăr”. Astfel, în urma unui studiu prezentat de Johann Hari în „Pilula magică” și diametral opus credinței comune, îndulcitorii artificiali îngrașă mai mult decât zahărul și sunt identificați ca cei mai importanți factori în criza obezității. „Dacă bei ceva cu gust dulce, creierul se așteaptă la o creștere a energiei de la zahăr. Totul din evoluția noastră ne pregătește pentru acest lucru. Iar atunci când nu se întâmplă — când creierul își dă seama că a fost păcălit — reacționează făcându-te să-ți fie și mai foame, pentru a-i da acea nouă creștere de energie la care se aștepta, iar deodată <ai poftă de prăjituri>“.
Al șaselea aspect are legătură cu separarea aromelor de mâncăruri, ceea ce a creat o deteriorare, în doar 40-50 de ani, a înțelepciunii nutriționale câștigare evolutiv pe parcursul a mii de ani de existență. Al șaptelea mod se află în directă legătură cu sănătatea microbiomului din intestine, a microorganismelor care descompun alimentele, important în special pentru bunăstarea sistemului imunitar sau a metabolismului. În ce constau aceste schimbări și interferențe și, de asemenea, care sunt cele mai importante 12 riscuri de sănătate, pe lângă beneficii, pe care jurnalistul le-a descoperit în cazul utilizării Ozempic, cei interesați pot afla în detaliu din cel mai recent volum al său, Pilula magică, publicat la Editura Trei, în colecția Psihologia pentru toți.
Jurnalist, autor a patru cărți traduse în 40 de limbi și unul dintre cei mai urmăriți speakeri TED, Johann Hari a primit în două rânduri titlul de „Jurnalist al Anului” din partea Amnesty International. Editura Trei a mai publicat, de asemenea, și cărțile Legături pierdute și Hoții de atenție, ambele devenite bestsellere internaționale.
