Ștefania Coșovei s-a născut la 27 decembrie 1960, în București. Din 1979 până în 1999 lucrează în Televiziunea Română, Departamentul Film, iar din 2002 lucrează la Muzeul Național al Literaturii Române, biroul Relații Publice și din 2014 ca asistent manager. În 2003 participă ca redactor la editarea site-ului www.calendarnichita.ro, site dedicat Anului Nichita Stănescu – 2003. Debut în presa literară: Revista Art Panorama – 1998. Colaborări: Contrapunct, Art Panorama, Contemporanul – Ideea Europeană, Ziua Literară, Tomis, Itinerar, Viaţa Românească, Calende, Revista Sud, Luceafărul, Literatorul. Din 2007 redactor la revista EUROMUSEUM, revistă editată de Muzeul Național al Literaturii Române din București. Coparticipant la proiectul „Seri de literatură şi muzică la Cafeneaua La Muzeu”. Dintre cărțile publicate amintim: ”Les annés folles du socialisme”, proză scurtă (împreună cu Traian T. Coșovei), Ed. Eminescu, 2000; ”Institutul de glasuri”, antologie de versuri de Traian T. Coșovei, ediție îngrijită, Ed. Cartea Românească, 2002; ”Deziluziiiluzii”, roman, debut, Ed. Semne, 2002, carte nominalizată la Premiile Uniunii Scriitorilor, 2002; ”Diferența de a fi”, proză scurtă, Editura LiterNet, 2006; ”Golful porcilor”, roman, Editura MLR, 2006; ”Anotimpul dropiilor”, proză scurtă, Editura Tracus Arte, 2008; ”Efectul de Madreperla”, Editura Tracus Arte, 2016. Premii literare: Premiul special al juriului la Festivalul de poezie Miron Radu Paraschivescu, Vălenii de Munte, 2oo2; Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti pentru romanul ”Golful porcilor” (2006). Din 2005, membră a Uniunii Scriitorilor din România, secţia Proză, Bucureşti.
Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu scriitoarea Ștefania Coșovei.
Tudor Voicu: Îmi imaginez că nu e atât de simplu să fii o scriitoare cu numele Coșovei în lumea literară de azi. Ce mai scrie și cum mai scrie prozatoarea Ștefania Coșovei după ”Efectul de madreperla” (Tracus Arte, 2018)?
Ștefania Coșovei: În lumea literară de azi nu mai e simplu nici să-ți plătești întreținerea… trăim vremuri tulburi, lumea a luat-o la vale, dar hai să ne vedem de ale noastre. Port numele Coșovei cu demnitate și respect, ca pe un blazon pe care am încredințarea că nu l-am pătat vreodată. Îmi pare rău că Traian nu a avut copii, să mai fi lăsat lumii un Coșovei spre neliniștea multora…
După Efectul de madreperla, m-am alăturat echipei Muzeului Național al Literaturii Române din București – batalionul de desant al profesorului Ioan Cristescu. Sub manageriatul său de excepției am încercat să redefinim noțiunea de muzeu. Și am reușit. Acum, poate e vremea să mai scriu ceva. Am titlul, ”În oglindă nu mai e nimeni” și am vreo două-trei proze definitivate.
Tudor Voicu: Aveți experiență la ”firul ierbii” în televiziune, ați văzut și vedeți cum se mișcă literatura autohtonă în toate realitățile și iluziile sale. Va câștiga literatura meciul cu rețelele de socializare și corectitudinea politică?
Ștefania Coșovei: Experiența de douăzeci de ani de lucru în Laboratorul Film al Televiziunii Române, pe vremea peliculei de 16 sau 35 mm, despre care voi nu prea ați auzit, minuțiozitatea unei fotograme de celuloid, bucuria unui cadru de film bine etalonat, munca în întuneric absolut, pentru că așa se copiau filmele – toate mi-au fost de mare ajutor în proză.
Rețelele de socializare sunt perfecte dacă vrei să-ți alegi personaje. Ai acolo toate tipologiile: expertul, socialistul, deținătorul adevărului absolut, prea-cuvioasa, analfabetul, revoltatul, suspiciosul, feminista, misoginul… e loc pentru toată lumea. Te așezi în fața ecranului, ”privitor ca la teatru” și râzi. Ori plângi. Ori zici ca Trahanache: ”Ce te aprinzi așa? Așa e lumea, n-ai ce-i face, n-avem s-o schimbăm noi”. Și te pui să mai scrii ceva! Așadar, ce meci să câștige literatura, sau, cum zicea poetul: ”ce cu ce să compari?” Dar aceste rețele sociale nu vor fi niciodată arhitectul sufletului meu, ca să închei cu o replică tare dragă mie din filmul TÁR.
Nu prea înțeleg noțiunea de corectitudine politică, pe vremea mea, lipsa de corectitudine a caracterului se rezolva cu niște curele bine administrate de tata… dar uite ce zic alții mai deștepți ca mine, că doar avem rețele sociale, Wikipedia: ”Folosind scuza de a nu vrea să ofenseze pe nimeni, Corectitudinea politică le impune oamenilor să se poarte precum un nebun care vrea să le facă pe plac tuturor. Adică toți trebuie să se comporte precum acel nebun! Toți trebuie să accepte noțiunile Corectitudinii politice ca pe un adevăr. În caz contrar, vai de ei! Este aceeași mentalitate care a inspirat Inchiziția și l-a obligat pe Galileo Galilei să retracteze. Aceeași mentalitate care i-a inspirat pe naziști și a dus la holocaust. Odată ce libera exprimare este băgată în cămașa de forță a adevărului oficial, se ajunge la nebunia care domnește în toate statele totalitare. Viața, atât cea privată cât și cea publică, devine o șaradă golită de sens, în care prosperă iluzia și domnește teroarea”. (Political Correctness (From ‘Decline Of Ideas’ part of ‘A Study Of Our Decline’ by P. Atkinson)
Tudor Voicu: Se apropie Gala ”Traian T Coșovei”, pe 22 noiembrie, cu șase zile înainte ca Traian să fi împlinit 70 de ani, ceea ce ne îndreptățește să numim acest an ”anul Coșovei”. Cum ați reușit să țineți în viață acest concurs, v-a ajutat Traian de pe ”acoperișul lumii”?
Ștefania Coșovei: Da, dragul meu Tudor, se fac zece ani de când îi ducem mai departe lui Traian poezia, numele, generozitatea, umorul. Traian mă ajută prin voi, oamenii care îl iubiți și care nu v-ați dat bătuți niciodată. Și uite cum instituția asta numită Gala Traian T. Coșovei a ajuns să promoveze tineri poeți, să le publice volumele de debut, să le arate o lume, poate să le schimbe destinele…
Vă mulțumesc și haideți să bem un vin cu Traian, vineri, 22 nov, în Crețulescu nr 8. Să vedeți și Muzeul Literaturii și echipa de acolo, dar și echipa Direcția 9 fără de care nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat.
