Plasarea poeziei lui Ion Mureșan sub pecetea realului, a poeticii realului, ba chiar a ”realului imediat” arată o formulă critică șablonardă care nu poate acoperi (și uneori care chiar nici nu poate decripta!) poetica inaparentului și a fantasmelor din scenariile vizionare, mitologizante și ludice propuse în ”Introducere în POEZIE”*, cu 8 gravuri în lemn de Mircia Dumitrescu, carte apărută la editura Charmides. Al. Cistelecan, cel mai bun critic literar de poezie de la noi, intuiește și argumentează poezia lui Mureșan ca pe o imersiune într-o altfel de ”realitate”, cea a spațiului interiorității, cu voci, personaje, lumi posibile, inaparente, dar, mereu și mereu, interioare. ”Realitatea” e, astfel, ”doar pretext (și un pre-text) pentru procesiunea irealelor, pentru scenariul himerelor și al nălucelilor spontane”[1]. Cu realitatea pre realitate călcând, folosindu-i mecanismele versatile, pentru a descoperi nevăzutul, posibilul și pentru a forma-deforma-reforma imaginile mentale, ale memoriei și ale interiorității, Ion Mureșan ne oferă călătorii imaginare ori imaginale ingenioase și de neuitat în care și prin care ne putem consola că suntem ”niște animale speriate”.
Traseul formării-deformării-reformării imaginii mentale se lovește, în ”Introducere în POEZIE”, de actul de a traduce prin cuvinte, prin imagini poetice, lumi și chiar entități posibile, onirice pe care poetul și poezia sa și le revendică, într-un scenariu simbolic cu mituri și mitologii subiective. ”O imagine poate aminti de ea însăși. / O imagine poate aminti de o altă imagine sub care intră / și o subminează, / o roade pe dinăuntru, face găuri în ea, / iar găurile alcătuiesc un desen nou, încât / ceea ce rămâne e ca o carpetă roase de molii, / astfel că îți poți băga degetele în imagine.”
(foto: Cătălina Flămânzeanu)
Într-un eseu publicat în ”Vatra” (iulie 2024), ”Poezia (câteva ipoteze)”, Ion Mureșan argumentează livresc și imaginativ despre poetica inaparentului și a fantasmelor: ” De fapt, puterea Poeziei de a pune în legătură realități îndepărtate face vizibile niște linii de forță care organizează chiar Universul. Eu îmi amintesc experiența de la ora de fizică din clasele mici, când pilitura de fier presărată pe o foaie de hârtie sub care se punea un magnet se așeza de-a lungul liniilor de forță ale magnetului, desenându-le, făcându-le vizibile. La fel și Poezia. Așternută pe o foaie de hârtie face vizibile liniile ascunse ale structurii Logosului, liniile care structurează Spiritul, scheletul Universului. Antoine Bequerel scria pe la începutul veacului trecut că dacă miști un deget pe Pământ, ceva se mișcă pe Sirius. A avut chimistul viziunea armoniei universale. Eu, ca poet, îndrăznesc să mai fac un pas și zic: dacă miști ceva în cuvântul Pământ, ceva se mișcă în cuvântul Sirius. Căci așa cum toate părțile universului sunt legate unele de altele, la fel toate cuvintele sunt legate unele de altele. Astfel de forțe nu le poate face vizibile decât Poezia. Poezia doar poate face vizibil invizibilul din Invizibil și invizibilul din vizibil. De aceea afirm aici o altă definiție a Poeziei: Poezia e dovada incontestabilă a existenței lui Dumnezeu.”
”Introducere în POEZIE” este o carte care transformă visul în cea mai puternică formă de experimentare a realităților interioare din creierul celui ”mai important și cel mai valoros poet român de la finele veacului trecut și de la începutul celui de acum”[2]!
Dan Mircea CIPARIU
*”Introducere în POEZIE” de Ion Mureșan, cu 8 gravuri în lemn de Mircia Dumitrescu, Editura Charmides, carte distinsă cu Premiul Cartea de poezie a anului 2023, premiu oferit de AgențiadeCarte.ro, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii.
[1] ”Bilet de favoare” de Al. Cistelecan, Editura Charmides, 2023, pagina 190
[2] Ibidem, pagina 189
