„Bastarda Istanbulului” este un roman tulburător și bogat în semnificații, care abordează teme precum identitatea, memoria și povara unei traume asupra generațiilor următoare. Având ca fundal Istanbulul zilelor noastre și diaspora armeană din Statele Unite, povestea analizează relațiile familiale, moștenirea culturală, dar și rănile încă vii ale genocidului armean.
Asya Kazancı este o rebelă de 19 ani care trăiește în Istanbul. Ea este „bastarda” din titlu deoarece în jurul nașterii sale plutește un mister; trăiește într-o familie dominată de femei puternice și umbrită de un blestem care îi condamnă pe bărbații din familie să moară tineri. În paralel, se desfășoară povestea lui Armanoush Tchakhmakhchian, o tânără armeano-americană care călătorește la Istanbul în căutarea rădăcinilor sale. Armanoush, fiica unui tată armean și a unei mame americane, este prinsă între două culturi. Vizita ei la Istanbul, la familia Kazancı, dezvăluie secrete de familie ascunse.
Asya Kazancı este în mare măsură o nonconformistă. Personajul ei e definit de respingerea normelor tradiționale, atât în cadrul familiei sale, cât și al societății în general. Stilul de viață al Asyei este o provocare directă la adresa așteptărilor familiei sale turce tradiționale, matriarhale. Ea este atee într-o societate conservatoare din punct de vedere religios. Statutul Asyei de copil născut în afara căsătoriei definește în mare parte nonconformismul ei. În loc să încerce să se încadreze în rolurile familiale convenționale sau în așteptările femeilor din cultura sa, ea adoptă o viziune independentă și sceptică asupra lumii. De asemenea, Asya se opune căsătoriei, maternității și altor așteptări privind femeile. Independența ei feroce și respingerea feminității tradiționale o marchează și mai mult ca o nonconformistă.
Armanoush Tchakhmakhchian pornește într-o călătorie de autodescoperire care va avea consecințe semnificative atât pentru ea, cât și pentru familia Kazancı. Simțindu-se deconectată de rădăcinile sale și căutând o înțelegere a identității sale, Armanoush decide să călătorească la Istanbul, unde strămoșii săi paterni au trăit înainte de genocid. Acolo, ea locuiește la familia tatălui ei vitreg, familia Kazancı. Pe măsură ce Armanoush se apropie de familia Kazancı, romanul ne dezvăluie un secret de familie șocant care obligă ambele familii să se confrunte cu trecutul dureros pe care îl împărtășesc.
Zeliha Kazancı este mama Asiei și este nonconformistă și extrem de independentă, la fel ca fiica ei, Asya. La 19 ani, ea rămâne însărcinată cu Asya și alege să păstreze copilul, în ciuda stigmatului social legat de faptul de a fi o mamă singură într-o cultură conservatoare. Zeliha este cunoscută pentru franchețea și îndrăzneala sa. Ea conduce un salon de tatuaje, o alegere de carieră neobișnuită; nu se teme să își exprime opiniile, intrând în conflict cu normele societății și chiar cu membrii familiei sale. Sub exteriorul ei îndrăzneț, Zeliha ascunde însă durere și vulnerabilitate.
Deși niciunul dintre membrii actuali ai familiei Kazancı nu a fost implicat direct în evenimentele genocidului armean (care a avut loc cu mult înainte de vremea lor), romanul sugerează că un strămoș a jucat un rol în atrocitățile comise atunci, iar vina și rușinea acestei implicări au fost transmise din generație în generație.
Povestea este spusă predominant la persoana a treia, naratorul având, astfel, acces la gândurile, sentimentele și viața interioară a tuturor personajelor. Structura narativă este neliniară, împletindu-se între prezent și trecut. Flashback-urile și amintirile joacă un rol semnificativ în narațiune, dezvăluind secrete de familie și evenimente istorice (precum genocidul armean) care influențează prezentul. Stilul de scriere este adesea liric, plin de descrieri vii, metafore și imagini poetice. Portretul Istanbulului este vibrant și bogat, orașul devenind personaj al romanului.
Romanul este plin de simboluri și motive recurente care subliniază temele sale. De exemplu, mâncarea joacă un rol simbolic semnificativ. Mâncăruri specifice precum ashure (budinca lui Noe), dolma și alte alimente tradiționale armenești și turcești simbolizează istoria comună, dar divizată, a celor două comunități. Podul Bosfor, care face legătura între partea europeană și cea asiatică a Istanbulului, reprezintă intersecția dintre Est și Vest, tradiție și modernitate. Casa familiei Kazancı este un alt simbol important în roman. Ea reprezintă istoria lor complexă, cu straturile sale de secrete și traume. Casa este atât un loc de confort, cât și de îngrădire, în special pentru femeile din familie. Brățara cu talismane armenești a lui Armanoush reprezintă părțile identității sale pe care încearcă să le reconcilieze – rădăcinile sale armenești și educația sa americană. Ploaia din Istanbul simbolizează atât purificarea, cât și melancolia personajelor. Ea creează o atmosferă de reînnoire și de tristețe deopotrivă.
Bastarda Istanbulului a fost lăudat pentru abordarea îndrăzneață a genocidului armean, care este un subiect controversat din punct de vedere politic în Turcia. Romanul a stârnit dezbateri semnificative și chiar probleme juridice pentru Elif Shafak, acuzată (și ulterior achitată) de „insultarea Turciei”.
Cristina POTERĂȘOIU
Bastarda Istanbulului, Editura Polirom, 2013, 424 pagini. Traducere din limba engleză și note de Ada Tanasă.
Elif SHAFAK este una dintre cele mai premiate romanciere contemporane. A publicat 20 de cărţi, dintre care 13 de ficţiune, foarte bine vândute în multe ţări şi traduse deja în 57 de limbi. Romanul 10 minute şi 38 de secunde în lumea asta stranie a fost nominalizat la Booker Prize şi la RSL Ondaatje Prize şi a fost votat drept Blackwell’s Book of the Year. Cele patruzeci de legi ale iubirii a fost ales de BBC în Topul celor 100 de Romane care au Modelat Lumea Noastră. Ucenicul arhitectului a fost selectat să inaugureze clubul de lectură al reginei Camilla. Shafak este membră şi vicepreşedintă a Royal Society of Literature şi a fost aleasă în Topul BBC al Celor mai Influente 100 de Femei.
Cristina Poterășoiu este redactor și traducător. A scris, coordonat și implementat trei proiecte câștigătoare în cadrul programului de traduceri literare Europa Creativă al Uniunii Europene (2018-2023). A fost Director Executiv al Asociației Editorilor din România. A scris numeroase articole în publicații literare. În prezent, este Director de Program la Editura Ars Libri. Este membru al Societății de Gestiune pe Drepturi de Autor OPERA SCRISĂ.RO.