De curând, Radio România Cultural a anunțat că unul dintre romanele emblematice ale literaturii române contemporane, „Dimineață pierdută”, al Gabrielei Adameșteanu, va fi citit în întregime de autoare, în premieră absolută, la radio. Între timp și Dan Lungu a finalizat lectura romanului său “Sunt o babă comunistă”.
Cu aceste lecturi-eveniment, care vor fi difuzate în foileton, on-air și online, postul de radio național lansează o nouă provocare pentru cititori și autori deopotrivă: aceea de a asculta cărți importante și a le cunoaște altfel, pentru că lectura autorului relevă întotdeauna noi și noi nuanțe, accente și sentimente, care pot să nu fie sesizate de cititor la simpla lectură pe hârtie. Vor urma alte importante romane contemporane, transpuse în întregime radiofonic, cu vocile autorilor lor. Anamaria Spătaru a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadeCarte.ro, cu Radu Croitoru, managerul Radio România Cultural despre acest proiect de patrimoniu cultural național prin care mare romane contemporane sunt citite integral de autori la Radio România Cultural.
Anamaria Spătaru: –Ideea ta de a aduce la radio mari romane contemporane în lectura autorilor este mai veche și a durat ceva timp până să se materializeze. Cum ai ajuns să te gândești la asta și ce te-a determinat să nu renunți la idee în ciuda reticenței unor editori, mai ales?
Radu Croitoru: Pentru răspunsul la această întrebare mi-a venit în minte un citat din ultima carte a lui Radu Vancu, pe care îl admir consistent și neîntrerupt. Citatul e așa: “A renunța la literatură pentru că nu vindecă toți oamenii e ca și cum am renunța la medicină pentru că nu vindecă toți oamenii”. Da, este o idee mai veche, amânată în special din cauze comerciale, de contracte și clauze care sunt imune la necesitatea și la impactul lecturilor de la radio. Cred că, din punct de vedere literar, trăim o perioadă fantastică, uluitoare chiar. “Timpul ce ni s-a dat”, așa cum spune memorabila carte a doamnei Annie Bentoiu, apasă pe viețile noaste, dar literaturii îi este prielnic, poate chiar din cauza tensiunii pe care o conține. Trăim războaie, molime, transformări politice fără precedent. În aceste condiții, avem șansa de a descoperi cărți foarte mari ale căror autori sunt în viață. Ar fi îngrozitor să le ratăm. Cât despre marile titluri ale literaturii contemporane, cum e cazul “Dimineții pierdute” și nu numai, plăcerea de a reveni asupra unui text fundamental, în variantă radiofonică, poate provoca dependență.
Anamaria Spătaru:-Anunțul că mari romane vor fi citite la radio a fost foarte bine primit de publicul ascultător. Oarecum surprinzător, pentru că acum suntem în epoca audiobookurilor. De ce o astfel de lectură la radio ar fi mai atractivă decât ascultarea unei cărți audio?
Radu Croitoru: Până la urmă, o lectură la radio este o carte audio. Și atunci suntem în trend, cum se zice acum. Eu nu mai cred în sondajele care spun răspicat și fără soluții că în România nu se citește. Eu cred în comunități, comunități pe care sondajele nu le întreabă nimic. Comunități care citesc și care schimbă România încet și sănătos. Într-o țară condamnată de sondaje care spun ca nu se consumă cultură, Radio România Cultural este ascultat zilnic de peste 300.000 de oameni. Fără sa îi luăm în calcul pe cei indiferenți la sondaje. România e mai profundă decât toate suprafețele care o oglindesc public. Iată de ce cred ca a fost atât de bine primită vestea cu lecturile de la radio. Era o necesitate. Oamenii care polenizează România există, doar că binele nu face gălăgie. Mă bucur nespus că RRC se adresează acestor oameni. Avem o comunicare incredibilă, ne sunt mereu alături, iar noi facem programe pentru ei. Oricine ni se poate alătura.
Anamaria Spătaru: –Într-o lume a vitezei, această difuzare în foileton presupune răbdare atât din partea autorilor cât și din partea ascultătorilor. Și cumva, un efort comun. Crezi că se va crea o legătură mai specială între autor și cei care îl ascultă, de fapt îi citesc cartea altfel?
Radu Croitoru: Eu nu am fost surprins să aud mari romane ale literaturii universale citite în foileton la France Culture. Doar la noi, apare constant această întrebare legată de viteză. Cumva, aceste lecturi vor fi, dacă vreți, ca o pedală de frână pe care o oferim celor aflați în viteză. Unii sigur o vor apăsa. Și nu vor fi puțini. Pentru că viteza asta despre care vorbiți ne poate ucide fără să fim la volan. Nu ne ucide subit, dar ne omoară încet, îndeplinindu-și scopul pentru care poate a fost creată. Răbdarea pe care o invocați există în fiecare dintre noi. Ea trebuie redescoperită și transformată în terapie. Lectura autorului este ceva cu totul special. Este o lectură diferită de cea a unui actor, așa cum ne-au obișnuit unele audiobookuri. Este o lectură de izvor, dacă vreți. Ceva rar, prețios, ceva ce dă o autenticitate imperceptibilă, dar puternică pentru experiența ascultării. Cine poate ști și exprima mai sincer ceea ce a scris, dacă nu autorul? Pentru Radio România Cultural, lecturile pe care le înregistrăm în această perioadă au și o uriașă valoare de patrimoniu.
Anamaria Spătaru: -Primul autor anunțat este Gabriela Adameșteanu, cu romanul său emblematic “Dimineață pierdută”. Cum a primit autoarea ideea?
Radu Croitoru: Doamna Gabriela Adameșteanu a primit invitația noastră cu scepticism. Mi-a exprimat personal toate îndoielile pe care le-a avut. Încet, încet, s-a produs magia. Doamna Adameșteanu a venit într-o zi și mi-a spus că este fascinată de felul în care și-a redescoperit textul “Dimineții pierdute”. La câteva zile după startul lecturii, am anunțat public această înregistrare de patrimoniu, iar reacțiile au fost copleșitoare. Doamna Adameșteanu primea telefoane de felicitare din toată țara și chiar din străinătate. Eu sunt un om care conviețuiește cu îndoielile, însă, de data asta, am fost mai sigur ca niciodată că lecturile pe care le pregătim vor fi bine primite. Cine se alătură comunității care ascultă Radio România Cultural va înțelege de ce. Ne urmăresc oameni care nu au timp, dar fac rost de el pentru a se vindeca de nimicul zilelor alergate, ne ascultă oameni care sunt conștienți că frumosul nu există decât în adâncul urâtului. Trebuie doar să îl descoperi. Iar cei care ne-au descoperit până acum, s-au alăturat definitiv RRC.
Anamaria Spătaru: -Următorul roman citit, care va fi difuzat foarte curând, este unul scris mai recent: “Sunt o babă comunistă”, de Dan Lungu. De ce ai mizat și pe această carte și care a fost reacția autorului?
Radu Croitoru: “Sunt o babă comunistă” este una dintre cărțile fundamentale ale literaturii noastre recente, o carte care rămâne, o carte care s-a cerut singură înregistrată. Reacția domnului Dan Lungu la propunerea mea a fost acel DA neezitant și complice, care consfințește necesitatea despre care am tot vorbit. În 2024, privim aproape neputincioși la anii care au trecut de la Revoluție și poate ne întrebăm: “cine-o fi de vină? Noi sau istoria?”. Iată de ce veți auzi la RRC romanul “Sunt o babă comunistă”. V-ați dori să-l ascultăm pe Marin Preda citindu-și “Cel mai iubit dintre pământeni”? Acest lucru nu este posibil. Dar veți auzi “Dimineață pierdută”, “Sunt o babă comunistă” și…Și vă spun în premieră și cu mare bucurie că veți mai auzi “Jurnalul de la Păltiniș”, citit de Gabriel Liiceanu, și “Inocenții” Ioanei Pârvulescu, evident, în lectura autoarei. Cu ambii suntem în discuții foarte avansate și vom demara în scurt timp aceste înregistrări istorice.
