În esență, „Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri” explorează „foamea” în multiplele ei forme: foamea fizică de supraviețuire, foamea de libertate și foamea de a învinge greutățile. Radu Paraschivescu construiește o poveste multigenerațională și transcontinentală, care examinează modul în care aceste forme ale foamei conduc indivizii și comunitățile, modelând identități și distrugând destine.
Plasată în contextul istoric al Marii Foamete Irlandeze, acțiunea romanului surprinde suferința lui Michael Flaherty și a celor din jurul său. Foamea fizică se profilează ca un memento permanent al vulnerabilității și mortalității, care arată cum simpla supraviețuire poate să-i aducă pe oameni la limită și să-i împingă la decizii dramatice, schimbătoare de viață. Foamea de libertate merge în paralel cu această luptă fizică. În același registru, „The Fields of Athenry” este personificat și devine un personaj simbolic care unește generațiile. Acest cântec popular, care spune povestea unui irlandez întemnițat de englezi și despărțit de familia sa pentru că furase porumb, este prezent pe tot parcursul romanului.
Pe de o parte, titlul romanului înglobează temele sale centrale, făcând aluzie la interconectarea dintre trecut, prezent și viitor. Pe de altă parte, cititorii sunt invitați să mediteze la trecerea timpului, ceea ce dă tonul unei narațiuni introspective, contemplative și profund reflexive asupra condiției umane.
Prima parte a romanului, intitulată „An Gorta Mór” (Marea Foamete), se desfășoară pe fondul uneia dintre cele mai grele și mai traumatizante perioade din istoria Irlandei, marcată de foamete generalizată, suferință și moarte ca urmare a compromiterii recoltelor de cartofi, declanșată de mana cartofului. Foametea este agravată de politicile colonialiste ale Angliei, care acordă întâietate exporturilor mai degrabă decât să ajute populația înfometată. În această parte, cântecul „The Fields of Athenry” devine un apel mobilizator:
„Lâng-al temniței ʼnalt zid
Se-aude ea vorbind:
«Michael, mi te-au înșfăcat acum,
C-ai furat porumbi englezi,
Pe copii ca să-i salvezi,
Iar barcazul te așteaptă pentru drum.»
……………………………………………………
Lâng-al temniței ʼnalt zid
Se-aude el vorbind:
«Libertatea, Mary, n-are preț.
Foamea și-Anglia m-au înfrânt
Și mi-au pus fruntea-n pământ.
Tu pe prunc să-l crești curat, să-l crești semeț.»”
Partea a doua a romanului, cu titlul „La porțile iadului”, prezintă perioada petrecută de Michael în închisoare – un „iad” pe pământ, un loc în care spiritul uman este testat până la limitele sale. Condițiile sunt deplorabile, iar foametea, violența și disperarea sunt generalizate. În acest cadru opresiv, caracterul lui Michael este profund modelat de experiențele sale. „Foamea” sa nu mai este doar pentru supraviețuire, ci și pentru puterea de a-și păstra identitatea și speranța. Inscripția de pe zidul celulei – astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri – capătă aici o semnificație mai mare, bântuindu-l pe Michael pe măsură ce realizează că trăiește realitatea de care se temea cândva. Titlul „La porțile iadului” îi surprinde coborârea în cele mai întunecate părți ale sufletului său, unde își pune la îndoială credințele și valorile. În acest timp, „The Fields of Athenry” îi servește drept o fragilă salvare. Cântecul îi răsună în minte și-i amintește de familia sa. Deși aflat pe marginea prăpastiei, această legătură îl susține în greaua sa încercare.
„Când mi-au căzut ochii pentru prima dată pe cuvintele acelea crestate în carnea zidului, am știut că nădejdile nu-și mai aveau rost. A fost mai rău ca o osândire. […] Cuvintele din zid mi-au întărit gândul care mi se cuibărise în minte încă din clipa când fusesem împins în celulă: că din locul ăsta în care nici șobolanii nu se îndurau să intre mai aveam de făcut un singur drum. Fără întoarcere.”
În cea de-a treia parte a cărții, intitulată „The Fields of Anfield Road”, romanul capătă o turnură emoționantă atunci când stră-strănepotul lui Michael Flaherty, numit și el tot Michael Flaherty, ajunge în posesia vechiului jurnal scris de înaintașul său în timpul detenției. Acest jurnal devine o punte între trecut și prezent, conectându-l pe tânărul Michael (Mickie) cu istoria familiei sale. Fan al echipei de fotbal Liverpool, el reimaginează vechiul cântec irlandez „The Fields of Athenry”, transformându-l în „The Fields of Anfield Road”, noul imn al echipei care-și joacă toate meciurile-gazdă pe stadionul Anfield. Acest imn păstrează melodia și profunzimea emoțională din cântecul original, iar transformarea versurilor devine un mijloc pentru Mickie de a-și îmbina propria viață în Anglia cu rădăcinile sale irlandeze, creând o expresie unică a identității și apartenenței care rezonează cu fanii lui Liverpool.
„Mickie închide, se uită la Geoff și zâmbește ca în fața unei ghidușii a destinului. Cât de sceptic se arătase când Geoff îi vorbise pentru prima dată despre balada irlandeză. Cât de aiurea i se păruse ideea de a-i convinge pe liderii galeriei s-o accepte în repertoriu. Și cât de puțin trecuse până să-și schimbe punctul de vedere și să compună «The Fields of Anfield Road», cu toate versurile lui simpluțe.”
Cu scriitura în notă lirică și imaginile sale evocatoare, cartea lui Radu Paraschivescu este o lectură captivantă și provocatoare, care lasă o impresie de durată mult timp după ce se întoarce ultima pagină.
Cristina POTERĂȘOIU
Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri, Editura Humanitas, 304 pagini, 2012, 2023.
Radu Paraschivescu este scriitor, traducător și senior editor la Editura Humanitas. Are peste 115 traduceri din Julian Barnes, Salman Rushdie, Jonathan Coe, James Salter, William Golding, John Steinbeck, George Saunders, Stephen Fry, Nick Hornby, Kazuo Ishiguro, David Lodge, Martin Amis etc. Cărţi: Efemeriada (2000, Libra); Balul fantomelor (2000, RAO, reeditare Humanitas, 2009); Bazar bizar (2004, Maşina de scris, reeditare Humanitas, 2007); Fanionul roşu (2005, Humanitas, Premiul Ioan Chirilă pentru cea mai bună carte de sport a anului); Ghidul nesimţitului (Humanitas, 2006); Fie-ne tranziţia uşoară. Mici rostiri cu tâlc (Humanitas, 2006); Mi-e rău la cap, mă doare mintea. Noi perle de tranziţie(Humanitas, 2007); Cu inima smulsă din piept (Humanitas, 2008); Răcani, pifani şi veterani (coord., Humanitas, 2008); Dintre sute de clişee. Aşchii dintr-o limbă tare (Humanitas, 2009); Fluturele negru (Humanitas, 2010); Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian (Humanitas, 2011), Astăzi este mâinele de care te-ai temut ieri (Humanitas, 2012), Maimuţa carpatină (Humanitas, 2013), Muşte pe parbrizul vieţii. Nou catalog de perle (Humanitas, 2014), Noi vorbim, nu gândim. Nouă colecţie de perle româneşti (Humanitas, 2015), Poveşti de dragoste la prima vedere (coautor, alături de Ioana Pârvulescu, Gabriel Liiceanu, Ana Blandiana şi Adriana Bittel – Humanitas, 2015), România în 7 gesturi(Humanitas, 2015), Aștept să crăpi (de astăzi, în prime-time) (Humanitas, 2016), Cum gândesc politicienii (Cum? Gândesc politicienii?) (Humanitas, 2016), Am fost cândva femeie de onoare și alte povestiri (Humanitas, 2017), Cartea râsului și a cercetării (Humanitas, 2017), Două mături stau de vorbă. Scene românești (Humanitas, 2018), Orice om îi este teamă (Humanitas, 2018), În lume nu-s mai multe Românii (planetei noastre asta i-ar lipsi) (Humanitas, 2019), Omul care mută norii (Humanitas, 2019), Recviem vesel pentru tata (Humanitas, 2020), Vitrina cu șarlatani (Humanitas, 2020); Acul de aur şi ochii Glorianei (Humanitas, 2021), Noi suntem români (nimeni nu-i perfect) (Humanitas, 2022), Garoafe la bordel (Humanitas, 2023), Libertatea de depresie (Humanitas, 2024).
Cristina Poterășoiu este redactor și traducător. A scris, coordonat și implementat trei proiecte câștigătoare în cadrul programului de traduceri literare Europa Creativă al Uniunii Europene (2018-2023). A fost Director Executiv al Asociației Editorilor din România. A scris numeroase articole în publicații literare. În prezent, este Director de Program la Editura Ars Libri. Este membru al Societății de Gestiune pe Drepturi de Autor OPERA SCRISĂ.RO.
