Surorile Blackwood, Mary Katherine „Merricat” și Constance, sunt ultimele supraviețuitoare ale unei vechi familii – alături de unchiul Julian, care este bolnav la trup și, de multe ori, la minte. Restul dinastiei a murit prin otrăvire cu arsenic într-un incident tragic petrecut cu șase ani în urmă. Constance a fost acuzată și apoi achitată de crime, dar stigmatul încă persistă. La urma urmei, înainte de sosirea poliției, nu a spălat ea zaharnița în care fusese pus arsenicul sub pretextul că era un păianjen înăuntru? Merricat, care este foarte superstițioasă și nutrește o puternică neîncredere față de străini, își asumă responsabilitatea de a-și proteja sora și de a păstra modul lor de viață. Rutina le este însă perturbată de sosirea vărului Charles, care încearcă să le exploateze averea. Prezența lui exacerbează atât tensiunile existente în cadrul familiei, cât și conflictul dintre familia Blackwood și săteni.
Shirley Jackson folosește lumea claustrofobică și întunecat-magică a celor două surori pentru a analiza modul în care oamenii își construiesc adevărate fortărețe psihice pentru a se proteja de o lume ostilă. În esența sa, romanul se confruntă cu felul în care societatea îi tratează pe cei care trăiesc în afara normelor sale. Prin tonul gotic al poveștii și prin perspectiva tulburătoare a lui Merricat, Jackson face din roman o meditație obsedantă asupra dorinței umane de control, siguranță și apartenență. În cele din urmă, romanul devine un fel de poveste întunecată care surprinde echilibrul delicat și tulburător dintre iubire și obsesie, dintre libertate și captivitate. Autoarea construiește cu măiestrie o atmosferă de neliniște și suspans, estompând limitele dintre realitate și iluzie. Romanul este cunoscut pentru atmosfera sinistră și personajele complexe.
Merricat se retrage adesea în fantezii și iluzii ca mijloc de a face față realității. Își imaginează că este puternică și de neatins, capabilă să exercite control asupra lumii înconjurătoare și să-și protejeze familia de orice rău. Viziunea ei despre lume este modelată de gândirea magică și de simbolism, pe care le folosește pentru a da sens lumii din jurul ei. Interacțiunile lui Merricat cu ceilalți sunt deseori marcate de stângăcie și disconfort social, ceea ce îi întărește și mai mult statutul de outsider excentric.
Constance, sora mai mare a lui Merricat, este adevărata protectoare a supraviețuitorilor din familia Blackwood. Decizia lui Constance de a se retrage din societate și de a trăi retrasă alături de sora și unchiul ei reflectă dorința de a scăpa de judecata și examinarea celorlalți. Dincolo de comportamentul său liniștit și modest, Constance este un personaj cu tărie interioară și cu determinarea de a-i proteja pe cei dragi cu orice preț.
Unchiul Julian a fost de asemenea otrăvit în incidentul care a ucis restul familiei. Ca urmare, este imobilizat în scaunul cu rotile și are sechele psihice. Deși se află într-un declin fizic și mental, unchiul Julian își păstrează un interes deosebit pentru documentarea detaliilor tragediei familiale, compilând obsesiv notițe și amintiri în încercarea de a se împăca cu trecutul și de a găsi o încheiere.
Manipulator și oportunist, vărul Charles caută să se impună ca figură dominantă, preluând controlul asupra afacerilor și finanțelor familiei în interes propriu. Prezența lui exacerbează sentimentele de teamă și neîncredere ale lui Merricat față de străini, deoarece îl percepe ca pe o amenințare la adresa siguranței surorii sale și a modului lor fragil de viață. Sosirea lui Charles prefigurează escaladarea tensiunilor și a conflictelor, care vor culmina, în cele din urmă, cu o nouă tragedie în familia Blackwood.
Acțiunea romanului se desfășoară într-un conac măreț, dar aflat în ruină. Casa Blackwood este descrisă cu lux de amănunte, fațadele prăbușite și atmosfera opresivă contribuind la sentimentul general de izolare și decădere. Conacul devine un personaj de sine stătător, întruchipând întunericul și secretele care se ascund între zidurile sale.
Concluzia romanului subliniază mesajul lui Shirley Jackson cu privire la fascinația periculoasă a retragerii din lume, obligându-ne să ne gândim la linia fină dintre protecție și autodistrugere. Am trăit întotdeauna la castel rămâne o meditație profundă și tulburătoare asupra complexității psihologiei umane, a identității și a repercusiunilor unei societăți necruțătoare.
Cristina POTERĂȘOIU
Shirley Jackson s-a născut la San Francisco, Statele Unite ale Americii, în anul 1916. Romanele sale se remarcă prin folosirea unor cadre realiste în care se desfășoară povești ce implică adesea elemente horror. La momentul morții sale, când avea doar 48 de ani, scrisese șase romane, două cărți de memorii și peste 200 de povestiri, două romane rămânând neterminate. Cărțile sale au influențat viitori maeștri ai genului horror, precum Stephen King și Richard Matheson.
Am trăit întotdeauna la castel de Shirley Jackson, Editura Litera, 2023, 256 pagini. Traducere de Oana-Celia Gheorgiu.
Cristina Poterășoiu este redactor și traducător. A scris, coordonat și implementat trei proiecte câștigătoare în cadrul programului de traduceri literare Europa Creativă al Uniunii Europene (2018-2023). A fost Director Executiv al Asociației Editorilor din România. A scris numeroase articole în publicații literare. În prezent, este Director de Program la Editura Ars Libri. Este membru al Societății de Gestiune pe Drepturi de Autor OPERA SCRISĂ.RO.
