Sâmbătă, 22 noiembrie 2024, de la ora 18.00, în sala ”Perpessicius” a Muzeului Național al Literaturii Române (str. Nicolae Crețulescu nr. 8), a avut loc cea de-a zecea ediție a Galei ”Traian T Coșovei”. Întâlnirea a marcat apropierea a șaptezeci de ani de la nașterea poetului (28 noiembrie 1954), moment prielnic pentru (re)amintirea personalității și operei lui Traian T Coșovei.
Câștigătorul Concursului Național pentru Debut în Poezie ”Traian T Coșovei” este Dan Radu Mihai, poet și regizor. Juriul ediției 2024 a Premiului Național pentru Debut în Poezie ”Traian T Coșovei a fost compus din scriitorii Dan Mircea CIPARIU, Ioan CRISTESCU, Ștefania COȘOVEI, Irina LAZĂR şi Adrian SUCIU.
Managerul cultural, filozoful și scriitorul Mircea Arman, directorul revistei ”Tribuna” din Cluj-Napoca, a primit premiul juriului pentru ”Servicii aduse poeziei române”.
În cadrul Galei au luat cuvântul Adrian Suciu, Dan Mircea Cipariu, Bogdan O. Popescu, Mădălina Corina Diaconu, Ștefania Coșovei și Dan Radu Mihai.
Au participat Ioan Cristescu, Rodica Buzdugan, Dan Ioan Marta, Corneliu Rodeanu, Filip Suciu, George Paul Volceanov și Tudor Voicu.
Dan Radu Mihai a primit o gravură semnată de artistul Mircia Dumitrecu și va publica manuscrisul câștigător la Editura Tracus Arte.
Cristin Art a susținut un moment artistic care a îmbinat dansul cu poezia lui Trian T Coșovei.
AgențiadeCarte.ro a fost partener media al evenimentului.
Adrian Suciu: ”Suntem în fața unei provocări extraordinare, anul trecut am avut două încercări de infiltrare în concurs a unor grupaje scrise de inteligența artificială, din fericire nu suntem foarte proști și ne-am prins. Asta e partea neplăcută, partea plăcută a inteligenței artificiale în literatură este că nu mai are sens să fii poet mediocru, adică inteligența artificială scrie mai multă poezie mai bună decât jumătate dintre membrii Uniunii Scriitorilor din România, dar inteligența artificială nu poate să scrie poezie mare, poezie bună, poezie puternică, nu are acces la spaimele omului, la emoțiile lui, la nimic ce este cu adevărat uman, nu face altceva decât să aglutineze floricele lirice făcând poezie mediocră. Curând nu va mai citi nimeni poezie mediocră.
A fost o ediție specială și prin prisma faptului că e prima dată când nu cunoaștem absolut niciunul din finaliști, nu știm cine sunt. Ceilalți membri ai juriului au jurizat absolut în orb. Ce e specific acestui concurs e că cere un manuscris, nu două-trei poezii, deci autorul are nevoie de suficientă maturitate pentru a publica un volum. Așa că înainte de orice discuții despre prietenul și maestrul nostru Traian T Coșovei, o invit pe Irina Lazăr să semneze diploma câștigătorului Dan Radu Mihai. ”
Dan Radu Mihai: ”M-am născut acum aproape 52 de ani. În adolescență frecventam literatura acelor ani, iar eu și prietenii mei ne simțeam foarte atașați de poeții generației 80, ne petreceam mare parte din timp la Biblioteca Mihail Sadoveanu, atunci am citit Rondul de noapte și Ninsoarea electrică, de Traian T Coșovei. Acum eu sunt regizor de film și am rămas cu dragostea pentru cuvântul scris, pentru poezie.
În această toamnă, fata mea a plecat la studii în străinătate și un gând al meu a fost să-i scriu câteva cuvinte care să o însoțească în călătorie. Am văzut anunțul concursului în aceeași zi în care am făcut o prospecție pentru viitorul meu film, la o casă părăsită, iar toate acestea au declanșat procesul de a scrie manuscrisul trimis, de a-mi asuma să trimit manuscrisul la întâlnirea cu oamenii în fața cărora nu m-am gândit niciodată că voi sta. Vă mulțumesc pentru această valorificare pe care ați realizat-o!”
Bogdan O. Popescu: ”Cred că eu și Traian am fost două ființe congruente, deși cu destine complet diferite, dar când ne-am întâlnit ne-am recunoscut în mai multe oglinzi ale vieții. Traian T Coșovei era atât de mare încât nu se simțea amenințat că apar alți poeți buni, ba chiar era de o generozitate fantastică și ne învăța cum să scriem. Mă bucur foarte mult că Ștefania mi-a dăruit poemul ăsta, Salonul nr. 4, și vă spun foarte pe scurt o parte dintr-o poveste tristă, acea tristețe care poate fi mărturisită, fiindcă tristețea are și ea fețe publice, fețe private și fețe intime.
Eu, fiind alături de Traian mulți ani, și fiind medic neurolog, realizam că don Traian s-ar putea să aibă niște probleme și l-am tot rugat să-l duc la spital să-i fac analize, să văd cu ce-l pot ajuta, dar el refuza mereu, spunând că acolo nu se fumează și nu se bea. Ani de zile am avut discuția asta, dar ocazional, fără să devin pisălog, fiindcă eu sunt medic, nu sunt polițist. Într-o zi, acum zece ani, chiar în perioada aceasta, era noiembrie, vin dimineața la spital și-i zăresc de la ceva distanță, la ușa cabinetului meu, pe Ștefania și pe Traian. În acel moment am știut că Traian va muri, altfel nu ar fi fost acolo, decât dacă avea o boală gravă și avansată. Vă spun că am trăit un moment acut, a fost o revelație dureroasă și din păcate nu m-am înșelat. ”
Dan Mircea Cipariu: ”M-am bucurat foarte tare când am văzut că Mircea Cărtărescu l-a prezentat pe Traian T Coșovei studenților lui de la New York. Nu întâmplător teza de licență a lui Traian T Coșovei a fost despre poezia marilor beatnici. El a avut și are o influență covârșitoare asupra generației sale, dar și asupra generațiilor 90 și 2000, fiindcă el a reușit să creze din factorul autobiografic o relație specială cu natura citadină, revoluționând poezia românească. A transformat orașul într-o biografie citadină cu personaje-obiecte. Aceste obiecte formează un nou animism, într-o- relație aparte cu biografia poetului și biografia orașului.
Traian T Coșovei a fost un mare poet, cu o conștiință a propriei valori și cu o conștiință a generozității de a fi, de altfel el a și încurajat și a pariat pe câțiva poeți, unii sunt chiar aici, Bogdan O. Popescu, Adrian Suciu, Tudor Voicu, Dan Ioan Marta, Rodica Buzdugan. E important să înțelegem că momentan critica literară îi este datoare și nu se ridică la posibilitățile lui de a reconfigura literatura și limbajul poetic. Din păcate criticii literari au văzut doar partea spectaculoasă a orașului, l-au redus la elementele astea exterioare. El rămâne un mare poet român, care avea o rezonanță cu poezia contemporană, de aceea a și publicat trei cărți de cronici literare.”
Tudor VOICU
Foto: Dan Marinescu și Tudor Voicu
