Valențele inițiatice ale numărului 17 pot duce fie la numărul îngerilor, la capacități extrasenzoriale ori la simbolul călătoriei. În ”Bilete de favoare”*, apărută la Editura Charmides, în 2023, nu aflăm de ce Al. Cistelecan a ales să prezinte doar 17 poeți și cărțile lor. Să fie (numai) liberul arbitru al spiritului său critic sau, pur și simplu, magia lui 17 să ne fi oferit, astfel, ”elanul spontan al imaginației”, cum o spune chiar autorul într-o fișă dedicată lui Emilian Galaicu-Păun. Glosând ludic-grav despre receptarea poeziei și despre (re)nașterea cititorului de poezie, Al. Cistelecan dă o definiție dramatică pentru genul exersat de cei 17 aleși: ”poezia e, oricum, cu sau fără cititori, un gen disperat (scris de oameni a căror singurătate nu poate fi exorcizată prin nici o altă metodă).” Dar cine sunt cei 17 cavaleri exorciști de limbă română? A.E. Baconsky, Mircea Ivănescu, Gheorghe Grigurcu, Ion Pop, Angela Marinescu, Vasile Dan, Ioan Flora, Aurel Pantea, Ioan Moldovan, Marian Drăghici, Traian Ştef, Elena Ştefoi, Alexandru Muşina, Ion Mureşan, Magda Cârneci, Dumitru Chioaru şi Emilian Galaicu-Păun. Metoda de lucru a criticului de poezie pentru cele 17 ”bilete de favoare” ne este devoalată, fișă cu fișă: ”Lectura a ceea ce poetul a scris implică lectura simultană a ceea ce poetul a sacrificat, a ceea ce poetul n-a scris (dar a spus prin limbajul absent, cel mai grăitor dintre toate.)”.