Oscar și Tanti Roz este un roman profund emoționant, care abordează, cu delicatețe și sinceritate, teme dificile precum boala în fază terminală, moartea și credința. Cu sensibilitate și har scriitoricesc, Éric-Emmanuel Schmitt a creat o poveste deopotrivă tandră și universală, din categoria acelora care rămân veșnic cu noi, determinându-ne să reflectăm la modul în care trebuie să facem față adversităților și să găsim sens chiar și în cele mai grele momente ale vieții. Romanul transmite idei complexe despre acceptare, credință și creștere personală într-o manieră simplă și sinceră, dar cu o rezonanță puternică asupra noastră.
Povestea se desfășoară la spitalul unde Oscar, un băiat de 10 ani bolnav de leucemie, își trăiește ultimele zile. El se simte abandonat și neînțeles, mai ales de părinți, care nu pot face față durității acestei boli și evită să discute deschis despre ce urmează să se întâmple.
Tanti Roz este o voluntară în vârstă care are grijă de copiii din secție și care, devenindu-i confidentă, îl ajută pe Oscar – cu umor, fantezie și căldură – să facă față situației. Ea devine o figură extrem de importantă în viața lui Oscar, simbolizând mângâierea și dragostea maternă. Ținuta ei roz contrastează cu mediul rece al spitalului, fiind simbolul pentru căldură și bunătate. Poveștile pline de imaginație ale lui Tanti Roz, precum și capacitatea ei de a fi atât jucăușă, cât și înțeleaptă, îl ajută pe Oscar să treacă prin ultimele zile cu un simțământ de pace.
Îi spune povești din trecutul ei inventat de luptătoare profesionistă și îl încurajează să trăiască fiecare zi ca și cum ar dura zece ani. Această idee arată cât de efemeră poate fi viața și cum chiar și un timp limitat poate fi semnificativ dacă este trăit cu scop și imaginație.
Urmând sugestia lui Tanti Roz, Oscar începe să scrie niște scrisori pentru Dumnezeu. Prin intermediul acestora, el își exprimă fricile, gândurile și emoțiile, în timp ce experimentează, în doar douăsprezece zile, diferitele etape ale vieții – de la adolescență la maturitate. Aceste scrisori sunt un dialog nu doar cu Dumnezeu, ci și cu el însuși, ajutându-l să se împace cu moartea. Scrisul ajunge să-l poarte pe Oscar într-o călătorie spirituală, pe parcursul căreia el găsește pacea, dragostea și speranța.
Oscar se îndrăgostește de Peggy Albăstrea, o fată care se află în același spital, suferind de o afecțiune din cauza căreia pielea ei pare de culoare albastră. Dragostea lui pentru Peggy este inocentă, dar profundă. El decide că vrea să o „protejeze” de „fantome” (o metaforă pentru boala ei). Astfel, Oscar dovedește că are capacitatea de a empatiza cu altcineva, depășindu-și propria sa suferință. Peggy Albăstrea reprezintă dragostea, frumusețea și visul lui Oscar de a trăi dincolo de boala sa. Condiția ei unică (pielea albastră) devine un simbol al magicului în ochii lui Oscar.
Spitalul în care sunt îngrijiți Oscar și ceilalți copii este atât un loc al vindecării, cât și al suferinței, ceea ce îl transformă într-un simbol complex al vieții și al morții deopotrivă. Este un loc în care linia dintre aceste două stări este neclară, reflectând incertitudinea și fragilitatea vieții, în special pentru cineva ca Oscar, care se confruntă cu sfârșitul.
Oscar este un personaj complex și multidimensional care întruchipează reziliența, compasiunea și puterea transformatoare a imaginației în fața adversității. El servește ca un memento emoționant al prețiozității vieții și al importanței de a prețui fiecare moment, indiferent cât de trecător este.
Oscar are o imaginație bogată și vie. El creează în mintea sa o lume fantastică în care interacționează cu personaje imaginare și se lansează în aventuri. Imaginația sa servește drept mecanism de adaptare, permițându-i să evadeze din realitățile dure ale bolii sale și să găsească alinare în creativitate.
Oscar este sensibil și perceptiv, fiind atent la emoțiile celor din jurul său. Este capabil de empatie și compasiune, demonstrând o preocupare autentică pentru bunăstarea celorlalți, în special a colegilor săi din salonul de spital. Sensibilitatea sa îi permite să formeze legături semnificative cu oamenii pe care îi întâlnește, inclusiv cu Tanti Roz, pe care ajunge să o iubească profund.
Deși se află la o vârstă fragedă, Oscar are o minte curioasă și iscoditoare. El pune întrebări despre viață, moarte și viața de apoi, căutând să înțeleagă misterele existenței. Curiozitatea sa îl determină să exploreze întrebări filosofice și existențiale profunde cu mult dincolo de vârsta sa.
În ciuda faptului că se confruntă cu iminența propriului său sfârșit, Oscar dă dovadă de un curaj și o rezistență remarcabile. Își înfruntă fricile cu curaj și demnitate, refuzând să cedeze în fața disperării sau a autocompătimirii. Curajul său îi inspiră pe cei din jurul său, inclusiv pe Tanti Roz, care îi admiră puterea și determinarea în fața unei suferințe inimaginabile.
Înaintând prin boală, Oscar își păstrează un sentiment de inocență și puritate. El abordează viața cu o uimire copilărească, găsind bucurie în plăcerile simple și în momentele de conectare cu ceilalți.
La rândul ei, tanti Roz este un personaj complex care întruchipează compasiunea, înțelepciunea, puterea, îngrijirea și spiritualitatea. Ea este o lumină călăuzitoare pentru Oscar și un far de speranță și iubire în mijlocul întunericului și al disperării. Prezența ei luminează romanul și lasă o impresie de durată atât asupra personajelor, cât și asupra cititorului. Compasiunea ei se extinde dincolo de simpla îngrijire; ea intră cu adevărat în contact cu copiii la nivel emoțional, oferindu-le alinare și companie în momentele de mare nevoie.
Dincolo de presiunea emoțională pe care o presupune munca ei la spital, Tanti Roz rămâne puternică și rezistentă. Ea oferă căldură, siguranță și dragoste necondiționată copiilor pe care îi are în grijă.
Oscar și Tanti Roz este o operă atemporală și de neuitat, care lasă o impresie de durată asupra inimii și minții cititorului.
Cristina POTERĂȘOIU
Oscar și Tanti Roz, de Éric-Emmanuel Schmitt, Editura Humanitas Fiction 2012, 2016, 2022
Traducere din limba franceză de Marieva Ionescu
Éric-Emmanuel Schmitt este un autor fascinant și versatil, recunoscut pentru talentul său de a împleti întrebări filosofice și existențiale profunde în povestiri accesibile, cu rezonanță emoțională. O temă recurentă în opera sa este explorarea credinței, religiei și spiritualității, dar întotdeauna într-un mod umanist și incluziv. Schmitt explorează aceste teme spirituale fără a le moraliza sau simplifica, lăsând loc propriilor reflecții ale cititorilor. Schmitt este filosof de formație, iar această pregătire intelectuală transpare în opera sa. Povestirile sale abordează adesea preocupări umane fundamentale – viața, moartea, credința, iubirea, identitatea și căutarea sensului. El tratează aceste subiecte grele cu o lejeritate și o claritate care îi fac cărțile accesibile unui public larg. A scris piese de teatru, romane, povestiri, dar și cărți pentru copii. Lui Éric-Emmanuel Schmitt i s-au decernat peste 20 de premii și distincții literare, în 2001 primind titlul de „Chevalier des Arts et des Lettres”. Cărțile lui sunt traduse în peste 40 de limbi.
Cristina Poterășoiu este redactor și traducător. A scris, coordonat și implementat trei proiecte câștigătoare în cadrul programului de traduceri literare Europa Creativă al Uniunii Europene (2018-2023). A fost Director Executiv al Asociației Editorilor din România. A scris numeroase articole în publicații literare. În prezent, este Director de Program la Editura Ars Libri. Este membru al Societății de Gestiune pe Drepturi de Autor OPERA SCRISĂ.RO.
