Sâmbătă 22 iunie 2024, ora 11, la Muzeul Municipal Câmpulung, secția de istorie și artă plastică, va avea loc vernisajul expoziției de fotografie „Familii din Muscel: Nanu, Moșandrei, Rotaru, Isbășescu”. Autor, fotografii și documentație: Adrian Săvoiu.
Vitrinele expoziției prezintă, în sinteză, viața a patru familii din Muscel, axându-se pe câte unul dintre membrii acesteia, în jurul căruia a fost construită „povestea”.
Care sunt, așadar, „pilonii” expoziției? Unul dintre ei este poetul Dimitrie Nanu, descendent din vechea familie a negustorului Gheorghe Nanu, iar altul e reprezentat de nepotul lui Dimitrie Nanu, poetul Mihai Moșandrei, care a trăit la Câmpulung până la vârsta patriarhilor. Familia Rotaru din Schei apare în fotografii unde o vedem pe învățătoarea Zoe Rotaru, dar și pe sora ei mai mică, Elena Rotaru, una dintre cele mai frumoase fete din Câmpulungul interbelic, devenită Miss Muscel 1929. „Tabloul” de ansamblu al expoziției se întregește cu Octavian Isbășescu, un ofițer de artilerie foarte cultivat, care a dovedit și înclinație spre scris.
O lume diversă răzbate din fotografiile de epocă realizate de fotografii renumiţi ai Câmpulungului din perioada 1885 – 1945, fie că se numesc Cecilia Cavallar sau Emilie R. Speek, fie Ion Munteanu, Eduard Constantinescu sau Constantin Dobrescu. Alte imagini poartă marca unor ateliere fotografice de prestigiu din București, ca, de pildă, Eduard Pesky, Franz Mandy și Julietta.
Poetul Dimitrie Nanu
În jurul anului 1820, după represiunile turcilor îndreptate împotriva creştinilor din Castoria şi Bitolia, Ion Enache Hristodor, român macedonean de credinţă ortodoxă, hotăra să-şi salveze viaţa. Transformând podgoriile şi stupii în lire turceşti de aur, a traversat Balcanii călare, a trecut Dunărea și s-a stabilit la Câmpulung, unde s-a căsătorit cu jupâniţa Păuna Gogu.
Unica lor fiică, Zoe Hristodor, s-a căsătorit la rându-i cu Gheorghe Nanu, negustor de vază din Câmpulung. În „Casa Nanilor”, locuința lor, li s-au născut cei şase copii: Ion, fiul cel mare – viitor savant de renume şi profesor universitar, Constantin – viitor medic, cu preocupări literare, Gheorghe şi Niculae – morţi de tineri, Dimitrie – viitor poet şi traducător, şi Maria.
Dimitrie Nanu (1873-1943) a urmat cursurile primare la Şcoala Domnească din Câmpulung, iar apoi Liceul „Sf. Sava“ din Bucureşti. Deși a terminat Facultatea de Drept, firea lui, cu puternice înclinări literare, l-a îndreptat spre Facultatea de Litere din Bruxelles.
Întors în țară, a fost bibliotecar-şef la Ministerul de Industrie şi Comerţ din București. Strângând ban cu ban, și-a construit o casă în cartierul Floreasca, unde a trăit o viaţă tihnită, după dura experienţă a Primului Război Mondial, când a fost luat prizonier.
Cu stabilitatea dată de o slujbă convenabilă şi o locuinţă confortabilă, Dimitrie Nanu s-a putut ocupa intens de literatură. În anul 1934 i-a apărut volumul reprezentativ, „Poezii”, o selecţie a creațiilor sale răspândite în periodice, iar la propunerea lui N. Iorga, a primit Premiul Naţional de Poezie.
Poetul Mihai Moșandrei
Născut într-o familie înstărită, Mihai Moşandrei (1896-1994) a fost fiul lui Mihai Tănăsescu-Moşandrei, inginer silvic, absolvent al Şcolii de Ape şi Păduri din Nancy, şi al Mariei Nanu, originară din Câmpulung. Bacalaureat în 1915 la Liceul „Gh. Lazăr“ din Bucureşti, tânărul s-a înscris ca voluntar în Primul Război Mondial, spre disperarea familiei. Sublocotenent în rezervă, la artilerie, a terminat campania decorat cu ordinul „Crucea de război“.
După ce și-a luat licenţa la Facultatea de Drept din București, Mihai Moșandrei a plecat la Paris, unde a trecut un doctorat în ştiinţe politice şi economice. Revenit la Bucureşti, pasionat de poezie, a demisionat din magistratură şi s-a retras la Câmpulung. S-a căsătorit cu Juliette Salagnac, o modistă de la Paris, alături de care a avut patru copii: Michelle, Șerban și surorile gemene Păunica și Cozinia (Zizi).
Talentul de scriitor i-a fost întrezărit de unchiul său, poetul Dimitrie Nanu, care l-a adus la cenaclul „Sburătorul”, condus de E. Lovinescu. În perioada interbelică a publicat mai multe volume de poezie, proză lirică și eseuri, devenind în 1934 membru al Societăţii Scriitorilor Români. Luptător în Al Doilea Război Mondial, ca sublocotenent de aviaţie pe frontul de Est, a fost decorat pentru fapte deosebite cu „Medalia aeronautică“.
În 1951 Mihai Moșandrei a fost expulzat din Uniunea Scriitorilor pe motiv de „lipsă de colaborare partinică“, iar în 1959 a fost condamnat la doi ani de închisoare politică. După repunerea în libertate, chiriaş în propria casă care îi fusese naţionalizată, s-a reîntors la scris şi a încercat să reînnoade firul rupt. Reintegrat în Uniunea Scriitorilor, trăind retras, poetul a rămas toată viața un slujitor al adevărului şi al dreptăţii.
Surorile Zoe și Elena Rotaru – Miss Muscel 1929
În anul 1889, când la București se stingea din viață Mihai Eminescu, iar după scurt timp Veronica Micle, din disperare, se otrăvea cu o doză letală de arsenic, la Câmpulung se întemeia o nouă familie. Simion Rotaru, vizitiu de lux al Câmpulungului, o cerea în căsătorie pe domnișoara Ioana Baloleanu, în vârstă de numai 16 ani. Simion și Ioana vor avea împreună șase copii: Maria, Gheorghe, Zoe, Valeria, Elena și Sabina.
Zoe Rotaru (1900-1965) apucase în copilărie farmecul Câmpulungului din „La Belle Epoque”. Apoi, în adolescența sa, a venit Marele Război, iar în noiembrie 1916 Câmpulungul a căzut sub ocupația germană. Zoe a trăit doi ani grei, dar în 1918, imediat după plecarea nemților, a fost contemporană cu Unirea de la 1 Decembrie. Peste trei ani a ieșit învățătoare.
Atunci l-a cunoscut pe Iosif Stănescu (1897-1925), un tânăr chipeș, cu trei ani mai mare decât ea. Cei doi s-au îndrăgostit și nu după mult timp Iosif, a cerut-o de nevastă. Prins cu nevoile negoțului, Iosif stătea mai mult la Roșiorii de Vede, unde curând a dus-o și pe soția sa. Acolo, în 1924, Zoe a născut-o pe Maria. Tot la Roșiorii de Vede, unde negustoria cu cherestea îi mergea lui Iosif destul de bine, s-a născut, în 1925, și Ileana, a doua lor fiică.
Pentru tânăra familie Zoe și Iosif Stănescu, bucuria venirii pe lume a unui nou copil a fost urmată imediat de o tragedie. La doar zece zile de la nașterea celei de-a doua fiice, Ileana, Iosif s-a stins din viață subit, la numai 28 de ani. Astfel, atât Ileana, cât și sora ei mai mare, Maria, nu și-au putut cunoaște niciodată tatăl.
Elena Rotaru (1908-1946), cel de-al cincilea născut al familiei Rotaru, a fost una dintre cele mai frumoase fete ale Câmpulungului interbelic. Studioasă, absolventă de Școală Normală, declarată Miss Muscel 1929, învățătoarea Elena Rotaru a participat la marele concurs Miss România 1929 organizat în București de revista „Realitatea ilustrată”.
S-au înscris la preselecţie nu mai puţin de 800 de fete din toată ţara, dintre care au fost selectate 72 de concurente. Li s-a cerut să aibă între 16 şi 25 de ani, să nu fie măritate, să aibă o moralitate desăvârşită, să se prezinte în faţa „comitetului” nefardate şi purtând rochii simple, pentru ca juraţii să poată aprecia frumuseţea naturală a chipului, linia corpului şi graţia mişcărilor. A ieșit învingătoare domnișoara Magda Demetrescu, o bucureșteancă în vârstă de doar 17 ani, care va reprezenta apoi România la concursul Miss Universe de la Galveston (SUA).
În anii următori, Elena Rotaru a cunoscut un tânăr din Pitești și s-a căsătorit cu el. Urmându-și soțul, s-a mutat din Câmpulung şi a avut cinci copii.
Ofițerul de artilerie Octavian Isbășescu
Născut la Albeștii de Muscel, ca fiu al lui Alecu și al Victoriei, Octavian Isbășescu (1919-2011) a urmat Liceul Militar „D. A. Sturdza” din Craiova. Ieșit ofițer de artilerie, s-a îndrăgostit de Marioara Duțoiu, o adolescentă foarte frumoasă de la Liceul de Fete din Câmpulung,
În 1942 Octavian și Marioara s-au căsătorit, iar nunta a avut loc în casa părinților fetei de la Bălilești – Muscel. Nași le-au fost colonelul Gabriel Munteanu, comandantul Regimentului 30 Infanterie (Dorobanți) din Câmpulung, și soția sa, Zoe. După un an, în 1943, sublocotenentul Octavian Isbășescu, încorporat în Regimentul 30 Infanterie, a plecat să lupte pe frontul din Rusia. În jurnalul pe care începe să îl scrie, gândurile se îndreaptă mereu spre Marioara, rămasă acasă, departe de el.
După terminarea războiului, Octavian Isbășescu a fost epurat din rândurile Armatei Române pentru că luptase ca ofițer pe Frontul de Est. Deși după aceea a absolvit Facultatea de Drept din București, nu i s-a mai permis să profeseze. Nevoit să se reprofileze, ca să aibă din ce trăi a urmat studii de topografie și a devenit inginer topograf.
Expoziția va fi deschisă la Muzeul Municipal Câmpulung, secția de istorie și artă plastică, în perioada iunie – iulie 2024.
***
Adrian Săvoiu (n. 1954, Câmpulung) a absolvit în 1978 Universitatea din București, Facultatea de Litere, cu specializarea română-latină.
Colaborări pe teme de istorie literară la Radio România, Radio Muscel FM, în reviste și ziare: Viața românească, Manuscriptum, Jurnalul literar, Memoria, Limbă și literatură română, Ficțiunea OPTm, Evenimentul Muscelean etc.
A tipărit volume despre cultura și istoria Câmpulungului și a zonei Muscel. A îngrijit ediţii ale scriitorilor C. D. Aricescu, Alexandru Odobescu, George Topîrceanu, Anton Holban și Mihai Moșandrei. A publicat mai multe albume cu fotografii-document: Chipuri de odinioară din Muscel (coautor), Monumente istorice ale României. Tipuri din județele Argeș și Muscel. Anul 1893 și Prin Câmpulung și pe muscelele lui. Fotografii de Nicolae Th. Ștefănescu (coautor).
A scris diverse alte volume: Discursul oratoric românesc, 77 de conferințe radiofonice, Magazinul de bric-à-brac literar, Antologia fabulei românești, Ca să încerc rotundul lumii. Jurnal de călătorie, Fabule și vorbe cu tâlc (în colaborare), Dincoace de Cortina de Fier. Amintiri, Scrisori din Câmpulung etc.
Cercetările în domeniul literar şi experienţa de profesor s-au concretizat în redactarea manualelor de limba şi literatura română pentru toate clasele de liceu, în alcătuirea de antologii, ghiduri şi auxiliare didactice. A fost implicat în reforma învăţământului profesional şi tehnic din România.
În anul 2011 i s-a acordat titlul de „Cetăţean de Onoare al municipiului Câmpulung”.
