Biletele sunt disponibile aici
Două dintre viorile care i-au aparținut maestrului Enescu – Guarneri del Gesù „Catedrala” și Paul Kaul, instrumente de excepție, aflate în patrimoniul Muzeului ”George Enescu” vor fi puse în valoare de cei doi violoniști extraordinari, Gabriel Croitoru și Simina Croitoru. Spectatorii vor avea privilegiul de a fi martorii unei întâlniri unice cu muzica clasică, într-o interpretare care va purta amprenta geniului Enescu, așa cum o poartă și Turneul Național ”Vioara lui Enescu”, ajuns anul acesta la cea de-a XIII-a ediție.
”Mă gândesc că vioara pe care cânt trebuie să fi fost în mâinile maestrului George Enescu în timp ce el concerta la Castelul Peleș pentru regina Elisabeta și pentru viitoarea regină a României, principesa Maria. Mi se pare extraordinar ca eu să cânt pe această vioară, într-un alt palat, în Palatul Culturii din Iași, unde este cunoscută implicarea reginei Maria în designul interioarelor, o mare iubitoare de Art Nouveau, în Sala Voievozilor găsindu-se și monograma acesteia.” spune violonistul Gabriel Croitoru.
Cei doi violoniști au pregătit pentru recitalul de la Iași un program care cuprinde lucrări sau aranjamente semnate de Enescu, Bériot, Wieniawski, Spohr, Rodriguez Halvorsen, Gardel, Frolov.
Passacaglia de Handel cu Simina si Gabriel Croitoru
PROGRAM
GABRIEL CROITORU – vioara Guarneri del Gesu “Catedrala”
SIMINA CROITORU – vioara Paul Kaul
G. Enescu – Lăutarul
Ch. de Bériot – Duo concertant în sol minor, op. 57 nr. 1
H. Wieniawski – Studiu-Capriciu op. 18, nr. 1
L. Spohr – Duo op.67, nr. 2, p. a III-a
H. Wieniawski – Studii-Capricii op. 18, nr. 2
G.M.Rodriguez – La Cumparsita
C. Gardel – El dia que me quieras
I. Frolov – Divertimento
J. Halvorsen – Capriciu de concert pe teme norvegiene
BIOGRAFII
Simina Croitoru a început studiul instrumentului la cinci ani, cu mama sa, Ioana Croitoru. A lucrat cu Gabriel Croitoru, la clasa căruia s-a perfecționat în ciclul de licență și în cel de master la Universitatea Națională de Muzică din București, iar în anul 2020 a obținut titlul de doctor în muzică. A câștigat importante premii la competiții naționale și internaționale și a susținut numeroase concerte în compania tuturor filarmonicilor din țară, dar și alături de orchestre simfonice din străinătate (Austria, Germania, Finlanda, Mexic, China, etc. Din anul 2016 și-a început cariera didactică în cadrul Universității Naționale de Muzică din București.
Gabriel Croitoru este violonistul care a câștigat prin concurs, în anul 2008, privilegiul de a cânta pe vioara Guarneri del Gesu supranumită „Catedrala”, pe care a cântat George Enescu (instrument pus la dispoziție și aflându-se în patrimoniul Muzeului Naţional „George Enescu”). Este solist concertist al Orchestrelor și Corurilor Radio România, solist concertist al Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești (din anul 1987), membru (vioara I) al Cvartetului de Stat „Transilvan” al Filarmonicii „Transilvania” din Cluj-Napoca, profesor universitar dr. la Universitatea Naţională de Muzică București.
POVESTEA VIORILOR: George Enescu a renunțat la Stradivarius, cerând fraților lutieri Silvestre, să-i facă rost de un Guarneri del Gesù. Curând, Enescu a reușit să obțină o vioară Guarneri – format mare, pe care l-a folosit și Paganini – exemplar strălucit ca sonoritate pe care maestrul român a cântat în perioada sa de maturitate artistică. Fabricată în anul 1731, de Bartolomeo Giuseppe Antonio Guarneri (1698 – 1744), cunoscut şi sub numele del Gesù, unul dintre cei mai însemnaţi lutieri cremonezi, vioara, denumită şi Catedrala, este, desigur, o piesă extrem de valoroasă. În interior, aceasta are o inscripţie în limba latină: Guarnerius fecit/ Cremonae anno17 – IHS.
După 1930, la Paris, George Enescu îl cunoaşte pe Paul Kaul, lutier francez care îi confecţionează o vioară admirabilă din punct de vedere al sunetului, dar şi al construcţiei. Maestrul este foarte mulţumit, afirmând că „e ceva mai mare şi mai uşoară pentru forţa mea”. În patrimoniul Muzeului George Enescu, există două asemenea instrumente, dintre care una poartă inscripţia Paul Kaul, Paris, 1931. ”J’ai cree ce modele specialement pour Georges Enesco.” Aceasta, denumită Modelul George Enescu a fost creată ca vioară personalizată, pornind de la dimensiunile si formatul mâinii stângi a destinatarului instrumentului. George Enescu, vorbind despre despre viorile lui Paul Kaul, spunea: „Aflându-mă la Paris, m-am adresat lui Paul Kaul și i-am cerut să-mi facă o violină mai mare. Instrumentul ivit, mai mare ca celelalte, printr-un miracol – știința lui și ceva din hazard – a sunat ca o violină matură. (…) Unii cred că-i violină veche” (reprodus din volumul Interviuri George Enescu. Ediţie îngrijită de Laura Manolache, Bucureşti, Editura Muzicală, 2005, p. 346)În turneele din SUA și Canada (1923-1939), Enescu a concertat numai pe viorile Paul Kaul și Guarneri del Gesù. „Vioara tenor” (cum a denumit-o Paul Kaul), cu sunetul ei strălucitor și viguros, rezultat al mâinii enesciene, i-a adus lutierului din Nantes comenzi uriașe, cărora cu greu le-a făcut față până la sfârșitul vieții.
