ION CREANGĂ. VIAȚA ȘI OPERA (Editura DPH, 2023) este a patra biografie de atmosferă, re(con)stituită de GABRIELA GÎRMACEA pentru oricine crede în valoarea și în nevoia de valorificare a clasicilor.
Cunoscătorii edițiilor dedicate lui Mihai Eminescu, I.L.Caragiale și Ciprian Porumbescu sunt deja familiarizați cu maniera inedită a autoarei de a se apropia de vârfuri ale culturii noastre. Mizând pe informație puțină, variată și de interes larg, aceste biografii stârnesc rapid și mențin până la capăt interes, uimire, bucurie. Se citesc fără povara tomurilor călinesciene. Trezesc curiozitate pentru viața publică sau privată a unor nume mari. Sunt foarte atractive, grație condițiilor grafice de excepție (textul se strecoară printre fotografii și documente inedite, printre ilustrații policrome, jocuri didactice, reconstituiri genealogice, epistole facsimilate, printre evocări fragmentare, referințe succinte la personalități, la instituții, la istoria sau la relațiile interumane din aceeași La Belle Epoque). Invită la trecerea spre un alt nivel de cunoaștere, prin listele biobibliografice, prin titlurile muzicale, teatrale sau din filmografia românească. Și prin nelipsita surpriza finală (volumul miniatural, de buzunar!).
În ansamblu, biografiile Gabrielei Gîrmacea au o organizare similară. Diferențele sunt vizibile, firește, în conținut. Pentru cine este atent la fundalul epocii (un soi de metapersonaj al acestei serii biografice), diferențele se observă și în felia de viață socio-culturală pe care autoarea o decupează din La Belle Epoque: presă, teatru, muzică…
În cazul lui Ion Creangă, ȘCOALA.
Autoarea nu ocolește neajunsurile învățământului rural, de secol XIX: pedepsele, învățarea mecanică, lipsa manualelor (înlocuite de ceaslov), a unui spațiu adecvat, a profesorilor, a metodelor pedagogice; nici dificultățile materiale cu care se confruntau pe-atunci niște oameni nevoiași, simpli și greu de convins să-și dea copiii la școală. Amintirile din copilărie, unde Nică este ipostaza unui narator matur și nostalgic și unde transparența naratorială este atât de evidentă sunt, dincolo de anecdotica lor, o sursă lămuritoare.
Mai puțin se știe însă despre contribuția institutorului Creangă la dezvoltarea învățământului românesc, ca autor de manuale în care propune noi metode de învățare și inserează texte laice (legende, povești), potrivite cu vârsta elevilor de școală primară. Autoarea atrage deci atenția asupra unui merit indubitabil al institutorului Creangă: de antemergător al manualelor alternative. Meritul este cu atât mai de luat în seamă, cu cât Ion Creangă a urmat studii teologice și a fost, mulți ani, slujitor al Bisericii.
Acest volum este și o replică pentru susținătorii unei absurdități, anume că scriitorul humuleștean, nemaifiind înțeles de cititorul de azi, din pricina limbajului regional și a exceselor paremiologice, ar trebui scos din programa școlară obligatorie. Cum se împacă atare păreri cu nevoia de întoarcerea la dicționar ori cu necesitatea cultivării limbii sub toate aspectele ei?
Ceea ce vreau să scot în evidență, prin această polemică timidă, este capitolul Expresii, proverbe, zicători, în care Gabriela Gîrmacea preia, din câteva texte, unități frazeologice, exprimări mucalite, cuvinte-cheie (bunăoară, leac, lucru, naiba sau noroc) cărora, asociindu-le mai multor contexte, le decriptează sensurile, subliniind, astfel, seva vorbirii populare, erudiția paremiologică, umorul și oralitatea care particularizează scrierile humuleștene.
În ION CREANGĂ. VIAȚA ȘI OPERA este vorba, în primul rând, despre omul din spatele poveștilor, al povestirilor, al nuvelelor sau al Amintirilor din copilărie; despre un Creangă jovial, sensibil și mucalit, pus mereu pe șotii (cât haz e în farsa cu descântecul lubric care “lecuiește” o babă naivă!); despre un Creangă cu simțul prieteniei gratuite, al modestiei și al unei bune-cuviințe țărănești autentice, identificabilă și în capitolul Valori morale. Selectându-le din tâlcul unor scrieri, Gabriela Gîrmacea atrage, simultan, atenția asupra câtorva mesaje moralizatoare furnizate de opera lui Ion Creangă, dar și asupra nevoii fiecărui om de bine, de adevăr și de frumos, de înțelepciune, de dreptate, de bunătatate, de respect, de chibzuință…
Elena-Ruxandra Petre
