Daiana Gârdan a primit Premiul Tânărul critic al anului 2023, în cadrul Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2023, pentru volumul ”Între lumi. Romanul românesc în sistemul literar modern” (Casa cărții de știință, 2023). ”Daiana Gârdan este unul dintre criticii tineri, universitari, din școala clujeană, nu doar cu vizibilitate, ci și cu pertinență în abordare. Îi cunoșteam contribuțiile din anumite publicații academice, Revista Transilvania de exemplu, iar cartea sa de debut, apărută la Editura Casa Cărții de Știință din Cluj confirmă cu prisosință toate așteptările pe care le creaseră anterior aceste articole. Daiana Gârdan este un spirit sincron, la curent cu cele mai noi teorii și metodologii din lumea literelor, din critica, teoria și comparatistica actuală. E un spirit sincron, dublat de un critic curajos, capabil să scrie o carte ca pe o provocare și ca pe o polemică la adresa abordărilor anterioare. Între lumi este o propunere de abordare a romanului românesc, a modernității literare românești și în genere a romanului și a modernității literare periferice sau semiperiferice, dintr-o perspectivă nu limitat națională, ci dintr-o perspectivă mai largă, transnațională și transdisciplinară, uzând de o reflecție care are deja o bună tradiție în cercetarea mondială asupra relației dintre centru și periferie, dintre periferii. Între lumi e o carte provocatoare teoretic, chiar dacă anumite premise sau abordări de aici rămân chestionabile, ea e un foarte bun punct de pornire pentru ceea ce înseamnă astăzi la noi și în alte părți abordarea unei teme în continuare foarte stimulative precum aceea a romanului în raporturile lui politice, economice și ideologice cu lumea actuală și cu lumile secolelor trecute. Daiana Gârdan e un critic în toată puterea cuvântului. O vom urmări cu siguranță în continuare și, în ceea ce mă privește, aștept dezvoltările, ramificațiile abordării din primul ei volum. ” a spus Bianca Burța-Cernat în cadrul Galei .
În cadrul campaniei de promovare a laureaților Galei Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2023, un proiect cultural finanțat de Ministerul Culturii, Dan Mircea Cipariu și Tudor Voicu au dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadecArte.ro, cu Daiana Gârdan.
Tudor Voicu: -”Între lumi. Romanul românesc în sistemul literar modern” (Casa cărții de știință, 2023) pornește de la o cercetare doctorală și are ecouri importante atât la critica de întâmpinare, cât și în mediul universitar. Cum a apărut ideea acestei cercetări și cum s-a metamorfozat în această carte premiată la Gala Tinerilor Scriitori?
Daiana Gârdan: Cartea are la bază o cercetare doctorală, dar una care a profitat de interese și lecturi mai timpurii. Referitor la corpus – sau la temă – dintre toate „pasiunile” mele literare, romanul realist rămâne în fruntea listei. Referitor la metodă, comparatistica, sociologia cantitativă și studiile spațiale au fost primele rame de investigație care m-au câștigat încă din timpul studenției. Această cercetare s-a născut așadar organic și de asemenea din recunoașterea nevoii unor noi unghiuri de analiză a romanului românesc modern. Ce a ieșit reprezintă pentru mine o carte-atelier, o cercetare de tip work-in-progress, care îmi oferă însă o motivație pentru aprofundarea și maturizarea exercițiilor mele de critică literară comparată.
Dan Mircea Cipariu: -Sunt voci critice care clamează întâietatea criticii de întâmpinare, ”intuitiv-impresionistă”, în fața criticii informaționale, digitale și transnaționale. Critica literară și romanul sunt, astfel, ucise, statistică pre statistică revelând, de informații, structuralism sau deconstructivism? Într-o lume nivelatoare cultural, unicitatea operei literare este aruncată în aer de matrițele de gândire, de limbaj și de construcție epică revelate de metacritică în operele literare pe care le cercetează?
Daiana Gârdan: Problema așa-zisei lupte dintre les anciens et les modernes la noi, în jurul acestui subiect, mi se pare din start una falsă. În primul rând, critica de întâmpinare și critica academică, indiferent de orientarea metodologică a celei din urmă, ocupă două spații diferite, dar ele pot conviețui și mi se par ambele necesare pentru orice cultură critică. Poate că retorica foiletonistică ar trebui să iasă din limbajul curent al criticii academice. În ceea ce privește, însă, conținutul interpretativ, analiza cantitativă a beneficiat și va mai beneficia multă vreme de pe urma criticii impresioniste și în niciun caz nu are o atitudine belicoasă față de hermeneutica tradițională – și cu atât mai puțin față de textul literar în sine. Deși vizitează și zone mai puțin frecventate de tradiția critică națională, noile studii comparate care se ocupă de literatura română privilegiază un mod de lucru restaurativ, care nu „ucide” cartea. Dimpotrivă, ele scot la lumină și materiale literare care au fost uitate în paradigma ocupată strict de vârfuri și de canon.
Dan Mircea Cipariu: Care au fost cele mai mari provocări de cercetare și de actualizare a temei până la publicarea lucrării? Plăcerea lecturii, fie ea și de teorie și critică literară, a fost ucisă de nevoia de a acoperi științific cercetarea despre romanul românesc în sistemul literar modern? Metacritica și metadatele cu care operezi te-au transformat ”într-un laborant pus pe experimente, într-un statistician, într-un computerist”?
Daiana Gârdan: Vreau să spun din capul locului că nu am găsit cititori mai pasionați de literatură decât cei care se ocupă de cercetarea ei sistemică – de unde și dorința de a revitaliza cărți și structuri evitate de alte regimuri interpretative. Provocările unor astfel de analize sunt însă la fel de mari ca ambițiile lor. În spațiul românesc, fiecare dintre cei care s-au ocupat de astfel de proiecte știe că lipsa de infrastructuri digitale (corpus și instrumente informatice) reprezintă principalul obstacol. Am asistat însă la un fenomen impresionant în rândul criticii tinere, care s-a ocupat și de astfel de subiecte, și anume recuperarea unor decalaje imense cu resurse – financiare și umane – extrem de reduse. Atât în zona creării de materie primă, cât și și în cea a cercetării propriu-zise, mă regăsesc în postura de „laborant pus pe experimente” (mai puțin în cea de „statistician” și „computerist”), pentru că, așa cum am menționat deja, văd această cercetare ca pe o formă de desțelenire, deocamdată, de unde și cuvintele pe care le asociez cu ea: atelier, experimente etc.
Tudor Voicu: Cum vezi tânăra ta generație din mediul academic? Citările internaționale și industria din spate marginalizează umanioarele și spiritul național, după cum s-a tot comentat în ultimii ani? Spiritul critic, o sintagmă clișeizată, mai poate să gândească altfel decât pozitivist și relativist?
Daiana Gârdan: Principala calitate a „spiritului critic” cred că este indisciplina și nu întrezăresc niciun pericol pentru autonomia sa. Cu toate acestea, cred și că sistemele de „cuantificare a rezultatelor cercetării” pot face bine umanioarelor autohtone, construite pe structuri academice osificate, acolo unde ele se traduc ca ieșire din diverse zone de confort și de blazare. Mi se pare de bun augur interesul mediului academic de la noi pentru căi de inserție în ceea ce e numit, adesea ironic, fluxul științific internațional, nu neapărat ca modalitate de supraviețuire a studiilor umaniste într-o lume din ce în ce mai puțin interesată de subdisciplinele lor, ci mai degrabă ca tip de adaptare la noile realități sociale și ca mod de a combate, în sfârșit, fenomene precum construcția de cariere academice pe merite critice „evaluate” strict național sau, mai rău, clientelar. O publicație „bine cotată” este și o publicație evaluată de experți anonimi, ceea ce duce inevitabil la sporirea calității cercetării și la ieșirea treptată din regimul vedetismului autohton, care nu ar rezista, însă, odată ce trece prima graniță. Sigur că nu lipsesc nici dezavantajele sau exploatările nefericite ale vulnerabilităților acestui sistem, dar am încredere în colegii mei de generație – că tot pornea de aici întrebarea – că vor ști să combată astfel de fenomene și că vor continua să ducă discursul critic în spațiile publice și disciplinare care au cea mai mare nevoie de el.
Dan Mircea Cipariu: -Care sunt cele mai frecvente imagini și teme narative ale romanului românesc create ori multiplicate din perspectiva relațiilor centru-periferie, între periferii și ”între lumi”? Aceste imagini și teme narative (re)actualizează receptarea critică a romanului românesc?
Daiana Gârdan: Cazul romanului românesc mi se pare deosebit de ofertant pentru exemplificarea unor teorii despre dinamica centru-periferie, mai ales pentru fenomenul denumit în aceste studii cu formula „combined and uneven development” – o umbrelă teoretică centrată pe analiza modurilor inegale în care modernitatea capitalistă s-a instalat la nivel global și, mai important, pe metabolizările literare ale efectelor acestei instalări în diverse spații culturale. Numesc scurt trei astfel de teme/ imagini pe care le-am abordat și care cred că merită în continuare atenție: a) metropola (capitala, în principiu) ca spațiu devorator, alienant; b) reprezentarea dinamicilor de clasă și c) raporturile familiale/ de gen în romanul rural și cel „interstițial” (al provinciei, al orașelor mici, al spațiilor intermediare).
