Gala Premiilor APLER, ediția a XXV-a

Marți, 28 noiembrie 2023, la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din București, juriul Premiilor APLER, ediția a XXV-a,  format din Ștefania Coșovei, Dan Mircea Cipariu și Mircia Dumitrescu, a acordat 12 premii pentru anul editorial 2022.

Laureații acestei ediții sunt: Ruxandra Cesereanu – Premiul Cartea anului 2022 pentru volumul ”Lumi de ficțiune, lumi de realitate”, Editura Tracus Arte; Mihail Gălățanu (”Așteptând gloria”, Editura Tracus Arte) și Andrei Novac (”Lumea ta/ Carnea mea/ Oasele noastre”, Editura Litera) – Premiul Cartea de Poezie a anului 2022; Șerban Tomșa  (”Amintirile Unui Optzecist Întârziat”, Editura Tracus Arte, In Memoriam) și Aurelia Marin  (”Ombra”, e-book) – Premiul Cartea de Proză a anului 2022; Ion Simuț (”Cum se scrie istoria literară?”, Editura Școala Ardeleană) – Premiul  Cartea de critică literară a anului 2022; Editura Academiei– Premiul Editura anului 2022; ”Convorbiri literare”– Premiul revista anului 2022;  Gabriel Cărtărescu (”Mâine o să fiu fericit”, Editura Charmides) – Premiul Special APLER pentru debut; G.P. Volceanov (”Rapul este poezie- o incursiune în cultura hip-hop românească”, Editura Tracus Arte) – Premiul Special APLER pentru cercetare literară interdisciplinară; Nicolae Mareș -Premiul pentru promovarea literaturii române în străinătate; revista ”Monitorul Cultural” din Arad (redactor-șef: Ioan Matiuț) – Premiul pentru Jurnalism Cultural. Premiul Președintelui APLER, Ioan Cristescu, îi este acordat Maestrului Nicu Alifantis pentru cei 50 ani de carieră artistică.

Gala Premiilor APLER va avea loc marți, 12 decembrie 2022, ora 12.00, în Sala Perpessicius a Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8), cu sprijinul Opera Scrisă.ro-societate de gestiune a drepturilor de autor. Cele 13 diplome APLER sunt concepute de artistul vizual Mihai Zgondoiu. 

”Premiile APLER au ajuns la a XXV-a ediție. An de an, ele au propus titluri importante pentru istoria literaturii române contemporane și pentru teoria și critica literară. Fiecare laureat va avea bucuria de a primi câte o gravură semnată de Maestrul Mircia Dumitrescu. Cărțile, revistele și editurile acestor laureați sunt un semn că putem fi într-o comunitate de idei și de spirit într-o lume în care recesiunea economică, post-pandemia și războaiele ne provoacă pe fiecare dintre noi.”, a declarat prof.univ.dr. Ioan Cristescu, președintele APLER.

Partenerii media ai Premiilor APLER sunt Radio România Cultural și AgențiadeCarte.ro.

LAUREAȚII PREMIILOR APLER PENTRU ANUL EDITORIAL 2022

Ruxandra Cesereanu s-a născut în Cluj, la 17 august 1963. Este poetă, prozatoare, eseistă. A urmat cursurile Facultăţii de Litere din Cluj, pe care a absolvit-o în 1985. În timpul facultăţii a fost redactor şi s-a format la revista Echinox. Actualmente este profesor la Departamentul de Literatură Comparată al Facultăţii de Litere din Cluj. Face parte din stafful Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului, de la Cluj, în cadrul căruia a susținut ateliere de scriere creatoare în poezie, proză și scenariu de film (din 2002 încoace). A publicat 9 cărți de poezie, 7 cărți de proză, 8 cărți de eseu. 14 din cărțile ei de poezie, proză și eseu au fost traduse în engleză, italiană, maghiară, franceză și bulgară. Cea mai recentă carte de poezie publicată – Sophia România (Casa de Editură Max Blecher, 2021); cea mai recentă carte de proză publicată – Un singur cer deasupra lor (Polirom, 2014); cea mai recentă carte de eseu – Fugarii. Evadări din închisori și lagăre în secolul XX (Polirom, 2016).

”Scriitorii avuți în vizor în cartea de față sunt și niște mari povestitori (inclusiv în ipostaza lor de poeți), din generații diferite, cu stiluri la fel de variate și într-un singur caz (Sei Shonagon), chiar din secole diferite. Am scris captivată despre ei, stimulată de lumile și ideile lor, de credința lor în literatură și, uneori, de bătălia lor pentru literatură și memorie.” Ruxandra Cesereanu

Gabriel Cărtărescu s-a născut în 2003 în București. După doi ani la Facultatea de Limbi Străine, Engleză – Germană, a început Științe Cognitive la Facultatea de Psihologie București. A debutat în 2020, cu poezie, pe O mie de semne. În 2018, a câștigat Locul III la concursul național de eseuri scrise de liceeni, inițiat de Dilema Veche. A fost implicat în proiectul secret Robert Ersten. Face parte din grupul de scriere creativă Liternauții. Prezent în antologia ”Generația O Mie de Semne”, Casa de pariuri literare, 2022.  În ultimul an a susținut lecturi sau a avut evenimente cu publicul în mai multe orașe din țară. A fost invitat la FILIT, Iași, și la Zilele Rebreanu, Bistrița. Volumul său ”Mâine o să fiu fericit” (Charmides, 2022) a fost nominalizat la mai multe premii literare și este laureat al Premiului George Coșbuc pentru Debut. A fost, de asemenea, primul volum de versuri inclus în competiția BOOVIE (festivalul concurs de book-trailere la care au participat elevi din întreaga țară.).

Mihail Gălăţanu (n. 1963, Galaţi) este scriitor, absolvent al Facultății de Fizică-Mecanică. Dintre cărțile sale de poezie menționăm: Ştiri despre mine (1987), Scrâşnind în pumni, cu graţie (1993), Bunicul Kennedy (1996), Poetus Captivus (1998), Memorialul plăcerii (2000), O noapte cu Patria şi Româna cu prostii (Ed. Vinea, 2001), Diapazonul plictisit (2002), Mormântul meu se sapă singur (2003), Burta înstelată (2005), Inima de diamant (2006), Casa de nebuni ai amorului (2010), Starry Womb (antologie în limba engleză, 2011), Douăsprezece cântece înaintea nașterii (2012), Non moriro a causa della mia morte (antologie în limba italiană, 2012), Culegătorul de cearcăne (2013), Despre cum iubesc în timp ce mor (2013), Văzătorii cu inima (2017). Volume de proză: Meşterii de clopote, (roman, 1999, Premiul Național pentru proză „Liviu Rebreanu”), Strada Plantelor (nuvele, 2001), Mireasa fără corp (roman, 2006), Strada Plantelor şi alte povestiri (2007), Stradivarius (2008), French Cancan (2009), Elixirul (roman, 2013). Eseuri: Literatura de cartier. Orbirea lui Tiresias/Un posibil manifest al generaţiei 90 (2008), Despre artă, misticism şi nebunie (2009), România Aproximativă (2011), Cutia Pandorei. Elada sau povești de familie/În căutarea obârșiilor, vol. I (roman-eseu-jurnal, 2012), Moldova (2011).

Aurelia Marin s-a născut în Slănic, județul Prahova. Este absolventă a Facultății de Istorie, Universitatea București. A locuit, pentru mai mult timp, în Berlin, Bonn, Berna, Viena, Rabat și Tunis. Între 2001 și 2008 a publicat volumele de versuri Arsenalele singurătății, Călătoria, Cutia de scrisori, Pasărea cu noaptea în cap și Albul miresei care se vedea în oglindă. În 2014 a publicat antologia poetică Gibraltar blues, iar în 2016, Însoțitori de noapte. În 2018 apare romanul Carbon. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Nicolae Mareş s-a născut în 1938. Absolvent al Universităţii din Varşovia (1966). PhD – Academia Română, 2000. Diplomat de carieră (1966-1999); a trecut prin concurs toate treptele diplomatice. Director în Ministerul Afacerilor Externe, membru al Uniunii Scriitorilor din 1980. A publicat în presa românească şi străină peste 500 de contribuţii din domeniul literaturii universale, istoriei artei, comparatisticii literare, istoriei relaţiilor româno-polone receptarea culturii române în străinătate, precum şi din sfera relaţiilor diplomatice şi economice, unele cuprinse în volumele de eseuri: Diplomaţie, Politică, Cultură, Istorie, Spiritualitate. A publicat aproape 60 de volume, printre care antologii de poezie poloneză şi primitivă.

Ioan Matiuţ (născut la 18 decembrie 1956 în Chişineu Criş, judeţul Arad) este scriitor, jurnalist şi editor. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al P.E.N. Club România. Este licenţiat al Universităţii „Aurel Vlaicu”, Facultatea de Jurnalism. Are o prezenţă apăsată în viaţa culturală a Aradului: lecturi publice, simpozioane, emisiuni TV, lansări de carte, articole în presa locală. Este redactor-şef la MONITORUL CULTURAL, redactor la revista ARCA şi conduce Editura MIRADOR unde publică volume ale unor scriitori valoroşi. Poeziile lui sunt traduse în engleză, franceză, germană, sârbă, slovenă, arabă, italiană, spaniolă, poloneză, chineză, slovacă şi maghiară. Ca poet, primeşte premii din partea Uniunii Scriitorilor din România, Asociaţiei Presei Literare şi a Editurilor din Romania (A.P.L.E.R.), Principesei Margareta a României, precum şi a revistelor Convorbiri Literare şi Semne.

A publicat următoarele volume proprii de poezie: stâlpi de sare, editura Mirador (1996); umbre, editura Mirador  (1999); priviri, editura Mirador (2003); déjà vu, colecţia „Poeţii urbei” editura Dacia (2005); déjà vu, ediţie în limba maghiară, editura AB Art, Bratislava(2010); între ceruri, editura Brumar (2009); respiră să nu uiţi, editura Tipo Moldova (2011); fuga din urmă, editura Tracus Arte (2013), după perete, editura Mirador (2015), toate acestea, ediţie în limba chineză, editura Casa Româno – Chineză, (2016). A publicat poeme în mai multe antologii în ţară şi străinătate. În 2020, publică volumul de poezii ”contraatacul de panică”, Editura Tracus Arte.

Andrei Novac s-a născut la 1 iulie 1983, în Târgu-Jiu. Licențiat în istorie al Universității de Vest din Timișoara, Facultatea de Litere, Istorie și Teologie; absolvent al masteratului de Relații Internaționale și Integrare Euro-Atlantică din cadrul Universității București, Facultatea de Istorie. Din iulie 2013, doctor în filologie al Universității de Vest din Timișoara, cu teza: „Generația ’70. Cazul Valentin Tașcu”, profesor coordonator Cornel Ungureanu. A publicat în majoritatea revistelor de cultură din România. Lector universitar și manager cultural – director al Centrului Național al Cărții din cadrul Institutului Cultural Român(Aprilie 2018- iulie 2021).Din 2009, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A publicat volumele: Poezii, Editura Newest, Târgu-Jiu, 2000; Miez de talpă, Editura Eurostampa, Timișoara, 2003; A nouăsprezecea inimă de înger, Editura Eurostampa, Timișoara, 2003; Vârsta sării, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2006, cu o prefață de Valentin Tașcu; Locul în care întorc tramvaiele, Editura Timpul, Iași, 2008, cu o prefață de Liviu Ioan Stoiciu; Aceiași, Editura Brumar, Timișoara, 2011, cu o postfață de Cornel Ungureanu; Regula timidității, Editura Paralela 45, Pitești, 2016; Valentin Tașcu, solitarul promoției ’70, Editura Vremea, București 2016; La règle de la timidité, Editura Vinea, București, 2018; Prin închisori și prin libertate, Editura Cartea Românească, București, 2018 și Editura Vellant 2021, București ; Por las cárceles y la libertad, Eride Editorial, Madrid,2020; De mâine suntem pământ fierbinte; Editura Paralela 45, Pitești 2021; Lumea ta/ Carnea mea/ Oasele noastre, Editura Litera, 2022.

Laureat al mai multor premii, printre care: Premiul „Mircea Ciobanu”, acordat de Uniunea Scriitorilor din România pentru volumul Prin închisori și prin libertate, 2019; Premiul pentru Poezie al Revistei „Convorbiri literare”, Iași, 2019; Premiul „Scriitorul lunii august 2019”, acordat de Uniunea Scriitorilor din România pentru volumul Prin închisori și prin libertate; Premiul Special, acordat de Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Prin închisori și prin libertate, 2019. Volumele Regula timidității și Prin închisori și prin libertate au fost nominalizate la Premiul „Mihai Eminescu”, acordat de Academia Română; Premiul revistei „Luceafărul” din cadrul Festivalului „Tudor Arghezi”, 2007; Premiul Artur Bădița din cadrul Festivalului național „Serile la Brădiceni”, 2006; Premiul revistei „Dunărea de Jos”, Cartea de poezie a anului 2011; Premiul revistei „Caietele Columna”, 2008. Cărțile sale au fost nominalizate la premiile Uniunii Scriitorilor din România și la Premiul Academiei Române „Mihai Eminescu”.

Lumea ta/ Carnea mea/ Oasele noastre, Editura Litera, 2022, a fost nominalizată la Premiile Uniunii Scriitorilor din România, la Premiile Filialei Timișoara a USR și AgențiadeCarte.ro.

În prezent, este secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

Ion Simuț. Născut la 26 august 1953 în localitatea Hotar (zona Aleșd) din județul Bihor, unde păstrează casa părintească și unde dorește să se retragă. A urmat școala generală în localitatea natală (1961-1968), unde a fost întotdeauna premiant. A absolvit Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan” din  Oradea (1968-1973), cu durata de cinci ani, unde nu a fost niciodată premiant, pentru că s-a orientat spre studiul preferențial al literaturii, căreia i-a consacrat cea mai mare parte din timp; a obținut diploma de învățător, cu care se mândrește și azi; într-o clasă de 38 de fete și 4 băieți, a fost coleg de an cu Ioan Laza, devenit jurnalist și redactor-șef la „Crișana”, într-un interval după 1990. Frecventează apoi Facultatea de Filologie (1974-1978), secția română-franceză, a  Universității „Babeș-Bolyai”  din  Cluj, pe care o absolvă în 1978 cu o lucrare de diplomă despre Mihail Sadoveanu, coordonată de Mircea Zaciu. A fost coleg de an cu Radu G. Țeposu, Ioan Groșan, Lucian Perța, Viorel Mureșan, scriitori optzeciști importanți. În timpul studenției, este redactor și cronicar literar la revista „Echinox”, unde a debutat în 1975, fiind întâmpinat în revista anti-echinoxistă „Tribuna” de către Nicolae Prelipceanu cu o reacție virulent negativă. După terminarea facultății, este profesor de limba franceză în satul natal, până la 1 octombrie 1986, când devine  redactor la „Familia”, până la începutul anului 2021, când fostul său student Mircea Pricăjan, înscăunat redactor-șef, îl declară indezirabil. Își dă doctoratul în filologie cu o teză despre  Liviu Rebreanu, susținută în 1997 la Universitatea din Cluj și publicată în același an. Din comisie au făcut parte: V. Fanache (coordonatorul tezei), Mihai Zamfir, Mircea Anghelescu, Cornel Ungureanu, Mircea Mihăieș, Mircea Muthu și decanul facultății (președinte); a fost o scurtă perioadă în care comisiile de susținere erau alcătuite din șapte membri. Este cadru didactic universitar din 1993 la Facultatea de Litere a  Universității din Oradea, succesiv lector și conferențiar, iar din 2000 profesor universitar. Conducător de doctorat din 2004, în domeniul Filologie. Prodecan al Facultății de Litere (2000-2008), decan (2008-2012), director al Școlii Doctorale de Filologie (2012-2019). Profesor emerit al Universității din Oradea.

Debutează publicistic în „Echinox” cu un eseu despre Grigore Ureche și Miron Costin și o notă despre  Mircea Iorgulescu  (1975). Colaborează cu articole și cronici literare la revistele „Familia” (încă din studenție), „Steaua” (cu recenzii la început, recomandat lui Aurel Rău, redactorul-șef, de Liviu Petrescu, apoi cu articole mai ample), „Tribuna” (după studenție, într-o încercare de conciliere, inițiată de Victor Felea), „Vatra” (unde Dan Culcer îl cooptează printre colaboratori și ulterior Cornel Moraru îl menține), „România literară” (susținut înainte de 1990 de Mircea Iorgulescu, iar după aceea de Nicolae Manolescu), „Luceafărul” (solicitat, în mod ciudat, de Mihai Ungheanu), „Cuvântul” (în perioada Radu G. Țeposu, fost coleg de facultate), „Convorbiri literare” (colaborări sporadice și înainte și după 1990), „Contemporanul. Ideea europeană” (solicitat de Nicolae Breban), „Apostrof” (pe filieră echinoxistă, prin Marta Petreu, care se va învenina în 2019, în mod aproape inexplicabil) ș.a.

Debutează editorial, sprijinit în cadrul Editurii Dacia de Vasile Igna, cu volumul de critică literară  Diferența specifică  (1982), concomitent cu o ediție din Teodor Scorțescu,  Concina prădată, prezentate ponderat de Nicolae Manolescu la cronica literară din „România literară”. Este prezent cu articole în volumele colective  Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu  (1982),  Liviu Rebreanu după un veac  (1985), ambele coordonate de Mircea Zaciu,  Portret de grup cu Ioana Em. Petrescu  (1991),  Canon și canonizare  (2003), precum și în  Dicționarul scriitorilor români  (vol. I-IV, 1995-2002),  Dicționarul esențial al scriitorilor români  (2000) ș.a. Prefațează, de asemenea, ediții din scrierile interbelicilor  Ion Agârbiceanu,  G. Bacovia, O. Goga, Mihail Sadoveanu,  I. Peltz,  Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, E. Lovinescu, și ale contemporanilor  Mircea Nedelciu,  Alexandru Ecovoiu,  Augustin Buzura, Eugen Uricaru,  Octavian Paler, Paul Goma  ș.a.

Volume publicate:

• Diferența specifică, Cluj-Napoca, Editura Dacia,  1982.
• Incursiuni în literatura actuală, Oradea, Editura Cogito,  1994.
• Revizuiri, București, Editura Fundației Culturale Române,  1995.
• Confesiunile unui opinioman, Oradea, Editura Cogito,  1996.
• Critica de tranziție, Cluj-Napoca, Editura Dacia,  1996.
• Rebreanu, dincolo de realism, Oradea, Biblioteca revistei „Familia”,  1997.
• Arena actualității. Confidențe, Iași, Editura Polirom,  2000.
• Augustin Buzura, micromonografie, Brașov, Editura Aula,  2001.
• Clepsidra răsturnată (convorbiri cu Dumitru Țepeneag), Pitești, Editura Paralela 45,  2003.
• Liviu Rebreanu, micromonografie, Brașov, Editura Aula,  2003.
• Reabilitarea ficțiunii, București, Editura Institutului Cultural Român,  2004.
• Simptomele actualității literare, Oradea, Biblioteca revistei „Familia”,  2007.
• Europenitatea romanului românesc contemporan, Oradea, Editura Universității din Oradea,  2008.
• Liviu Rebreanu și contradicțiile realismului, Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI,  2010.
• Vămile posterității. Secvențe de istorie literară, București, Editura Academiei Române,  2012.
• Literaturile române postbelice, Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană,  2017.
• Ce e viu și ce e mort în opera lui Mihail Sadoveanu? (coordonator volum colectiv), Iași, Editura Junimea, 2019.
• Cum se scrie istoria literară, Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2022.
• Pe ce lume trăim? Simptome, Cluj-Napoca, Editura Școala Ardeleană, 2022.

Premii:

• Premiul  Uniunii Scriitorilor din România în 1994  pentru volumul  Incursiuni în literatura actuală  și în 2017 pentru volumul Literaturile române postbelice;
• Premiul Filialei Cluj a  Uniunii Scriitorilor din România în 2004, 2007, 2012, 2017  pentru volume apărute în acei ani;
• Premiul „Titu Maiorescu” al  Academiei Române  pentru volumul  Reabilitarea ficțiunii  (2004);
• Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova pentru „relații culturale” (2005);
• Premiul de istorie literară „Șerban Cioculescu”, acordat de Muzeul Național al Literaturii Române pentru volumul Literaturile române postbelice, 2017;
• Premii ale revistelor: Ateneu (Bacău), Convorbiri literare (Iași), Apostrof (Cluj-Napoca), Nord Literar (Baia Mare), Cuvîntul (București), Contemporanul. Ideea europeană (București).

Şerban Tomşa (n. 12 octombrie 1956, d. 23 martie 2023) este pseudonimul lui Ion Şerban, licenţiat al Facultăţii de Limba şi Literatura Română a Universităţii Bucureşti (1981). A predat limba și literatura română la Şcoala Gimnazială Cartojani-Roata de Jos (1981-1982) şi la Şcoala Gimnazială Gratia (1982-2019). A debutat cu poezie, în 1974, în revista Luceafărul. În acelaşi an a obţinut Marele Premiu al Festivalului Național de Poezie „Dimitrie Bolintineanu” (Preşedintele juriului a fost poetul Florin Mugur). Un accident nefericit l-a ţinut, aproape două decenii, departe de masa de lucru. Editorial, a debutat ca prozator, cu romanul Biblioteca lui Noe, Ed. Mondocart Pres, Bucureşti, 2003. Au urmat Maimuţe în haremul nopţii, Gheţarul, Călugărul Negru, Supraveghetorul şi alte povestiri și Casa noastră cea de toate zilele. A semnat numeroase recenzii și eseuri în diferite reviste literare din țară: Litere, Vatra, Argeş, Luceafărul de dimineaţă, Ramuri etc. În 2010 i se acordă premiul ASB, pentru romanul Gheţarul. 

În 2022, publică ”Amintirile Unui Optzecist Întârziat”, Editura Tracus Arte.

G.P. Volceanov este poet, prozator şi lexicograf, actualmente doctorand al Şcolii Doctorale Litere din cadrul Universităţii din Bucureşti. Este coautor al ”Dicționarului de argou englez-român” (Editura Niculescu, 2015) și al ”Noului dicționar de argou al limbii române” (Editura Litera, 2019). Pasionat de cultura urbană şi fenomenul hip-hop, a absolvit masteratul de Studii Literare din cadrul aceleiaşi universităţi cu disertaţia ”Rapul românesc între licenţios şi liric”. În 2022, publică ”Rapul este poezie- o incursiune în cultura hip-hop românească”, Editura Tracus Arte.

Înființată în anul 1948, Editura Academiei Române este una dintre cele mai vechi și prestigioase edituri din România. Editura Academiei Române este o instituţie subordonată Academiei Române – forul suprem de cercetare științifică din România –, cu personalitate juridică, ce funcţionează în baza Legii nr. 752/ 2001 şi a Statutului Academiei Române, dedicată exclusiv publicării și promovării operelor științifice și academice de înaltă calitate. În decursul anilor, Editura Academiei Române a jucat un rol crucial în promovarea și dezvoltarea culturii și a cunoașterii științifice în România. Publicațiile sale au fost și rămân o sursă de referință pentru specialiști, studenți, cercetători și toți cei interesați de domenii academice și științifice.

Oferind o gamă largă de cărți și reviste, Editura Academiei Române acoperă o multitudine de domenii, de la istorie, literatură și lingvistică, la filosofie, matematică, științe naturale, medicină, științe sociale și multe altele. Numeroasele sale publicații sunt rodul muncii și contribuțiilor unor savanți și cercetători renumiți, atât din România, cât și din străinătate.

În colaborare cu cercetători de elită și alte instituții academice de prestigiu, Editura Academiei Române continuă să promoveze excelența în domeniul cercetării științifice si reprezintă un pilon important în răspândirea și conservarea cunoașterii și a patrimoniului cultural în România și în lume.

În cei 75 de ani de existență EAR a editat 40 000 de cărți și 12 000 de reviste. Având un loc unic în cultura de vârf a României, editând colecții unice de știință (chimie, fizică, agricultură, medicină ș.a.), prin noua ei conducere, asigurată de Valeriu Matei, director general, membru de onoare al Academiei Române, și Aura Christi, redactor șef, EAR trece printr-o evidentă renaștere, fiind relansată în peisajul cultural recent la Târgul Gaudeamus.

***

Nicu Alifantis este bine-cunoscutul muzician, actor, poet, cântăreț și compozitor român de muzică folk și muzică de teatru. Cea mai recentă cartea a sa este albumul Memorabilia – A treisprezecea noapte, apărută la editura Muzeului Literaturii Române.

***

PREȘEDINTELE APLER

Ioan Cristescu (n. 1965) este directorul Muzeului Național al Literaturii Române din București, profesor univ. dr. la Universitatea Hyperion din Bucureşti, specializat în Istoria teatrului universal, fondator al Editurii Tracus Arte, președintele Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România. Coordonator al mai multor proiecte culturale, literare și artistice de anvergură națională și internațională: „Teatru la Muzeu” – producţie de spectacole pe texte de Matei Vişniec – regia Mircea Marin; Ioan Flora – regia Alexandru Dabija; Drumul spre Momfa, în colaborare cu Teatrul Naţional din Cluj, regia Mihai Măniuţiu; Neguţătorul de ochelari, regia Dan Tudor; coordonator al „Serilor de poezie şi muzică ale MNLR” – lecturi publice ale poeţilor contemporani însoţite de muzică – 60 de ediţii; director al Festivalului anual de jazz „Jazzy Spring”, Bucureşti – 3 ediţii –, împreună cu Mircea Tiberian; realizatorul proiectului „10 ani de la vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România” – expoziţie vernisată în 15 oraşe din România; realizatorul proiectului „Comedia românească” – momente şi schiţe: realizator de expoziţii de anvergură naţională şi internaţională „Paul Celan – dimensiunea românească”, „Marin Sorescu, Şcoala ardeleană – iluminismul românesc” etc. Coproducător al Maratonului de Poezie şi Jazz; inițiatorul Festivalului Internațional de Poezie București; coordonatorul Festivalului Capitalelor Centenare. A debutat editorial cu volumul Dramaturgia lui Radu Stanca, Editura Muzeul Literaturii Române (2011), volum distins cu Premiul de debut al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. În pregătire: Resurecţia oratoriei şi antiteatrul.

Editor, profesor universitar și autorul mai multor studii și cărți, Ioan Cristescu a creat o comunitate culturală solidă și reală în jurul Muzeului Literaturii Române din București, al cărui director este. A scris Dramaturgia lui Radu Stanca (2011) și a inițiat numeroase evenimente, expoziții, printre care și recenta platformă Cultura în direct. Coordonează Festivalul Internațional de Poezie București (FIPB) ajuns la cea de 12-a ediție.

Volume publicate: Dramaturgia lui Radu Stanca, Editura MNLR -2012, Dramaturgia religioasă românească. De la misterele medievale europene la realizări românești – Academia Română, Editura MNLR – 2017, Drama liturgică – Editura EIKON – 2019,  Drama uitată – Editura Tracus Arte- 2019.

***

JURIUL PREMIILOR APLER PENTRU ANUL EDITORIAL 2022

Ștefania Coșovei s-a născut la 27 decembrie 1960,  în București. • Din 1979 până în 1999 lucrează în Televiziunea Română, Departamentul Film • Din 2002 lucrează la Muzeul Național al Literaturii Române, biroul Relații Publice și din 2014, ca asistent manager • În 2003 participă ca redactor la editarea site-ului www calendarnichita.ro, site dedicat Anului Nichita Stănescu – 2003. Redactor al site-ului Uniunii Scriitorilor din România, www.uniuneascriitorilor.ro • Debut în presa literară : Revista Art Panorama – 1998 • Colaborări: Contrapunct, Art Panorama, Contemporanul – Ideea Europeană, Ziua Literară, Tomis, Itinerar, Viaţa Românească, Calende, Revista Sud, Luceafărul, Literatorul • Din 2007 redactor la revista EUROMUSEUM, revistă editată de Muzeul Național al Literaturii Române din București • Coparticipant la proiectul „Seri de literatură şi muzică la Cafeneaua La Muzeu” Cărți publicate: • Les annés folles du socialisme, proză scurtă (împreună cu Traian T. Coșovei), Ed. Eminescu, 2000. 108 Ștefania Coșovei • De la Piedras Negras la Nuevo Leon, balade mexicane povestite din auzite, traduceri, editura Aritmos, 2002. • Institutul de glasuri, antologie de versuri de Traian T. Coșovei, ediție îngrijită, Ed. Cartea Românească, 2002. • Deziluziiiluzii, roman, debut, Ed. Semne, 2002, carte nominalizată la Premiile Uniunii Scriitorilor, 2002. • Repetiție fără orchestră – în colaborare, antologie de proză realizată de Horia Gârbea, Editura Limes, 2004. • Diferența de a fi, proză scurtă, Editura Tomis, 2004 • Diferența de a fi, proză scurtă, Editura LiterNet, 2006 • Golful porcilor, roman, Editura MLR, 2006 • Anotimpul dropiilor, proză scurtă, Editura Tracus Arte, 2008 • Ochelarii de fum – antologie de proză realizată de Doina Ruşti, Editura Cartex (2011). Efectul de Madreperla, Editura Tracus Arte, 2016. Premii literare: • Premiul special al juriului la Festivalul de poezie Miron Radu Paraschivescu, Vălenii de Munte, 2oo2. • Premiul Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti pentru romanul Golful porcilor (2006) Din 2005, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Secţia Proză, Bucureşti.

Dan Mircea Cipariu (născut la 7 septembrie 1972, București), licențiat al Universității București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, scriitor, jurnalist și manager de proiecte și programe culturale. A debutat în presa literară în 1988 (SLAST), iar editorial, în 1999, cu volumul Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara (editura Libra). În 2007, volumul său de poeme Tsunami (editura Brumar), 2006, a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București. În 2008, a inițiat și coordonat proiectul „Scriitori pe Calea Regală”, iar din 2009 până în prezent, proiectul „Maratonul de poezie și jazz”. Între, 2011 și 2022, de Ziua Culturii Naționale, a inițiat și coordonat proiectul „Gala Tinerilor Scriitori/ Cartea de poezie a anului”. Este fondatorul și președintele asociației Euro Culturart, ce deține o galerie dedicată tinerilor artiști vizuali din Europa – „Atelier 030202”, coordonată de artistul vizual Mihai Zgondoiu. Este editorul www.agențiadecarte.ro , spațiu virtual în care sunt prezentate la zi evenimentele de carte și artă. Este președintele Opera Scrisă.Ro, societate de gestiune a drepturilor de autor. Volumul său singurătatea vine pe facebook, publicat în anul 2012 la Editura Tracus Arte din București, este considerat de editorul Cosmin Perța „unul dintre cele mai bune volume de poezie ale anului 2012 și nu numai”.

În 2020, a primit titlul de doctor în filologie pentru lucrarea „Tipare ale imaginii poetice”, sub coordonarea prof. univ. dr. Silviu Angelescu, la Școala Doctorală a Facultății de Litere, Universitatea din București. A predat cursuri de scriere creativă la Universitățile din Belgrad și Novi Sad, la Muzeul Național al Literaturii Române din București și în programele Centrului Cultural Arad și ale Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER).

În 2022, a publicat volumul META VERS, cu 7 ilustrații de Mihai Zgondoiu, la Editura Vellant. În 2023, a publicat Gloria Veselia și Ursulețul Cipi, cu ilustrații de Raluca Neferu, la Editura Ars Libri.

Mircia Dumitrescu. Născut în 1941, 3 iulie, la Căscioarele, Ilfov, fiul Bălaşei (născută Dospina) şi al lui Atanase Dumitrescu. Între anii 1955-1959 urmează ciclul gimnazial la Liceul „Ion Neculce“ din Bucureşti. În perioada 1959-1965 urmează cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“. Profesori: Vasile Kazar, Eugen Schileru, Horia Teodoru, Gheorghe Ghiţescu, Stelian Panţu, Petre Achiţenie. Din 1965 până în 1978 este profesor de desen la Liceul Nr. 6 din Bucureşti, luându-şi definitivatul în 1968, gradul II în 1971, şi gradul I în 1975. În 1967 devine membru stagiar al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi în 1969 – membru definitiv. În 2006 devine membru al Uniunii Gravorilor şi Litografilor Maghiari, Budapesta, Ungaria.

Între anii 1975-1990 este secretar al secţiei de grafică al U.A.P. din România. Din anul 1979 până în anul 1989 – desenator artistic la Editura Sport-Turism din Bucureşti. Din 1990 – lector universitar la Academia de Artă din Bucureşti, catedra de grafică. Între anii 1991-1993 – conferenţiar şi din 1993 până în 2011 – profesor universitar titular. În anul 2005 devine doctor în arte vizuale, cu lucrarea Invenţia oculocentrică sau ispitirea Sfântului Antonie. În perioada 1990-2008 este şeful catedrei de grafică şi membru al Consiliului Profesoral al Facultăţii de Arte Plastice al Universităţii Naţionale de Arte din București şi al Senatului.

În anul 2005 colaborează cu Academia Română la proiectul lansat de academicianul Eugen Simion pentru salvarea manuscriselor eminesciene, proiect iniţiat de Iorga, Perpessicius, Călinescu şi Noica. Propune pentru reeditarea acestora o formulă inovatoare de tipărire, realizată şi cu ajutorul unor tehnici digitale, prin care reproducerea manuscriselor lui Mihai Eminescu devine, în sfârşit, posibilă, instituind un reper cultural prezervat viitorilor cercetători şi colecţionari.

În luna aprilie 2013 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, secţia Arte, Arhitectură şi Audiovizual.

***

Art Director Premiile APLER

Mihai Zgondoiu  (n. 1982) este artist, curator și galerist independent cu studii doctorale în domeniul artelor vizuale. Între anii 2014-2021 predă la Universitatea Națională de Arte din București, iar din 2018 la Facultatea de Arte și Design din Timișoara. De asemenea, Mihai a fost iniţiator şi coordonator al galeriei Atelier 030202 din București (2009 până în prezent), co-curator al galeriei geamMAT a Muzeului de Artă din Timișoara (2012 – 2014) și Co-Curator al proiectului „Atelier în tranziție” (2009-2013). A câștigat Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România pentru „Artă în spațiul public” (2017), și Premiul JCE Contemporary Art Bienalle – selecția românească (2019). În 2018 a curatoriat expoziția „Urban Steps” la Muzeul Național de Artă Contemporană – București, iar în 2019 expozițiile „Young Blood” din Pavilionul Supercontemporan Art Safari- București și „Electrecord – Romania in vinyl covers” din cadrul Festivalului de Artă Europalia – Bruxelles.

În practica sa artistică, oscilează cu lejeritate într-o arie largă de genuri și tehnici vizuale, de la desen, colaj și print experimental, la video-instalații, acțiuni-performance și intervenții urbane. Proiectele sale evocă un spirit critic (și autocritic după caz) față de clișeele de gândire din societatea actuală, parodiind falsele valori și icon-uri create de noile media prin diferite tipuri de propagandă fake news.

Cele mai recente expoziții sunt: „Re-Conception”, Triennials of Extended Media, Pavilion Cvijeta Zuzoric, Belgrad (2019), “The Uslan International Woodcut Biennale”, Uslan (2019), “JCE Contemporary Art Bienalle”, The Belfry – Montrouge (2019), “Fragments”, BOZAR Centre for Fine Arts, Brussels (2019), “HIT” – Kanal Centre Pompidou, Brussels (2019), Bucharest Artworlds at The Wrong Biennale #4”, Rezidența Scena9, București (2020), Beyond other horizons, Palace of Culture / Art Museum, Iasi (2020), M.A.F.A.7(Media Art Festival Arad), Kinema Ikon, Art Museum – Arad (2020), Bucharest School, Art Safari Contemporary Art Pavilion, Bucharest (2020), Clubul sportiv al artelor, Muzeul de Artă Recentă, București (2021), Puls 20, Kunsthalle Bega, Timișoara (2021), Omul aproximativ 3.0, Kunsthalle Bega, Timișoara (2022).