Cu acțiune plasată în Grecia antică și Sparta, ”Clitemnestra”, romanul de debut al Costanzei Casati publicat de Editura Trei, spune, în cheie modernă, povestea celebrei regine din Micene. Extrem de documentat, cu multe detalii despre mentalitățile și obiceiurile spartane, romanul lui Casati recreează o lume îndepărtată și rescrie într-un mod proaspăt și îndrăzneț povestea cunoscutului personaj mitologic. „Unul dintre lucrurile care mi-a plăcut cel mai mult când am scris despre Clitemnestra a fost să dau viață unei eroine feminine ambițioase și loiale, puternice și iubite. M-am îndrăgostit de acest personaj acum 10 ani și am vrut ca și alții să se îndrăgostească de ea. De secole, Clitemnestra a fost descrisă ca o adulterină, o conducătoare geloasă, avidă de putere și o criminală. Mi-a plăcut foarte mult să mă joc cu aceste stereotipuri și să le înlătur ca să dezvălui femeia care se află sub ele”, spune Costanza Casati într-un articol din The Penguin Post.
Clitemnestra realizată de scriitoarea americană este, așa cum subliniază aceasta, o eroină antică, dar totodată și o femeie modernă. Puternică, nesupusă, ambițioasă, regina din Micene devine la Casati un personaj foarte complex, alcătuit din contraste. „Regii sunt formidabili/ măreți/ divini/ Reginele sunt ucigașe/ nerușinate/ blestemate”, spun versurile care deschid romanul. Însă, deși în dramaturgia antică și mitologie este portretizată ca o criminală, autoarea americană îi descoperă Clitemnestrei laturile umane. Este o mamă care-și iubește copiii până la sacrificiu, o regină autoritară, dar care duce Micene la prosperitate, o soră plină de atenție și o iubită tandră. Răzbunarea pe cei care au rănit-o este ceea ce urmărește Clitemnestra, chiar dacă este conștientă că nu va fi înțeleasă de lumea în care trăiește și în care bărbații aveau drept de viață și de moarte asupra consoartelor și copiilor. „Heracle, Perseu, Iason, Tezeu… li se cântă imnuri, iar actele lor de cruzime sunt răstălmăcite. În ceea ce le privește pe regine, lumea fie le urăște, fie le uită. Ea știe deja ce preferă. N-are decât s-o urască pe veci”.
O mare provocare, recunoaște Casati, a fost să rescrie povești foarte cunoscute, precum cea a Elenei din Troia, celebra soră a Clitemnestrei sau cea a lui Odiseu: „Una dintre cele mai dificile părți (care a fost, de asemenea, incredibil de fascinantă) a fost să scriu despre personajele mai cunoscute din mit într-un mod care să fie în același timp proaspăt și fidel surselor. Elena și Odiseu, de exemplu, sunt incredibil de faimoși! Am simțit că trebuie să scriu despre ei într-un mod familiar, dar și neașteptat. Aceeași provocare a venit, în mod evident, și în cazul intrigii”.
Relația dintre Elena și Clitemnestra, cele două fiice ale Ledei, are o dinamică specială. Celebră pentru frumusețea ei, Elena este mai docilă decât sora sa și mai vulnerabilă. Trăiește drama de a fi violată de Tezeu, pe care Clitemnestra visează să-l ucidă. Adesea, Elena este aprinsă de gelozie pe sora sa și chiar nefericita căsătorie cu Menelau este o consecință a acestei emoții scăpate de sub control. Elena are o frumusețe care a făcut-o vestită în zeci de ținuturi, dar în Sparta natală puterea e o calitate mai prețuită decât frumusețea. De fapt, atrage atenția Casati, fiicele Ledei sunt cele două fețe ale aceleiași monede, „întruchiparea temerilor bărbaților legate de puterea și sexualitatea feminină”. „Fiicele Ledei,/ două mirese ucigătoare,/ Una va trimite Grecia cu o mie de corăbii,/ frumusețea ei, ruina ținutului ei,/ iar bărbații trimiși să o salveze se vor întoarce cenușă și oase./ Cealaltă, regina pusă pe răzbunare,/ va ajunge să conducă neamul micenienilor,/ loială celor ce o venerează, necruțătoare cu cei ce i se opun”, spune vechea profeție despre Clitemnestra și Elena.
Clitemnestra – O incursiune în mentalitățile și obiceiurile spartane
Romanul de debut al lui Casati impresionează prin capacitatea autoarei de a aduce în actualitatea zilelor noastre personaje mitologice binecunoscute, pe care cititorii le pot descoperi într-o lumină nouă. Totodată, atmosfera Spartei, mentalitățile și obiceiurile sunt recreate cu o veridicitate impresionantă. Costanza Casati mărturisește în articolul din The Penguin Post că a realizat două tipuri de documentare pentru a scrie romanul. Una dintre acestea a urmărit detaliile pur practice, de genul: care erau cele mai frecvente fresce din Micene, cum arăta un dejun obișnuit, ce prosoape foloseau sau cunoșteau pe vremea aceea săpunul? Un alt efort s-a îndreptat spre documentarea culturală, obligatorie, în perspectiva sa, pentru cei care scriu ficțiune istorică sau mitologică. „A fost important pentru mine să trăiesc cu adevărat în mintea personajelor mele, să experimentez lumea prin ochii lor. De exemplu, o cercetare culturală mai amplă ar implica lucruri de genul: cum era percepută vinovăția în Grecia miceniană? Grecii se temeau de moarte? Cum erau tratate femeile în Sparta? Erau acești oameni capabili de iertare? Sunt lucruri care trebuie să se integreze perfect în narațiune, dar totodată trebuie să fie pe înțelesul cititorilor contemporani. Acest echilibru între a recrea modul în care gândeau anticii și a-l face accesibil oamenilor de azi este cel mai important lucru pentru mine”, mai spune autoarea romanului Clitemnestra considerat de Historical Novel Society „o frescă remarcabilă despre umanitate, maternitate, fraternitate, durere, pierdere și răzbunare”.
