Volumul ”Artă şi iluzie. Studiu de psihologie a reprezentării picturale”, de E.H. GOMBRICH, unul dintre cei mai cunoscuți istorici ai artei din secolul XX, a apărut la Editura Polirom, traducere de D. Mazilu.
„Artă și iluzie rămâne un titlu de referință în dezbaterile filozofice și critice despre istoria artei.” (The Guardian)
În acest volum devenit clasic, E.H. Gombrich încearcă să răspundă la o întrebare care l-a preocupat constant: de ce există ceea ce numim „stil”? De ce diferitele epoci și popoare au reprezentat realitatea în moduri atât de diverse? Pentru a găsi explicația, Gombrich readuce în discuție chestiuni ca imitarea naturii, rolurile tradiției, problema abstractizării sau perspectiva, parcurgând întreaga istorie a artei, de la vechii greci, Leonardo da Vinci și Rembrandt, până la impresioniști și cubiști. El propune o abordare originală, ce îmbină teoriile moderne ale interpretării și percepției vizuale cu filozofia și se concentrează mai puțin pe artiști și pe operele lor și mai mult pe experiența pe care o are publicul în fața acestor opere.
Din cuprins: Din lumină în culoare • Adevăr și stereotip • Reflecții asupra revoluției grecești • Condițiile iluziei • Ambiguitățile celei de-a treia dimensiuni • Analiza viziunii în artă • Experimentul caricaturii • De la reprezentare la expresie
E.H. GOMBRICH (1909-2001) este unul dintre cei mai cunoscuți istorici ai artei din secolul XX. Născut la Viena, s-a stabilit în Londra în 1936. A fost directorul Institutului Warburg în perioada 1959-1976. A ținut cursuri de istoria tradiției clasice la University of London, iar printre premiile și distincțiile primite se numără Premiul Goethe (1994) și Medalia de Aur a Orașului Viena (1994). A publicat numeroase cărți și eseuri, dintre care amintim The Story of Art (1950), The Sense of Order (1979) și The Image and the Eye (1981).
