Între 15 septembrie 2023 și 7 octombrie 2023, la Așezământul Casa Sf. Iosif – aşezământ de ocrotire şi îngrijire a copiilor defavorizaţi, situat în Odorheiu Secuiesc, județul Harghita, se desfășoară prima secvență a proiectului ”Mens Sana in Corpore Sano”, realizat de Fundația Universitară ”Carol I” din București și finanțat de Secretariatul General al Guvernului prin Serviciul Dezvoltare Comunitară din cadrul Direcției Generale Guvernare Deschisă, Relații Publice și Cooperare.
Cătălina Beța, una dintre cele mai importante voci ale jazz-ului și blues-ului din țara noastră, a coordonat un atelier de canto și de muzică.
”Am ajuns acolo la ora cinei. Era pentru întâia dată când călcam în Odorheiu Secuiesc, așadar prima dată când vizitam Casa Sfântul Iosif și o făceam cu emoție, deoarece nu știam în ce univers aveam să pășesc. Sus de tot, pe vârful unui deal de la marginea orașului, lână liceul Marin Preda, se înălța parcă spre nori Casa Sf Iosif. Cu 150 de copii în ea, însă peste toate tronau liniștea și pacea. „Sună-mă când ajungi”, mi-a zis. Și am sunat. Și mi-a ieșit întâmpinare…un înger care m-a umplut de lumină și care, cu o îmbrățișare uriașă vindecătoare, m-a curățat într-o clipită de toate relele și mi-a deschis inima. Sora Emilia. Încă nu înțelegeam dacă e o ființă de carne ori e doar lumină.
Din acel moment a început o călătorie emoțională copleșitoare, o incursiune în viața copiilor de la centrul Sf Iosif, toți foarte bine îngrijiți, toți foarte iubiți de Maicile (Surorile) centrului, toți sprijiniți în permanență să se dezvolte armonios și sănătos, să capete deprinderi sănătoase, să își descopere talentele și abilitățile și să și le fructifice. Cei mici și cei mari. Cei mari au grijă de cei mici și au îndeletniciri. Cei mici se bucura de joacă și de școală. Nici unul dintre ei nu se teme, nici unul nu se ascunde. Toți însă ascultă de cei mai mari și de surori, toți respectă niște reguli și principii. În perimetrul larg, însă mic până la urmă, al acestui centru în care sunt nevoiți să trăiască pentru că aleg asta, pentru că aici sunt mai iubiți și îngrijiți decât oriunde, aici e mai acasă decât acasă, în acest perimetru acești copii și-au descoperit libertatea.
Libertatea de a nu fi abuzați, libertatea de a fi iubiți cu toată inima de niște adulți ce se zbat zi de zi pentru a le asigura traiul și a-i ajuta să își construiască viitorul, libertatea de a dormi liniștiți, ca niște copii, libertatea de a-și trăi copilăria și adolescența pentru ei. Cu veșnica rană a copiilor negați de părinți, aici ei au cea de-a doua casă și Surori-mame.
În acest loc am făcut ateliere de canto și de muzică cu cei mici și cei mari. Am avut bucuria de a descoperi câțiva adolescenți incredibil de talentați muzical, care încă nu știau ce vor face sau ce ar putea face cu darurile lor.
16 ani. Andrei, care cântă muzică bizantină de parcă ar fi studiat și cântat la Athos, Dumitrița care închide luminile și ochii și sparge pereții cu forța vocii ei, după care plânge că nu a cântat bine. David care cântă lăutărești cu o voce de înger și melisme de lăutar priceput (rușinat că îi plac manelele), Levi care cântă la pian după ureche sute de melodii… Amalia cântând un cântec ceangăiesc din străfundurile încărcăturii bătrânești cu o voce de miere, Ioana cântând la pian tot după ureche și vocal ca o Adelle neștiută prin munții Transilvaniei, Attila cântând cu voce de angel Ecce Sacerdos Magnus.
… Și mulți alții.
Am simțit ca pe un privilegiu șansa de a lucra cu ei câteva zile. Respirație, suport abdominal, emisie, relaxare musculară, articulare, identificarea repertoriul muzical în care ești sincer, note muzicale, ritm… Toate acestea începeau sa devină difuze. Tot ce doream să le pot transmite cu adevărat era certitudinea că și ei sunt unici și extraordinari, ca toți ceilalți. Și ei sunt iubiți și merită iubire. Și ei au șansă și trebuie să aibă încredere în continuare în datele lor, în Măicuțele care au grijă de ei, în Dumnezeu.
Pentru că, văzându-i, văzându-le inimile, frământările și viața, îmi recapăt credința în Dumnezeu care trebuie să existe, pentru ei.”, a mărturisit Cătălina Beța.
Programul ”Mens sana in corpore sano”, ediția a II-a, 2023, este un program umanitar, comunitar, de educație, cultural și artistic, prin care copii și adolescenți defavorizați din trei școli aflate în comune diferite ale județului Giurgiu și din Așezământul Casa Sf. Iosif – aşezământ de ocrotire şi îngrijire a copiilor defavorizaţi, situat în Odorheiul Secuiesc, județul Harghita – urmează cursuri de scriere creativă, artă plastică, actorie, muzică și de educație fizică, prin care dobândesc noi competențe în exprimarea creativității literare, vizuale, actoricești și muzicale și, de asemenea, realizează o proiecție identitară (stima de sine) pozitivă și sănătoasă, achiziții noi cu ajutorul cărora ei vor putea să se confrunte mai ușor cu problemele vieții.
Partenerii media ai proiectului sunt Radio România Cultural, Cațavencii, Observator cultural și AgențiadeCarte.ro.
În 1992, fundaţia elveţiană Basel Hilft a pornit să construiască la Odorheiul Secuiesc o casă de 200 de camere, în care ar fi vrut să-i instaleze pe copiii de la un orfelinat din Harghita. În 1996, când casa a fost terminată, orfelinatul în cauză fusese renovat, iar autorităţile locale n-au mai fost de acord cu mutarea copiilor, ci au propus ca în clădirea de 200 de camere să funcţioneze un centru cultural. Elveţienii au insistat însă ca destinaţia clădirii să nu fie schimbată, aşa că au căutat să convingă surorile franciscane, apoi Caritas-ul, să o preia. Toată lumea fugea însă de o asemenea responsabilitate, deoarece clădirea era foarte mare, iar întreţinerea ei presupunea costuri la fel de mari.
Până la urmă, Sora Ionela, cea care a creat Congregaţia Inimi Neprihănite în anii ’50, pe când se afla în închisorile comuniste, a acceptat ca surorile greco-catolice să preia clădirea.
Pe 8 decembrie 2023 se vor împlini 27 de ani de activitate a Așezământului Casa „Sf.Iosif” din Odorheiul Secuiesc. În ciuda greutăților întâmpinate, măicuțele au răzbit. Casa are 200 de încăperi, numai factura la gaz costând într-o lună de iarnă 8.000 euro.
Așezământul Casa „Sf. Iosif” din Odorheiul Secuiesc are amfiteatru cu 70 de locuri, sală de lectură, ateliere de creație, sală de limbi străine, bibliotecă, depozit de carte, sală de sport, cabinet stomatologic, cabinet de medicina familiei, sala de mese cu 148 de locuri, bucătărie dotată cu electrocasnice de ultimă generație, sală de protocol, croitorie unde sunt confecționate uniformele copiilor, muzeu, grădiniță, livadă cu pomi fructiferi. Toate au fost realizate din donațiile oamenilor cu suflet mare.
CĂTĂLINA BETA. O prezenţă vocală tulburător de curată, expresivă şi fermecatoare, o voce care „îmbracă în catifea”, revelând prin cântul ei un suflet de o delicateţe rară. Cântăreaţă şi compozitoare, experimentând mai multe genuri muzicale (fusion, jazz, soul, pop, bossa nova şi choru, folk, blues), Cătălina Beţa face cunoştinţă cu jazz-ul în perioada facultăţii, în Iaşi, şi se îndrăgosteşte iremediabil de bogăţia inepuizabilă a acestui gen muzical. Câştigă premii importante la concursurile muzicale la care participă. După ce termină facultatea, se retrage câţiva ani din viaţa muzicală. În 2008 se mută în Bucureşti şi revine la vocaţia ei, muzica. Între anii 2016-2017 este studentă a Universității Naționale de Muzică București, secția Compoziție Jazz.
O voce de catifea pură, sensibilă, plină de subtilităţi şi nuanţe, dar și de forță totodată, își însușește tehnica vocală autodidact, încurajată de muzicienii cu care colaborează și de mentorii întâlniți de-a lungul timpului să își caute propria voce și să își lase amprenta personală în fiecare sunet. Din 2018 este activă și în zona belcanto, funcționând pe poziție de altista în Corul Regal, Corul Filarmonicii Ploiești și Corul Catedralei Romano-Catolice Sf Iosif, București. O prezență deja cunoscută și îndrăgită pe scena muzicii underground bucureștene, are o bogată activitate concertistică în Bucureşti şi în ţară.
Mai multe: https://www.facebook.com/Catalina.Beta/
MIREILLE RĂDOI (n. 1974) este conferențiar universitar în cadrul Academiei de Studii Economice din București și, din noiembrie 2010, director general al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, fiind prima femeie director al instituției întemeiată în 1891, de către Regele Carol I. În toți acești ani, a transformat biblioteca într-un spațiu prietenos cu publicul său și a reușit să genereze o veritabilă comunitate centrată pe educație și știință.
De-a lungul carierei profesionale, a ocupat mai multe funcții de decizie în sectorul public și privat, la instituții sau companii precum: Parlamentul României, Saatchi & Saatchi, CERT-RO sau Ministerul Comunicațiilor și Societăților Informaționale.
Mireille Rădoi a devenit în 2011 membru-fondator al Club România, think-thank care constituie unicul spațiu de dialog transdisciplinar și neafiliat politic din societatea românească și a reînființat, după 65 de ani de inexistență, „Fundația Universitară Carol I” (www.fundatiacarol.ro).
De-a lungul carierei a organizat și coordonat numeroase activități și proiecte, precum LIB2LIFE, un proiect remarcabil care vizează „Renașterea bibliotecilor și a patrimoniului cultural prin tehnologie avansată”. De asemenea, la inițiativa ei, din 2011 se desfășoară anual Festivalul Strada de C’Arte, unicul eveniment outdoor care aduce la un loc cele 7 arte pentru a oferi un plus de vigoare și strălucire vieții culturale bucureștene.
Mireille Rădoi se remarcă și printr-o activitate editorială impresionantă, fiind autor sau co-autor la peste la peste 60 de publicații.
