În perioada 6 – 30 aprilie 2023 publicul este invitat să viziteze expoziția NOTHING STAYS THE SAME a artistei clujene Elena Ilash, deschisă la Sala de expoziții „Constantin Brâncuși” din cadrul Centrului Internațional de Conferințe de la Palatul Parlamentului, din strada Izvor nr. 2-4, București.
NOTHING STAYS THE SAME integrează construcții spațiale cu geometrii neregulate, cu o structură plastică densă care redau un tip de organicitate hiper-condensată, în care negrul devine materie. Reliefurile parietale semnate de artista Elena Ilash, realizate din burete tratat, generează un spațiu metamorfic, în care se desfășoară o serie e mutații de forme și structuri aproape carbonizate, nedefinite din punct de vedere al organicității. Structuri vizuale care primesc caracteristici tactile și care au capacitatea de a documenta stadiile de formare a unor organisme bizare, fantasmagorice, paraxine.
Această lume cu geometrii imposibil de cartografiat aduce în prim plan un „relief” specific imaginarului artistei. Existență unui dualism între structurarea vizuală, cu formațiuni proeminente, unghiulare și consistența în sine a materiei plastice – buretele, accentuează caracterul de necunoscut, de lume insolită care nu corespunde așteptărilor vizuale și tactile imediate. Tema centrală a expoziției o reprezintă capacitatea continuă a materiei expuse de a se transforma, de a se regenera în necuantificabile forme noi, prin intermediul acțiunii publicului, care poate interveni asupra unei lucrări gigant, printr-o acțiune directă, experimentând astfel, în cel mai tactil demers, carnalitatea frustă a materiei din care sunt realizate lucrările – o imersiune directă în mediul și materialul de lucru al artistei. Acest contrast sinestezic, între descifrarea structurilor plastice la nivel vizual și experimentarea acestora din perspectivă tactilă, conferă expoziției un caracter performativ. Reliefurile Elenei Ilash trimit la o formă de gestualism, care este preluat, extins în intervenția propusă publicului. Micro-structurile geometrice nepredictibile care compun suprafețele lucrărilor forțează ochiul spectatorului la o calibrare vizuală de tip perpetuum mobile, care scanează suprafața lucrărilor, identificând treceri succesive de la neregulat la organizare geometrică. Negrul are calitatea de funcționa drept materie în corpul lucrării determinând de fapt o matrice vizuală care menține unitatea serială a întregii expoziții. Există cu certitudine reminiscențe ale suprematismului în stilistica abordată, dar și valențe ale gramaticii abstracționiste – gestualiste care ar putea trimite la Pierre Soulages sau Lee Bae, sau la structurile geometric-arhitecturale ale lui Walter Hood | Black Towers 2020.
Ana Negoiță | curator
Proiect dezvoltat în parteneriat cu Centrul de Excelență în Studiul Imaginii.