Marți 14 martie, ora 18:30, în spațiul galeriei bucureștene Scemtovici & Benowitz din strada Jean Louis Calderon 34, are loc vernisajul expoziției „ORELE…” a artistului vizual Olimpiu Bandalac, curatoriată de Raluca Ilaria Demetrescu. Meta-instalația multimedia încorporează piese muzicale din creația compozitorului Octavian Nemescu, care vor acompania vizitatorii expoziției în perioada 14 martie – 20 aprilie 2023.
În perioada expunerii, galeria va organiza seri dedicate filmelor de animație a căror coloană sonoră poartă semnătura compozitorului Octavian Nemescu (1940-2020), recunoscut drept unul dintre cei mai originali creatori ai componisticii contemporane.
Expoziția este deschisă până pe 20 aprilie 2023, în zilele de joi, vineri și sâmbătă, între 14:00–19:30. Vizitatorii vor putea audia piesele compozitorului Octavian Nemescu integrate în instalații începând de la ora 17:00, până la închiderea programului de vizitare.
Parteneri media: Agenția de Carte, Curatorial, Empower Artists, PROPAGARTA, Radio România Cultural, TVR Cultural, Zile și Nopți.
„Dacă ar fi să ilustrăm, printr-o definiție, pictura care să cuprindă criteriile mentale (Leonardo da Vinci afirma că ”la pittura è una cose mentale”) tehnic-stilistice, intuitive, de sensibilitate, frumusețe și rafinament și arta conceptuală, atunci arta practicată de Olimpiu Bandalac ar fi adevărata ilustrație a acestei combinații între estetică și idee. Un ansamblu care are legătură cu pictura – și totuși nu este doar pictură – un montaj de elemente diverse (obiecte, lumini, sunet, muzică), ce induc o stare de reverie și așteptare. Artistul pornește de la un fundal melancolic, poetic, tragic uneori, pe care, resursându-l îl aduce către un final plin de speranță și culoare, acceptarea destinului. Pașii parcurși prin acroșajul expoziției sunt mici și anevoioși, accidente vizuale și sonore intervin pe parcurs, iar dialogul cu muzica lui Octavian Nemescu început în 1983, forțează artistul și privitorul către introspecție și analiză sufletească, pe timpul (ne)limitat al emoției generate. Muzica experimentală a eruditului compozitor Octavian Nemescu este elementul care ajută la compunerea atmosferei care se țese între gând, observație și emoție. Acroșajul se structurează în jurul ideii de timp – curgerea lui: vremea vieții, timpul petrecut în devenirea acestor lucrări, minuția execuției, răbdarea în așteptarea rezultatului, interogația nesfârșită privind justețea deciziilor, nenumăratele reveniri…
Circuitul prin sălile expoziției este firul conductor al unei meta-narațiuni, traseu pe capitole-stări, paragrafe-senzații, capitole-gânduri.
„Călătoria” începe cu o instalație care cuprinde, într-un dispozitiv cubic, cinci panouri pictate susținute de stâlpii (din stejar) – suporți ai lumii interioare a artistului, ai încăperii, ai muzicii, ai mediului, ai lumii și ai vieții. Traversăm sala unde 12 ceasuri ale zilei = 12 lucrări de tip grafică-obiect desenează spațiul vertical. Hârtia manuală realizată de artist însuși crește prin suprapuneri și devine obiect, pictată roz neon și fucsia și roșu visceral, cu nuanțe de alburi și galben. Centrul expoziției e locul de (în) trecere. Lucrările grafice sunt compuse ca un altar de biserică unde roșurile suprapuse pe suport care are formatul icoanelor creează o zonă sacră. Itinerariul prin expoziție continuă coborând scara în semiîntuneric – loc și ritual de trecere între lumi, pentru a ne dirija către cele două încăperi: scenografie de lumini, umbre și picturi, cu raiul din lumină și întunericul din iad, sau poate doar purgatoriu în spațiul sălii unde o imagine, un icon care reprezintă un element dintr-un gard de sârmă ghimpată repetat de 12 ori – cele 12 ore ale nopții, toate așezate în cerc în jurul imperatorului Timp. Acesta este simbolizat de un orologiu vechi, de familie. Anecdota spune că mecanismul a reînceput să funcționeze în urma mutării sale din spațiul atelierului în marginea underground a expoziției.”- text curatorial de Raluca Ilaria Demetrescu
„Olimpiu Bandalac, autor interiorizat, metaforizant, și-a hrănit din substanța vitală spirituală desenele, obiectele, instalațiile, filmele de animație, apoi și acționismul, în care și-a făcut simțită prezența după 1989.” Astfel este descris artistul de către criticul de artă și profesorul Adrian Guță în cartea sa ”generația ‘80 în artele vizuale”. Unul dintre artiștii importanți ai actualității noastre artistice, creator complex, este un reper al postmodernismului cultural local, perioadă pe care o asimilează și depășește, situându-se azi în inima contemporaneității. Artistul operează cu „trecut-prezentul” atât la nivelul ideii, cât și al construcției operei de artă. Deși încadrat cronologic în generația optzeciștilor, arta lui e atemporală și situată în afara tendințelor.
