Paul Țanicui a fost, într-o ordine aleatorie, vânzător de cărți, marochiner, săpător de fântâni în fosta Iugoslavie, vânzător ambulant de cârnați italienești, topitor de plumb într-un atelier de vitralii, copywriter în diverse agenții de publicitate (BBDO, Publicis), inițiator, dezvoltator și producător al proiectelor muzicale Shukar și Shukar Collective. A contribuit ca producător delegat la realizarea unui album world music susținut de Peter Gabriel. A absolvit Facultatea de Film din cadrul UNATC București și activează ca scenarist și regizor de film (”Iagalo”,” Mousse au Chocolat”, ”Two Lives”). Este autorul așa numitei „reality-book” ”Trăind pe credit” (Brumar, 2012), al romanului ”Quimera” (Humanitas, 2015) (despre care Andrei Codrescu a scris că „face parte din familia lui Márquez și a lui Mark Twain”), al volumului de poezie ”Cealaltă inimă” (2016, apărut în ediție de lux cu cinci gravuri originale semnate Ciprian Mureșan; reeditat la Paralela 45, 2019), al romanului ”Contre-jour” (Curtea Veche Publishing, 2018) și al albumului biografic ”Comédia țiganilor” (Curtea Veche Publishing, 2019), dedicat faimosului Taraf de Haidouks. În 2022, la Editura Polirom, i-a apărut volumul de proză ”Căderea”. Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadecArte.ro, cu regizorul și scriitorul Paul Țanicui.
Într-un interviu pentru suplimentuldecultura.ro spuneți despre ”Căderea” (Polirom, 2022) că e o scriere apocrifă, nu un roman, care s-a numit inițial ”Templul”. Care e povestea acestei cărți înainte de a înfrunta tiparul și publicul? Și cum i-ați schimbat titlul?
”Templul” a venit inițial de la sine. Casa pe care îngerul (căzut?) i-o desenează Anei-Maria și pe care Martin (soțul ei) i-o construiește e, adus la scară, Templul lui Solomon. Se poate vedea și după schița inserată în carte. E aceeași proporție de aur, am respectat cele două încăperi, Sfânta și Sfânta Sfintelor. Schimbarea titlului acestui roman s-a produs după ce am predat manuscrisul către editură. Am simțit aici un fel de redundanță, chiar dacă lucrurile erau, ca să zic așa, încifrate. Poate nici ”Căderea” nu reprezintă întru totul esența cărții, dar, mergând pe firul transformărilor personajului principal, Martin Plant, e mai aproape de adevăr. Căderea în sine, căderea înăuntru, căderea în cer, căderea în lumea de dincolo văzută ca o chemare sunt posibile sintagme care pot defini tema acestei construcții literare.
Mă întreb acum dacă Martin a știut ce ridică în vârful acelui deal unde a dispărut soția lui. Nu o spune nicăieri (o spune, oare?), dar sigur a intuit de ce trebuie să facă ce a făcut la final.
Scrisul efectiv la această carte a durat puțin. Nu mai mult de cinci, poate șase luni. Documentarea s-a întins pe parcursul unui an întreg. A trebuit să citesc tot ce a citit și a notat în jurnalul ei, Ana-Maria. Ana-Maria sunt eu, stările ei sunt stările mele. Un proces complex și complicat în care m-am apropiat îndepărtându-mă și îndepărtat apropiindu-mă într-o permanentă buclă de mistica lui Enoh și a lui Raziel, de secretele lui Abramelin, ale lui Solomon și ale Mariei Evreica, de frumusețea gândirii lui Isac Luria, de tainele Zoharului, atât cât mi s-au revelat. Aș fi putut s-o sfârșesc prost, dar am supraviețuit. Chiar și după ce am scos la lumină 1500 de nume de îngeri căzuți.
”Căderea” surprinde și, în același timp, acaparează atât prin subiect, cât și prin discursul narativ. Nu e o carte ”obișnuită” în peisajul literar autohton, încă puțin încercat de subtextul mistic. Cum vedeți, acum, la un an de la apariția volumului, modul în care e receptat?
N-aș putea să spun. Nici criticii, nici piața încă nu s-au dumirit. E o chestiune de fler, cel care te face să alegi o copertă din multe altele, și de curiozitate, cea care te face să citești începutul. Toate cărțile mele, ”Trăind pe credit”, ”Quimera”, ”Contre-jour”, ”Inima de altă parte”, ”Comédia țiganilor”, ”Căderea”, ”Bob în Țara Tuturor” au coperte frumoase. Și toate începuturile cărților mele te trag înăuntrul lor.
Cum vedeți relația carte-autor, mai ales în cazul acestui volum? În ce măsură este ”Căderea” un maestru pentru autorul ei, și în ce măsură e un ucenic?
Mi-ai ridicat tu la fileu, foarte inspirat– da, aleg să spun că sunt ucenicul cărții mele, ”Căderea”. Încă încerc să păstrez ce am învățat din ea, încă am aproape aceeași uimire în fața tainelor ei, încă nu știu dacă am făcut bine dând-o spre publicare. Poate ar fi trebuit păstrată într-o ladă în vreun pod, undeva.
Deși sunteți catalogat ca regizor și autor, multitudinea ocupațiilor și specializărilor pe care le-ați experimentat e de notorietate. Ce se întâmplă acum în laboratorul artistic al lui Paul Țanicui și pe unde poate fi găsit de cititori?
Mulțumesc de aprecieri. Laboratorul meu e strada (terasele cafenelelor din jurul Ateneului), biroul magic- masa din bucătărie. Nu intenționez să mai scriu ficțiune, cel puțin o vreme. Am un proiect artistic pentru toamna acestui an, 2023 de creioane ascuțite, așezate ca un covor, cu vârful în sus. Deasupra lor balansează o coasă. ”Learning” e numele acestei lucrări.
Acum însă mă interesează să-mi vând scenariile de film. În rest, n-am încetat niciodată să fac poezie.