Ziua de 31 ianuarie 2023 a însemnat un moment important pentru România și, mai mult, pentru cercetarea arheologică românească: s-a depus depus dosarul de nominalizare a Frontierelor Imperiului Roman (FRE), mai precis ale Daciei, la UNESCO-Paris. Astfel, eforturile sistematice de peste 130 de ani, dar, mai ales, eforturile reunite ale atâtor entități, specialiști, cercetători din cadrul Programului Național Limes, început acum 8 ani, și-au găsit încununarea: majoritatea siturilor arheologice din Dacia sunt incluse în aplicația înaintată la UNESCO, în Paris. Acest rezultat este, de fapt, abia începutul. Mai multe informații și publicații dedicate limesului Daciei și din Dobrogea se pot găsi pe: www.limesromania.ro.
Toți specialiștii din Europa aveau îndoieli până acum câțiva ani că România va reuși să propună Frontierele Imperiului Roman = Frontiers of the Roman Empire (FRE) din Dacia pe listele Patrimoniului Mondial. Din mai multe motive, toate obiective, legate în special de dimensiunile și complexitatea siturilor care compun aceste granițe. Limesul dunăren a fost inclus, în schimb, într-un proiect (Danube Limes Brand) care a inițiat documentarea siturilor în vederea înscrierii pe listele UNESCO, dar, dosarul pentru segmentul de est, deci și România, a rămas, încă, în curs de elaborare. (Felix Marcu, manager al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei și președinte al Comisiei Naționale Limes)
Evenimentul de depunere a dosarului de nominalizare la Paris a avut loc cu participarea reprezentantului Delegației Permanente a României pe lângă UNESCO, E.S. Simona-Mirela Miculescu, și a coordonatorilor acestui dosar: Irina Iamandescu (director adjunct al Institutului Național al Patrimoniului și punct focal național al României pentru Convenția privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural), Felix Marcu (manager al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei și președinte al Comisiei Naționale Limes), precum și Barry Gamble, expert și consultant internațional în patrimoniu cultural.
Limesul dacic va intra în curând într-o companie selectă. Din cei peste 7000 km ai frontierelor romane din jurul Mediteranei, Dacia va contribui cu circa 1500 de km de frontiere compuse din situri arheologice: fortificații mai mari sau mai mici, turnuri de semnalizare, așezări civile, drumuri, instalații termale, valuri artificiale de pământ sau porțiuni de ziduri. Cercetarea și documentarea acestora au constituit obiectivul principal al Programului Național Limes, alături de nominalizarea siturilor aflate de-a lungul Dunării. A fost inițiat în 2014 de Ministrul Culturii de atunci, doamna Csilla Hegedüs, continuat apoi de către toți ceilalți miniștri ai culturii și asumat acum de către Ministrul Culturii, domnul Lucian Romașcanu. Programul a fost și este o prioritate în Planul de Guvernare, activitățile fiind desfășurate sub egida Ministerului Culturii.
Dacă cele 285 de situri propuse acum vor fi incluse pe listele UNESCO, nu vor mai fi doar bunurile noastre culturale, ci ale întregii umanități, pentru a le lăsa moștenire generațiilor următoare, aceasta fiind deviza Patrimoniului Universal. Este necesar ca acesta să fie un impuls pentru creșterea respectului pentru monumente, trebuie să învățăm să le valorificăm fără să le afectăm, să cunoaștem mai bine istoria, să fim mai detașați în perceperea ei; doar așa ne vom respecta pe noi înșine. (Felix Marcu, manager al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei și președinte al Comisiei Naționale Limes)
Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei a dus cercetarea arheologică la un alt nivel
Documentația pentru acest dosar a fost elaborată de reprezentanții Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, coordonați de Felix Marcu și Monica Gui, și de cei ai Institutului Național al Patrimoniului, coordonați de Irina Iamandescu și Raluca Grama. Sunt mulți cei care au contribuit cu informațiile care au stat la baza întocmirii dosarului, care cuprinde 5 volume reprezentând peste 3000 de pagini: în special reprezentanții Muzeului Național de Istorie a României (au elaborat fișele anexe la 33 de situri), ai Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni (au elaborat fișele anexe la 5 situri), și ai Muzeul Județean Mureș (au elaborat fișele anexe la 16 situri) instituții responsabile cu documentarea siturilor din sud-estul Daciei și din estul Transilvaniei. MNIT a avut în responsabilitate majoritatea covârșitoare a siturilor ((au elaborat fișele anexe la 231 de situri), a celor care compun granița de vest a Daciei și a celor ce formează cel mai complex sector, de nord și de nord-vest. În plus, reprezentanții MNIT au elaborat și coordonat dosarul propriu-zis, în special primele capitole.
Felix Marcu: Demersul ar fi fost imposibil fără cei care au contribuit la cercetarea acestor monumente și îi menționez doar pe câțiva, pe cei care nu o mai pot face în mod direct: K. Torma, Gr. G. Tocilescu, P. Polonic, A. Buday, Em. Panaitescu, C. Daicoviciu, M. Macrea, D. Tudor, I. Ferenczi, Al. V. Matei, D. Isac, N. Gudea, D. Protase, I. Bajusz sau Al. Diaconescu. Nici fără sprijinul numeroșilor colegi din Europa nu am fi ajuns aici și îl amintesc pe cel care ne-a părăsit recent, C.S Sommer.
De validarea rezultatelor documentării a fost responsabilă Comisia Națională Limes, condusă de Felix Marcu, creată odată cu demararea Programului Național Limes, în 2014. Tot specialiștii CNL au atras atenția, în mai multe rânduri, atunci când în unele dintre siturile FRE-România au fost implementate proiecte de restaurare cu intervenții improprii asupra monumentelor.
Ce conține dosarul?
Esențială pentru acest dosar amplu a fost justificarea Valorii Universale Excepționale/Outstanding Universal Value a acestor situri, cum contribuie Dacia la valoarea universală a FRE în general, acesta fiind cel mai important capitol, precedat de enumerarea și identificarea siturilor, de o istorie la zi a Daciei și de un studiu comparativ complex. S-au stabilit criteriile care determină și oglindesc atributele și valorile siturilor, dar, cel mai important, autenticitatea și integritatea acestora. Au urmat capitolele destinate pericolelor care amenință aceste situri, aspecte privind legislația și managementul siturilor UNESCO din România, coordonate de reprezentanții INP. Toate acestea au fost atent revăzute de către expertul Barry Gamble, care a ghidat procesul pe toată durata elaborării dosarului. Sunt prezentate și aspecte privind valorificarea siturilor, insituțiile responsabile care activează pe Limes-ul Daciei și autoritățile locale și județene pe teritoriile cărora se află aceste 285 de situri (123 de comune din 16 județe).
Ce urmează după depunerea dosarului?
Dosarul va face obiectul unei evaluări tehnice a ICOMOS, principalul organ de evaluare al UNESCO pentru obiectivele culturale propuse spre înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial, o decizie privind înscrierea urmând a fi luată în cadrul sesiunii Comitetului Patrimoniului Mondial din 2024.
În acest an continuă întâlnirile directe cu reprezentanții autorităților centrale, județene și locale, dar, în paralel, continuă și cercetarea siturilor care compun FRE, pentru că există, încă, multe incertitudini. Dacă listele vor fi incluse pe listele UNESCO, vor urma multe provocări, în special legate de managementul acestor situri, în conformitate cu recomandările internaționale și cu legislația românească.
De ce e important Limesul dacic pentru patrimoniul mondial?
Limesul Dacic este unul dintre cele mai lungi sectoare de graniță terestră ale unei provincii din Imperiul roman, întinzându-se pe mai mult de 1500 km. Existența Limesului Dacic oferă o viziune cu totul diferită asupra sistemului Limesului Dunăren, care a fost înlocuit parțial timp de mai bine de un secol și jumătate de Limesul Dacic. Ingineria și construcția Limesului ilustrează capacitatea tehnologică și organizatorică a Imperiului Roman și reflectă modul în care resursele au fost desfășurate de armata romană. Limesul Dacic prezintă un caracter și o compoziție unice în comparație cu alte componente ale FRE, ilustrând răspunsuri creative la provocările distinctive ale topografiei, climatului asociat și amenințărilor percepute. Este cel mai complex concept unitar de graniță romană din interiorul imperiului, reunind toate celelalte sisteme, utilizate alternativ în lumea romană.
Frontiera mixtă a Limesului Dacic este definită de o rețea de situri individuale de diferite tipuri (de exemplu, castre legionare, auxiliare și de mai mici dimensiuni, turnuri de veghe), grupuri de situri și unele situri legate fizic (de exemplu, secțiuni liniare de metereze și șanț de pământ), care reprezintă provincia romană unic apărată.
Frontiera include baze militare de dimensiuni diferite, rețele de turnuri de veghe de-a lungul crestelor și dealurilor, care au servit drept sisteme de avertizare timpurie, bariere liniare (lucrări de pământ și ziduri de piatră), linii fortificate de comunicații (drumuri), bariere naturale fluviale fortificate și așezări civile asociate direct cu forturile.
Limesul Dacic a fost proiectat și construit cu un scop defensiv fundamental, deși rolul economic a fost foarte important, fortificațiile fiind edificate pentru a proteja provincia, dar multe sunt construite, de exemplu, în apropiere de exploatările saline. Este un simbol al moștenirii comune a FRE.
Frontiera a fost ocupată de romani timp de 165 de ani. Prin urmare, rămășițele se întind pe cinci sau mai multe generații și prezintă dovezi considerabile de reparare, reconstrucție, reutilizare, replanificare și degradare.
Cursul și întinderea zonei de frontieră au influențat dezvoltarea ulterioară a peisajului, atât în țară deschisă, cât și în zonele urbane, precum și geografia Europei moderne.
