Ileana Constantinescu este profesor universitar doctor emerit la ASE, membru asociat al AOSR si UZPR și figurează în Enciclopedia personalităților din România Who is who, edițiile 2011 și 2012. A primit două medalii la Paris pentru activitatea sa publicistică. A publicat mai multe volume de poezii, nuvele, eseuri și povestiri, un mini-roman și piese de teatru. A publicat, de asemenea, numeroase dicționare bilingve și multilingve în colaborare și cu autori străini, manuale de limba franceză, articole privind francofonia, interdisciplinaritatea, economia și limbajul economic și domeniul juridic. Multe din cărțile sale au apărut la Editura Milena Press.
Pentru AgentiadeCarte.ro, în exclusivitate, Ileana Constantinescu l-a evocat pe ilustrul ei tată, academicianul N.N. Constantinescu, și, de asemenea, a vorbit despre ”frangleza” și ”romgleza” vorbită în spațiul public ori în cel de pe rețelele sociale. Despre diversitatea europeană, Ileana Constantinescu a mărturisit: ”Atât pe plan economic, cât și pe plan literar interculturalitatea și multiculturalismul sunt foarte benefice cu condiția unui management macro și microeconomic corect. Diversitatea europeană nu înseamnă însă ca noi românii să nu fim naționaliști. A fi naționalist înseamnă a lupta pentru țara ta, pentru progresul ei economic, pentru valorificarea corectă a resurselor sale, pentru un trai decent.”
– Ați scris o carte, ”Viața lui N.N. Constantinescu”, dedicată ilustrului dumneavoastră părinte, academicianul Nicolae N. Constantinescu, în urma căreia v-ați ales cu un proces câștigat la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Cui aparțin în acest moment drepturile de autor pentru opera scrisă a academicianului N.N. Constantinescu? Care este amintirea cea mai dragă pe care i-o păstrați tatălui dumneavoastră?
Ileana Constantinescu: – Am scris o carte Viața lui N.N. Constantinescu care a apărut prima dată în 2001, apoi a reapărut în 2013, o ediție revizuită și adăugită pe CD, iar ultima variantă a apărut în 2020 la Editura Milena Press, pe suport de hârtie ca și prima ediție. Într-adevăr după prima apariție a cărții în care am scris că Ioan Erhan a lăsat Casa economiștilor de pe Calea Moșilor nr. 53, București, în paragină și că a cheltuit inutil bani pe aparate de aer condiționat și mașini în 1998, dar și că în 1999 și 2000 ziarul Economistul și Editura economică conduse de el i-au publicat articole și cărți vechi ca noi ale tatălui meu, care a avut din 1997 și până în 2000 o suită de accidente cerebrale vasculare, a fost internat în trei spitale și nu mai putea scrie, Ioan Erhan mi-a făcut un proces penal. Am câștigat la CEDO pentru dreptul meu la liberă exprimare și pentru faptul că raportat la adeverințele medicale eliberate de trei spitale pe numele Niculae Constantinescu pentru perioada 1997-2000, CEDO a constatat că am scris cartea cu bună credință. Aș vrea să mai menționez că între 1999-2001 Asociația Generală a Economiștilor, pe baza semnăturii lui Ioan Erhan, a primit 1 miliard de la BNR ca să termine Casa economiștilor, dar ea este în același stadiu ca pe 14.XII.2000 când a murit tatăl meu, inițiatorul acestei construcții. Din 2012, când am obținut prin instanță nulitatea absolută a căsătoriei dintre tatăl meu și Brînzei Stana, prin vicii de formă și de fond, decizie irevocabilă a CAB, secția a III-a civilă, drepturile de autor îmi revin mie de pe urma cărților tatălui meu. Până în 2012 acestea au fost luate de Ioan Erhan și Brînzei Stana, cea pe care am angajat-o în 03.IX.1999 prin convenție cu plată pe când tatăl meu era internat la Institutul Național de Gerontologie și Geriatrie Ana Aslan – Otopeni după multiple accidente cerebrale vasculare.
Menționez că pe tatăl meu l-am iubit foarte mult. Am iubit-o foarte mult și pe mama mea, Renée, dar ea a decedat, din păcate, când eu aveam doar 22 de ani.
Îmi amintesc despre tatăl meu că avea în aspectul lui ceva statuar, dar cu niște ochi de culoarea cerului, iar acest ansamblu mă făcea să cred că nimic din relele lumești nu îl putea atinge. Tatăl meu, ilustrul academician N.N. Constantinescu, era un om extrem de studios, de corect, de creativ, dar și foarte exigent și modest. Mi-a spus odată când eram elevă așa: „Ilenuțo, să înveți foarte mult fiindcă să știi fetițo în viață ți se poate fura orice, dar niciodată ceea ce ai în cap, ori tu din asta o să trăiești.“ Consider că acest lucru pe care mi l-a spus tatăl meu îi poate servi oricui în viață.
– În 1979, ați susținut o teză de doctorat, cu un subiect tot mai dezbătut astăzi în societatea cunoașterii, este vorba despre ”Modalitățile, dimensiunile și intensitatea pătrunderii termenilor economici anglo-saxoni în franceza contemporană”. O temă de cercetare ce a ajuns în zilele noastre la ”romgleză”. Cine iese mai vie ori mai puristă dintre ”frangleza” și ”romgleza” vorbită în spațiul public ori în cel de pe rețelele sociale?
Ileana Constantinescu: – În 1979 am susținut teza de doctorat „Modalitățile, dimensiunile și intensitatea pătrunderii termenilor economici anglo-saxoni în franceza contemporană“ având drept conducător științific pe academicianul Alexandru Graur. Am publicat în 1996 la Editura economică cartea „Frangleza economică și lupta pentru „o balanță lingvistică echilibrată“, iar în 2006 am publicat cartea „Romgleza și lupta pentru „o balanță lingvistică echilibrată“, pe aceasta din urmă lansând-o în 2006 la Librăria Eminescu, iar cel care a prezentat-o a fost regretatul George Pruteanu.
Menționez că sunt creatoarea termenilor frangleză în 1996 și romgleză în 2006. Cartea pe care am publicat-o în 2006 a reapărut la editura Milena Press în 2013 pe CD într-o ediție revizuită și adăugită. Mi-am închipuit că publicând cartea despre romgleză, Academia Română va lua poziție, iar președintele țării va da o lege pentru a-i obliga pe români să utilizeze termeni românești, atunci când există și să nu recurgă la termeni anglo-saxoni, din snobism, iar pentru termenii anglo-saxoni pentru care nu avem echivalenți se putea implica Academia Română prin crearea de comisii ministeriale de terminologie pentru analizarea noilor termeni străini intrați în limba română în diferite domenii, pentru care se pot crea echivalenți românești, iar ei pot fi însoțiți de definiții minimele, iar listele trimise spre avizare Academiei Române și apoi publicate în Monitorul Oficial. Astfel ar fi putut fi mai multă ordine și claritate în utilizarea limbii române, iar la negocieri cu parteneri francofoni sau anglofoni nu ar exista riscuri, toți înțelegând același lucru prin același termen.
Franța este o țară puristă, la fel ca Spania sau Canada, cu referire la Québec. În aceste țări s-au creat echivalenți proprii pentru termenii anglo-saxoni, unii chiar adoptați și de Franța, cum este termenul le courriel pentru e-mail, creat în Québec. Nu trebuie uitat nici că în Franța s-au dat mai multe legi pentru folosirea limbii franceze, prima promulgată de Valéry Giscard d’Estaing, care cerea pedepsirea celor care folosesc termeni străini atunci când există echivalenți proprii în conformitate cu legea din 1905 care pedepsea fraudele. Ceea ce este important este că limba română nu poate evolua haotic, căci se va ajunge la un sabir în care vorbitorii nu se vor mai înțelege între ei, ci trebuie să existe o politică lingvistică. Nu trebuie să-i obligăm pe români să învețe engleza ca să înțeleagă cuvinte ca: gap, trend, job, low cost, market, advertising, etc. pentru că foarte mulți îi folosesc din snobism în loc de decalaj, tendință, loc de muncă, cu preț mic, piață, publicitate.
O limbă vie, în opinia mea, este cea care ține pasul cu noile realități prin termeni proprii și care se constituie ca un patrimoniu cultural al unui popor, care este transmis generațiilor viitoare.
– Una dintre cărțile pe care le-ați editat și îngrijit la Editura Milena Press este un studiu al tatălui dumneavoastră – ”Principiul ecologic în știința economică”. O temă care pare că are mai mult ca oricând o susținere politică cu o rază globală de acțiune. Cum ați sintetiza acest principiu ecologic în știința economică postulat de academicianul N.N.Constantinescu?
Ileana Constantinescu: – „Principiul ecologic în știința economică“ a fost discursul de recepție al lui N.N. Constantinescu la Academia Română, care a fost publicat prima dată în 1993 sub egida Academiei Române. Eu am republicat și prefațat cartea lui în 2005, an când a apărut la editura Milena Press.
Tatăl meu spunea întotdeauna că economia trebuie să aibă în centrul ei omul și nevoile lui și că ea trebuie dezvoltată în folosul omului. O economie care face abstracție de om și de mediul înconjurător devine ceva inutil și chiar dăunător. Iată de ce, principiul ecologic în știința economică este firul roșu care trebuie să ghideze știința economică ca ea să nu ajungă un boomerang care se întoarce împotriva omului prin ignorarea mediului înconjurător.
– În ultimii ani, ați publicat mai multe cărți despre globalizare și relațiile omului post-modern cu noile tehnologii ale informației și ale comunicării. Mai sunt la modă interculturalitatea și multiculturalismul? Noile ideologii naționaliste și de extremă dreaptă care traversează Europa se vor estompa în marea diversitate europeană?
Ileana Constantinescu: – Interculturalitatea și multiculturalismul nu sunt o modă, ci o realitate în contextul actual în care fiecare țară, inclusiv România, se confruntă cu sosirea aproape zilnic a mulți străini care doresc să lucreze acolo, deschid magazine sau își fac alte tipuri de afaceri.
Atât pe plan economic, cât și pe plan literar interculturalitatea și multiculturalismul sunt foarte benefice cu condiția unui management macro și microeconomic corect. Diversitatea europeană nu înseamnă însă ca noi românii să nu fim naționaliști. A fi naționalist înseamnă a lupta pentru țara ta, pentru progresul ei economic, pentru valorificarea corectă a resurselor sale, pentru un trai decent. Ori, ca româncă îmi doresc să văd că România reușește într-o perioadă relativ scurtă să învingă crizele economică, energetică și sanitară, punând accentul în primul rând pe agricultură și turism și găsind și noi debușee în afara Uniunii Europene. Mai mult, România poate practica toate tipurile de turism, inclusiv turismul speologic, intercultural și gastronomic, pe care eu le-am creat. Nu trebuie uitat însă că agențiile de turism ar trebui să aibă site-uri în română, franceză și engleză, iar oferta turistică să fie cât mai diversificată. Pentru a se intensifica turismul în România ar trebui ca raportul calitate-preț să fie echitabil, iar publicitatea să se facă prin panouri publicitare și reviste în engleză și franceză de promovare turistică vândute în oficiile de turism din fiecare oraș și stațiune a României pentru zona respectivă.
Deci, a fi naționalist, este un lucru bun și menționez că nemții, ungurii, francezii, spaniolii, portughezii etc. sunt și ei naționaliști.
A fi naționalist nu înseamnă și nu trebuie să însemne a fi extremist. Nu cred, deci, că naționalismul se va estompa în marea diversitate europeană, iar extremismul, xenofobia, antisemitismul ar trebui să dispară cât mai repede.
– Ați scris și scrieți poezie, teatru, chiar și un mini-roman. La ce bun poezia și poeții, în lumea inteligenței artificiale și într-o lume aflată tot mai mult într-o ceață existențială și, mai ales, morală?
Ileana Constantinescu: – Am publicat la editura Milena Press 11 volume de poezii, iar al XII-lea intitulat „Poezii de la sfârșitul verii“ este la tipar. Am publicat chiar poezii cu echivalenți francezi pentru termenii economici anglo-saxoni, ele apărând într-un volum în Franța alături de alte poezii ale unor francezi. Am primit prima medalie în Franța, la Paris, la categoria entrepreneurs – poètes în 2001, după ce mi-a apărut volumul „Poezii“ la editura Milena Press, lansat la Uniunea Scriitorilor, și după ce a apărut volumul în Franța care conținea și câteva poezii ale mele. Medalia mi-a fost acordată de asociația franceză „Actions pour promouvoir le français des affaires“, care este sub egida Ministerului culturii din Franța. Am publicat, de asemenea, 8 piese de teatru și un mini-roman „Viața prin comparație“ la editura Milena Press.
Consider că poezia este o terapie atât pentru poet, cât și pentru cititori. Poezia scoate, în general, tot ce este mai bun din autorul ei și îl proiectează într-un microcosmos pe cititorul ei. Sensibilitatea umană, nu poate și nu va putea niciodată să fie egalată de roboți. În ceea ce privește ceața existențială și morală, la care vă referiți, aceasta se poate ridica și dispărea cu ajutorul nostru cu mențiunea ca fiecare să gândească că ar trebui să dea în lumea aceasta tot ce este mai bun în el ca și ceilalți să se poată bucura de existența lui, iar furturile, jafurile și lipsa de scrupule pentru a obține unele foloase, ar trebui să înceteze, căci din lumea aceasta nu plecăm cu nimic, iar ceea ce ar trebui să ne preocupe este să ne bucurăm de ceea ce avem și să lăsăm în bună stare generațiilor următoare pământul, limba și cultura noastră.
Interviu realizat de Dan Mircea CIPARIU
