Să fie vorba doar despre perpetuarea speciei, cum consideră cei mai sceptici sau pragmatici, despre nevoia de companie și spaima de singurătate, despre sporirea șanselor de supraviețuire sau pur și simplu acest sentiment (dacă este doar sentiment) sau emoție (dacă o putem rezuma la atât) nu poate fi încadrat într-o categorie, etichetat și nici înțeles pe deplin? ”De ce iubim”? Antropologul Anna Machin, cercetător la Departamentul de Psihologie Experimentală de la Oxford University, oferă în volumul cu același nume publicat de Editura Trei un posibil răspuns și totodată o introducere în incitanta știință a dragostei. Speculată de poeții din toate vremurile, fără să fie vreodată epuizată, declinată sub toate formele – romantică, maternă, națională etc – iubirea a suscitat de-a lungul veacurilor admirația și interesul tuturor, de la simpli oameni, la artiști și cercetători. Toți au încercat să o înțeleagă, să îi pătrundă misterul, dar cu toate acestea, caracterul subiectiv al iubirii a făcut ca esența ei să nu poată fi surprinsă cu adevărat. Timp de 12 ani, Anna Machin a mobilizat resurse din domeniul neuroștiințelor, geneticii, psihologiei și fiziologiei ca să descopere mecanismele intime ale științei dragostei și să înțeleagă rațiunile din spatele celor mai strânse relații ale oamenilor. Poate iubirea să fie înțeleasă mai bine prin scanarea creierului îndrăgostiților, studierea genelor sau a reacțiilor chimice din organism?
Cercetătoarea Anna Machin nu pretinde că oferă răspunsul exhaustiv la întrebare, ci doar o viziune cuprinzătoare, plină de prospețime și riguros științifică asupra unui fenomen care inspiră venerație. În cele 10 capitole ale cărții, antropologul oferă răspunsuri solide la întrebările De ce iubim, cum și ce anume constituie obiectul/subiectul adorației oamenilor.
Relațiile de calitate au un impact major asupra sănătății fizice și psihice a oamenilor, indiferent de natura acestora (romantice, de prietenie sau în cadrul familiei) concluzionează studiile citate de Anna Machin. Iubirea ne oferă așadar șanse mai mari de supraviețuire, dar, în aceeași măsură, trebuie recunoscut, conferă și dependență. Beta‑endorfina este compusul chimic universal al iubirii, „opiatul natural al organismului, ca heroina sau morfina: odată ce am avut parte de o interacțiune care provoacă secreția acestui compus chimic, vom încerca iar și iar să obținem mai mult”, observă cercetătoarea de la Oxford. Este prin urmare iubirea doar o reacție chimică? Același compus chimic se găsește nu numai în relații romantice, ci și la baza celor dintre părinți și copii.
Cercetătoarea de la Oxford nu se limitează să studieze tipul de iubire favorit din Occident, cel romantic, ci acoperă o sferă surprinzător de variată a acestui sentiment. Anna Machin dedică un capitol unui tip de iubire subestimată, cea între prieteni și concluzionează că rolul acestora este unul mult mai important decât am bănui, pentru că frecvent reprezintă spirite înrudite, familia pe care o alegem. „Sunt ferm convinsă că prietenii sunt felul în care alege Dumnezeu să‑și ceară scuze pentru familia pe care ne‑a dat‑o”, spune o participantă la unul dintre studiile realizate de Anna Machin.
Cercetătoarea britanică merge mai departe de atât și se oprește asupra relațiilor cu prietenii blănoși – animalele de companie – și demonstrează cât de nedreaptă e sintagma „inimă de câine” folosită în sens negativ. Iar cum viitorul arată din ce în ce mai tehnologizat, antropologul introduce în discuție o temă tulburătoare: cine va fi cel mai bun prieten al omului în următoarele decenii? Câinele sau un amic construit din cabluri, cipuri și metal?
Scrisă într-un stil foarte accesibil în ciuda faptului că pune la dispoziția cititorilor cercetări și studii privind neurochimia iubirii, genetică și fiziologie, De ce iubim analizează și iubirea sacră pentru Dumnezeu. Anna Machin descrie ce se întâmplă în creierul unei călugărițe și ce procese chimice sunt declanșate în organismele persoanelor care trăiesc iubirea sinceră față de Dumnezeu. Situația aromanticilor, a partenerilor platonici queer (diferiți de normă), dar și poliamoria (acceptarea mai multor relații în același timp) sunt dezbătute în cartea antropologului britanic, precum și extremele iubirii, aspectele manipulatoare sau violente.
În încercarea de a-i surprinde esența și a-i conferi o definiție, cercetătoarea de la Oxford întoarce iubirea pe toate fețele, o supune sondajelor, testelor de laborator, scanărilor cu aparate ultraperformante. A reușit să găsească un răspuns? „De fapt, poate că răspunsul la întrebarea Ce este iubirea? este de fapt atât de orbitor de evident încât nu îl vedem. Ce este iubirea? Totul”, concluzionează Anna Machin.
