Contemporary Literature Press, sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român, Uniunea Scriitorilor din România și Muzeul Național al Literaturii Române anunță publicarea volumului ”Antologie de poezie religioasă închinată Maicii Domnului”. Ediție bilingvă germană–română și engleză–română. Traducere de Oana–Florina Avornicesei. Editat de Lidia Vianu. ISBN 978-606-760-206-7.
”Această antologie de poezie în traducere este rezultatul unei lungi colaborări cu domnul Dan Verona, poet, prozator și traducător la rândul lui.
Pe vremea când predam traducere literară, mai precis poezie britanică și americană contemporană, ca tânăr cadru universitar, în cadrul programului de Masterat pentru Traducerea Textului Literar Contemporan, la Universitatea din București, sub îndrumarea doamnei profesoare Lidia Vianu, care la ora aceea era și coordonatoarea mea de doctorat, am avut privilegiul să îl cunosc pe domnul Dan Verona în calitate de realizator de emisiuni la Radio România Cultural.
A luat naștere o colaborare ca a durat din 2007 până în 2012. În acest răstimp, dumnealui aducea materiale xeroxate pe care le strânsese de prin toate colțurile Europei, iar eu alegeam din ele poemele care vorbeau mai curând minții, sufletului sau spiritualității mele de la acea vreme, și le traduceam.
La început au fost câteva imnuri de Efrem Sirul, pe care le–am tradus din engleză. Însă, de cum a aflat că studiasem și limba germană, domnul Verona, foarte repede și foarte bucuros, a început să aducă poezii germane, din care strânsese o întreagă colecție, aproape o antologie de sine stătătoare, de poeme religioase în mare parte închinate Maicii Domnului, care cuprindea toate epocile literaturii germane, din Evul Mediu până în secolul al XX–lea
Odată traduse, le înregistram în emisiuni de aproximativ 10 minute, care se difuzau seara târziu. Tot dumnealui a avut și ideea textelor introductive despre fiecare poet în parte, pentru ca publicul ascultător să se familiarizeze cât de cât cu numele poeților germani, mari și mai puțin cunoscuți, în ipostaza lor de creatori de poezie religioasă.
Încă îmi amintesc lungile convorbiri pe care le aveam când mergeam la înregistrări în studiourile Radio România Cultural de pe strada General Berthelot din București, care deveneau mult mai lungi decât sesiunile de înregistrare propriu–zise.
Aceasta este și forța din spatele volumului de față. Ani de zile, traducerile mele au stat răzlețite, și nici nu m–am gândit la ele. S–a întâmplat ca viața să mă ducă pe alte cărări; din 2011 activez în domeniul traducerilor neliterare și a interpretării de conferință la Universitatea Tehnică de Construcții București, în cadrul Facultății de Inginerie în Limbi Străine unde predau teoria și practica traducerii, interpretare de conferință și lingvistică. Timpul a cufundat traducerile într–un somn adânc, până anul trecut, când mi–am amintit de ele cu o strângere de inimă. O clipă am crezut că le–am pierdut de tot. Nu le pierdusem, după cum aveam să îmi dau seama. De fapt am găsit mai multe decât am crezut; le–am găsit pe toate și odată cu ele, și amintirile din toți anii în care le–am tradus.
Acest volum este o recuperare a unui Paradis pierdut propriu și, pe cât se poate, reprezintă un Paradis redobândit al meu propriu. Odată cu el am scos la iveală ani de lucru ca traducător literar și duc la bun sfârșit rodul unei munci care nu a fost niciodată numai a mea, ci în egală măsură și a domnului Dan Verona și a doamnei profesoare Lidia Vianu. Doamna Vianu mi–a deschis această ușă și de cele mai multe ori asta este tot ce am nevoie ca să stau pe picioarele mele și să fac ce am de făcut până la capăt.
Domnul Verona reprezintă inima vie care bate în pieptul acestui proiect. Odată cu acest volum îmi găsesc împăcarea lucrului încheiat și o câtime de mulțumire că le–am strâns laolaltă în această carte. În el regăsesc o oglindă a traducătorului care am fost acum 10–17 ani. Cu foarte mici retușuri, poeziile sunt aceleași care au fost difuzate pe post la Radio România Cultural în acea perioadă și, ulterior, în cazul imnurilor lui Efrem Sirul, care au mai fost difuzate și după aceea câțiva ani, în noaptea de Crăciun.
Sunt profund îndatorată și adânc recunoscătoare în egală măsură doamnei profesoare Lidia Vianu și poetului Dan Verona, care mi–au fost mentori și m–au format, nu numai ca traducător, ci și ca om. Acest volum le este dedicat, cu cea mai caldă afecțiune.” Oana-Florina Avornicesei