Publicat într-un moment când întreaga planetă pare a fi cu ochii pe factorii de decizie politică din Rusia, ”Imposibil de urmărit”, cel de-al cincilea roman al celui mai apreciat scriitor rus din tânăra generație, Serghei Lebedev, a surprins printr-un subiect îndrăzneț și foarte actual. Ce gândește oare o persoană care își dedică întreaga viață fabricării unei arme chimice perfecte, nedetectabile? Ce sistem de valori poate avea, cum iubește, cum interacționează cu oamenii, ce visează? Cititorii romanului ”Imposibil de urmărit” publicat de Editura Trei sunt introduși de scriitor în lumea celor care colaborează cu serviciile secrete, a creatorilor armelor chimice, o temă extrem de actuală, care-l fascinează pe scriitor, după cum mărturisește acesta, mai ales după ce mulți disidenți ruși au devenit victimele agenților neurotoxici.
Imposibil de urmărit este un roman despre natura răului, o carte în care este dezvoltată tema cunoașterii și puterii, a poveștii întunecate de dragoste dintre totalitarism și știință în secolul 20, a explicat scriitorul rus într-un interviu acordat publicației The New York Times. Lebedev a început să scrie romanul în 2018, inspirat de povestea fostului spion rus Serghei V. Skripal și a fiicei sale Iulia, otrăviți cu neurotoxina Noviciok. După ce a aflat că otrava a fost dezvoltată în Shikhany, un mic oraș de pe Volga, scriitorul rus mărturisește că a exclamat în sinea sa: Această poveste duce departe în trecut, chiar la originile armelor chimice! Scriitorul rus cunoștea foarte bine tema colaborării militare între Uniunea Sovietică și Germania din anii ‘20 și ‘30, din documentarea realizată pentru un roman precedent. Cu o pronunțată latură etică și filozofică, în Imposibil de urmărit, Lebedev urmărește povestea chimistului Kalitin, „părintele” unei neurotoxine cunoscute sub numele de Neofitul, o armă perfectă, nedetectabilă. După căderea Uniunii Sovietice, Kalitin părăsește țara și se ascunde în Germania sub o identitate falsă. Însă, după ce este deconspirat, agenți ai serviciilor secrete pornesc pe urmele sale cu intenția de a-l anihila tocmai cu arma pe care a creat-o.
Istoria de viață a personajului principal din Imposibil de urmărit reconstituie întâmplări dintr-un trecut istoric ce se perpetuează în prezent. Cercetările și testările de arme chimice din laboratoarele naziste și sovietice nu sunt străine de metodele de anihilare a adversarilor politici din zilele noastre. Intenția autorului de a condamna practici politice din Rusia de azi este evidentă: Nu sunt prea multe romane care să arate ce se întâmplă astăzi în Rusia, spune Lebedev în interviul pentru The New York Times. Se scrie foarte mult despre trecutul stalinist și despre alte perioade istorice, dar tragediile și problemele momentului sunt cumva ignorate sau evitate. Mi-am dorit să scriu un roman de acest gen pentru publicul larg, explică scriitorul.
„Între 1917 și 1991, securitatea statului a scris povestea familiei mele. Am pierdut în jur de 20 de oameni”
Povestea din romanul Imposibil de urmărit are câteva nuanțe profund personale, a mărturisit scriitorul rus într-un interviu pentru publicația britanică The Guardian: Între 1917 și 1991, securitatea statului a scris povestea familiei mele. Am pierdut în jur de 20 de oameni, spune Serghei Lebedev. Autorul dezvăluie că, după căderea Zidului Berlinului, bunica sa l-a dus la cimitirul german din Moscova și i-a dezvăluit câteva dintre secretele familiei. Unul dintre ele – în familia sa existau descendenți germani, emigrați în Rusia în secolul 19. Aceștia au fost uciși în timpul persecuțiilor bolșevice alături de alte rude ale scriitorului, între care se numărau preoți ortodocși sau nobilime de provincie.
Însă, istoria de familie a scriitorului rus include și persoane aflate de cealaltă parte a baricadei. După cum mărturisește acesta pentru The Guardian, cel de-al doilea soț al bunicii sale a fost colonel NKVD, poliția secretă din timpul lui Stalin. Iar un prieten al familiei are o poveste de viață similară celei a unchiului Igor din Imposibil de urmărit: acesta se bucura de o viață independentă, liberă, în plin coșmar sovietic, iar slujba sa consta în dezvoltarea armelor biologice. Dualismul moral al unor astfel de personaje constituie o altă temă importantă a romanului. Într-o lume a secretelor, răul devine mai profund tocmai prin faptul că uneori ia chipul binelui. Simți că trăiești în două universuri contradictorii, spune Serghei Lebedev. Deci, să scriu romane este modul meu de a mă vindeca.
