Livia Roșca (Lucan-Arjoca) este scriitoare, jurnalistă și inițiatoare de programe de educație prin cultură. Manuscrisul volumului ei de debut, „Ruj pe icoane”, a câștigat primul premiu pentru debut organizat de Editura Cartea Românească în anul 2005, iar anul următor autoarea a devenit laureată Premiului Național pentru Debut în Poezie „Mihai Eminescu”, 2006, cu volumul „Ruj pe icoane” și a altor premii naționale și locale precum: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut în poezie. În 2016 a publicat volumul de poezie „1+1>2”, sub numele Livia Lucan-Arjoca, la Editura Charmides. Volumele ei de poezie, „Ruj pe icoane” și „1+1>2” au fost reeditate la Editura Casa de pariuri literare în 2022. În 2015 a înființat Asociația 7 ARTE și a inițiat programul smARTkid, care înseamnă ateliere educative, creative şi recreative pentru copii şi tineri. Este antrenor de creativitate pentru atelierele smARTkid de scriere creativă, storytelling, lectură, jurnalism şi blogging, organizate de Asociația 7 ARTE. Până acum a coordonat an de an caravane cu scriitori pentru copii în zone rurale și pentru categorii defavorizate, precum și evenimente care promoveaza educația prin cultură. Tudor Voicu a dialogat, în exclusivitate pentru AgențiadecArte.ro, cu scriitoarea Livia Roșca.
Între 25 și 27 iulie 2022, la Atelier 030202, au avut loc sesiunile Renshi Virtual Art, unde ai participat alături de alți poeți și artiști vizuali. Cum te-a găsit și cum te-a lăsat experimentul Renshi?
Am participat cu mult entuziasm la proiectul Renshi Virtual Art, atelierele de scriere creativă și de experimente vizuale. Eu însămi am organizat nenumărate ateliere de scriere creativă, dar pentru copii, așa că am îmbrațișat conceptul curatoriat de Ana Daniela Sultana cu multă curiozitate, deschidere și recunoștință. M-am lăsat inspirată de prezențele celorlalți, de arta lor, dar câștigul major a fost faptul că ne-am apropiat unii de alții, artiștii vizuali de poeți, că ne-am pus unii în papucii altora și am văzut cum este să folosești un alt limbaj în care nu îți vine natural să te exprimi fiindcă, noi, poeții nu doar am scris, ci am și desenat.
Recunosc, aceasta a fost cea mai mare provocare, să desenez. Eu gândesc mai degrabă în imagini, dar nu am deloc exercițiul desenului și nici încredere în abilitățile mele de reprezentare în desen, așa că m-am vazut în postura foarte frustrantă de a nu putea exprima ceea ce rulam în minte. Și cred că a fost un exercițiu foarte util pentru cineva ca mine. Să experimentezi o astfel de stare te poate ajută, fiindcă deși mi-a provocat frustrare, m-a făcut să realizez cât de norocoasă sunt pentru că am scrisul, adică un instrument de care mă folosesc așa cum doresc fără să simt trădare sau neputință. În scris am cu adevărat libertate, poate singura libertate totală și această conștientizare mi-a adus bucurie.
Atelierele m-au găsit în etapa în care mă reconectez la rolul meu de jurnalist, pentru că sunt în primele săptămâni de muncă, după ce am încheiat concediul de creștere copil. Și nu este o etapă ușoară, a venit cu multă oboseală, dar în fiecare seară, pe durata atelierelor, în curtea Spațiul de Artă Contemporană ATELIER 030202 m-am simțit revigorată și conectată la colegii mei: 3 artiști vizuali Ana Ștefania Andronic (BUZU), Arina Bican și Loredana Stancu, poeții Ioana Iuna Șerban și Tudor Voicu. Gazdele atelierelor au fost scriitorul Dan Mircea Cipariu și artistul vizual Mihai Zgondoiu, iar organizația care a inițiat proiectul Renshi Virtual Art este asociația Euro CulturArt, în parteneriat cu Spațiul de Artă Contemporană ATELIER 030202 din București, Teatrul de Comedie, Universitatea de Arte din București – Facultatea de Arte Decorative și Universitatea de Vest – Facultatea de Arte și Design, Timișoara, cu sprijinul financiar al AFCN (Administrația Fondului Cultural Național).
Volumele tale de poezie „1+1>2” și „Ruj pe icoane” au renăscut la Casa de pariuri literare și trebui să spun că am recepționat entuziasmul multor pasionați de poezie în legătură cu această reeditare. Cum se bucură carțile tale de noua viață?
Este minunat faptul că aceste cărți ajung acum la un public nou, la tinerii interesați acum de poezie. Publicăm să fim citiți, să fim auziți, să-i ajutăm pe cei care sunt ca noi și să-i senzibilizăm pe cei diferiți de noi, să ne eliberăm de starea aceea a cărții și să mergem mai departe. Dar când o carte este reeeditată, deja ai trecut prin toate etaplele acestea și trăiești o bucurie detașată. Ești recunoscător pentru fiecare lectură, pentru faptul că circulă, sau că sunt frumoase. Este multă lumină în jurul acestor cărți pe care le iubesc mult. Și sunt foarte mândră de colaborarea cu Andreea Molocea, artista ilustratoare care mi-a împrumutat lucrările ”Sămânța” și ”Boom” pentru a deveni copertele acestor reeditări. Sunt niște ilustrații absolut minunate, care completează atât de bine mesajul cărții încât nici nu le mai pot precepe ca fiind lucrări de sine stătătoare, separat de poezia volumelor.
Pentru că am început discuția cu percepția ta la cald asupra sesiunilor Renshi Virtual Art, știu că ai in desfășurare un proiect care, printre altele, implică branduirea unor poeți debutanți. Care e povestea proiectului?
Proiectul se numește „Poezia tare-n brand” și povestea lui își are rădăcina într-o nevoie acută pe piața de poezie, aceea de a-i face pe poeți vizibili, cunoscuți și dincolo de cercul restrâns al autorilor care se citesc între ei. Din sondajele pe care le-am făcut în școli din mediul urban (cu excepția Bucureștiului) și cu ajutorul bibliotecilor publice din orașe mici și din mediul rural, am realizat că profesorii și elevii nu știu nici măcar un nume de poet contemporan. Eventual ți se spune numele lui Mircea Cărtărescu, dar nici despre el nu se știe că este și poet. Deci, pentru cei care nu pot numi un poet contemporan, nici nu există poezie contemporană. Prin proiectul 7 ARTE vom oferi câtorva poeți contemporani instrumentele de care au nevoie pentru a-și construi mai departe brandul personal și a-și folosi vizibilitatea pentru a promova poezia contemporană.
Ei vor particpa la un curs de branding personal, susținut de Anca Baniță, la ateliere cu editori, scriitori, agenți literari și psihologi, vor lucra la site-ul personal și la elemente de identitate vizuală perecum logo-ul și template-uri pentru canalele de socializare. Este un proiect amplu, adresat acelor poeți cu vizibilitate mică în comparație cu potențialul creativ, care nu au în acest moment site, blog sau o comunitate coagulate. De câștigat în urma proiectul vor avea, în primul rând comunitățile în care aceștia vor merge pentru a-și testa brandul, fiindcă toți vor avea în septembrie întâlniri cu elevii din zone rurale, cărora le vor răspunde la întrebări și pe care, sper din toată inima, că îi vor inspira. Aceste întâlniri au și rolul de a testa în teren brandul pe care fiecare dintre autori și-l va construi.
Ai conceput și condus proiecte de pionierat în educația literară a copiilor, iar familia ta s-a mărit de doi ani cu minunata Gloria. Ce ne învață copiii despre cum va arată lumea? Vor supraviețui poezia, artele, inocența?
Dacă volume scriu din 10 în 10 ani, copii fac din 7 în 7. Am 3 copii în generații diferite și observ cum specia se adaptează și evoluează, cum se schimbă paradigme și moduri de a gândi, dar cum în toate acestea este poezie și, desigur, inocență.
