Preasfințitul Părinte Iustin Sigheteanul, Episcopul Maramureșului și Sătmarului, a conferit Editurii Polirom Medalia Culturală Nicolae Steinhardt, în semn de înaltă apreciere și prețuire pentru excelenta colaborare dintre membrii editurii și cei ai colectivului redacțional al Mănăstirii „Sfânta Ana” de la Rohia, pentru editarea Integralei N. Steinhardt, care numără 22 de volume. Medalia a fost decernată echipei editoriale Polirom, împreună cu Ordinul Cultural N. Steinhardt pentru laici celor care au contribuit la realizarea seriei de autor, marți, 17 mai 2022, în Sala Senatului, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, în încheierea prezentării unuia dintre cele mai prestigioase proiecte editoriale Polirom, încheiat de curând prin publicarea corespondenței Monahului Nicolae Delarohia, în două volume.
Seria operelor steinhardtiene se deschide în 2008 cu volumele Dăruind vei dobândi, În genul… tinerilor, Principiile clasice și noile tendințe ale dreptului constituțional, Jurnalul fericirii și Articole burgheze. Urmează Primejdia mărturisirii. Convorbirile de la Rohia (2009), Între viață și cărți (2010), Escale în timp și spațiu (2010), Geo Bogza (2011), Eseu despre o concepție catolică asupra iudaismului (2011), Critica la persoana întâi (2011), Incertitudini literare (2012), Monologul polifonic (2012), Prin alții spre sine (2012), care este și ultimul volum antum al lui N. Steinhardt.
În 2012, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la naşterea monahului Nicolae, Polirom a editat o variantă inedită a Jurnalului fericirii după manuscrisul aflat la Mănăstirea „Sfânta Ana”, Rohia: Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia. Mai apar Călătoria unui fiu risipitor (2013), Drumul către isihie (2014), Convorbiri cu Zaharia Sângeorzan și Nicolae Băciuț (2015), Varia. Volumul I (2019) și Varia. Volumul II (2020).
Ultimele două volume din Integrala N. Steinhardt cuprind corespondenţa acestuia, Corespondență. Volumul I (2021) și Corespondență. Volumul II (2022) și „ne oferă căi de acces spre celelalte scrieri ale sale, deschid pentru cititor ușa atelierului de creație al autorului, sunt în legătură cu respectivele scrieri, mai ales cu Jurnalul fericirii (ambele variante), pe care îl escortează, îl flanchează și nu de puține ori îl completează (logic, de vreme ce Jurnalul… se oprește în 1972).” (George Ardeleanu)
Nicolae Steinhardt se naște la București pe 29 iulie 1912. Își face debutul publicistic foarte de timpuriu în revista Liceului „Spiru Haret”. Își ia bacalaureatul în 1929 și frecventează cenaclul „Sburătorul”, iar în 1932 își ia licența în Drept. În 1934 începe să colaboreze la Revista burgheză și publică sub pseudonimul Antisthius volumul parodic În genul… tinerilor. Își ia doctoratul în Drept în 1936. În 1935 și 1937 publică împreună cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaïsme și Illusions et réalités juives. Colaborează la Libertatea și la Revista Fundațiilor Regale. După război, publică pentru scurtă vreme în Universul literar, Victoria, Tribuna poporului și, din nou, Revista Fundațiilor Regale. Refuză să colaboreze cu noul regim. În 1960 este anchetat, apoi condamnat în „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de muncă silnică. Trece prin închisorile Jilava (unde este botezat de părintele Mina Dobzeu), Gherla și Aiud. Eliberat în august 1964, va reveni după câțiva ani în lumea literară prin traduceri, medalioane, cronici etc. În 1972 termină prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Publică volume de eseuri și de critică foarte bine primite, deși unele sunt puternic cenzurate. Monah din 1980, rămâne activ pe terenul eseisticii și al criticii. Se stinge la 30 martie 1989.
