Acest volum aduce împreună un număr de articole scrise şi publicate de autor în ultimii ani. Textele incluse se concentrează mai degrabă asupra vieţii actorilor implicaţi în acest fascinant spectacol (merveilleux spectacle, cum ar fi spus Breton, care a susţinut dintotdeauna că aceasta a fost sintagma-cheie a suprarealismului), asupra trăirii experienţei suprarealiste mai degrabă decât asupra interpretărilor teoretice, critice, hermeneutice, filosofice sau psiho-sociale ale „modernităţii extreme” (cum le place unora să numească avangarda). Autorul este de părere că o abordare pur „teoretică” a subiectului nu-i va permite cititorului să înţeleagă mai bine natura suprarealismului de după cel de Al Doilea Război Mondial şi cu atât mai puţin să contureze mai clar portretele celor grupaţi în această reuniune de singurătăţi care a fost grupul numit, mai târziu, „Infra-Noir”. La urma urmelor, „întrebarea pe care mi-am pus-o” – spune Michael Finkenthal în Introducerea sa – „era dacă suprarealismul românesc postbelic nu a reprezentat un fel de sincretism născut dintr-un dialog cu diverse grupuri mai mult sau mai puţin omogene, un super-égrégore sau mai degrabă poate un pseudomorfism al unui neo-gnosticism întârziat”.
Michael Finkenthal cercetează fenomene complexe în cultură şi în societate, precum şi aspectele multidisciplinare implicate în studiul acestora. De asemenea, este interesat de avangarda literară şi artistică din România, în particular de valul suprarealist de la București care a urmat celui de-Al Doilea Război Mondial (dar nu numai). A scris cărţi şi a publicat eseuri și articole în domeniile menţionate mai sus, precum şi studii despre autori diverşi, printre care D. Trost, Sesto Pals, Cioran, Ionesco, Șestov și Benjamin Fondane. Michael Finkenthal este profesor emerit la Universitatea Ebraică din Ierusalim și, în prezent, asociat (Fellow by courtesy) la Zanvyl Krieger School of Arts and Sciences, Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, în Statele Unite.
