Joi, 28 aprilie 2022, ora 18, la Biblioteca Municipală „Ion Barbu” din Câmpulung-Muscel va avea loc, în cadrul Cercului de istorie „Gheorghe I. Brătianu”, o prezentare a importanței pe care membrii familiei Negulici au avut-o în istoria Câmpulungului, dar și în cea națională. Intitulată ”Familia Negulici. O istorie în imagini”, prezentarea realizată de prof. Cristina Nicula, prof. Adrian Săvoiu și artistul plastic Sergiu Negulici va spune povestea uneia dintre cele mai importante și mai vechi familii din Câmpulung-Muscel. Va fi o călătorie de-a lungul unui veac, ilustrată prin litografii, tablouri și fotografii-document, o călătorie alături de o familie-emblemă, pentru cunoașterea unor oameni care au îndrumat calea generațiilor viitoare.
Numele Negulici este legat indestructibil de marea personalitate a pictorului și revoluționarului Ion D. Negulici (1812-1851), deschizător de drumuri în arta portretului. Coborâtor din preotul Dumitrache Negulici, paroh al Bisericii Șubești din Câmpulung, și soția sa Bălașa, Ion D. Negulici, cel mai cunoscut membru din neamul Negulicilor, a tins să ajungă un artist complet, abordând cât mai multe genuri și tehnici. A practicat miniatura, acuarela și gravura, dar mai ales tehnica litografiei, devenind astfel un fervent susţinător al introducerii acestei metode de multiplicare grafică în Ţara Românească. Între anii 1844-1848, a desfășurat o activitate literară prodigioasă, publicând aproape 20 de titluri, traduceri sau lucrări originale apărute în volum sau în coloanele ziarului „Curierului Românesc”.
Cu o educație temeinic însușită, tot din preotul Dumitrache și soția sa Bălașa, coboară Dumitru D. Negulici (1804-1885), unul dintre frații mai mari ai pictorului. Portretizat de Ion D. Negulici într-un desen din anul 1842, pe Dumitru îl aflăm din 1859 magistrat la Câmpulung, așadar un om cu carte și cu abilități pe care nu mulți le aveau în vremea aceea. Pe Ion (Ioniță) D. Negulici (1834-1890), fiul magistratului Dumitru D. Negulici și al soției sale Anastasia, îl găsim în documentele vremii cu funcția de Casier General al Câmpulungului. În 1878 Ioniță avea 44 de ani, vârstă la care putea să țină evidența finanțelor unui întreg oraș în plină dezvoltare. Alături de soția sa Adelaida, născută într-o altă mare familie – Paul, Ioniță a dat o educație aleasă celor șase fii ai săi.
Știind prea bine că „Unirea face puterea”, sub îndrumarea tatălui Ioniță, doi dintre fiii lui, Gheorghe și Dimitrie, s-au constituit în anul 1881 într-o „Asociațiune” pentru a administra și a spori averea numeroasei familii. Drept motto, Ioniță a scris deasupra articolelor actului fondator al „Asociațiunii” pe care el însuși l-a redactat: „Unirea face forța și asociațiunile măresc sorgintele înavuțirii”. Statutul, redactat în 24 de articole și semnat la Câmpulung, pe 27 decembrie 1881, prevedea repartizarea între frați a averii provenite din moși-strămoșii Negulici și din zestrea Adelaidei Paul. Semnatari: Ioniță Negulici – tatăl, Gheorghe Negulici și Dimitrie Negulici– fii.
Gheorghe Negulici (1856-1914), cel dintâi fiu al lui Ioniță, a făcut studii la Paris, devenind inginer agronom. A fost deputat, senator și prefect de Muscel. Strada de lângă Mânăstirea Negru-Vodă din Câmpulung, pe care acesta a locuit, îi poartă numele, schimbându-i-se denumirea veche, din strada Pârgarilor în strada Gheorghe Negulici. Al doilea fiu al lui Ioniță, Dimitrie Negulici (1860-1930), a studiat agronomia la București și mai apoi a fost deputat de Muscel. Nicolae Negulici(1862-1930), un al treilea fiu, a îmbrățișat cariera militară, devenind colonel. A ajuns senator de Muscel și a fost ales primar al Câmpulungului
Iancu Negulici (1863-1922), următorul născut, a fost un filantrop care la Domnești-Muscel a pus bazele învățământul rural agronomic. In acest scop a înființat Liceul Agronomic din Domnești, cu lot experimental și tot ceea ce era necesar pentru un asemenea tip de instituție. Tot Iancu Negulici a deschis la Domnești o fabrică de brânzeturi. „Zidită în 1886, are peste 100 de vite mari de rasă elvețiană, iar brânzeturile lucrate în această fabrică întrec cu mult pe cele din străinătate”, consemna, într-o notă așezată sub fotografia fabricii, Ioan Niculescu în albumul său Monumente istorice ale României. Tipuri din județele Argeș și Mușcel. Anul 1893.
Cei mai tineri dintre frații coborâtori din Ioniță și Adelaida, Radu Negulici (1875-1904) și Mihai Negulici (1875-1904),au învățat și s-au specializat în Franța. Radu a devenit inginer de mine, iar Mihai, cu studii la Avignon, a fost primul inginer naval român. Iar și aceștia doi, ca demni urmași ai părinților, au participat activ la viața politică a vremii, pentru dezvoltarea orașului natal și a țării.
Asadar se poate afirma că a ne aminti de familia Negulici, și nu doar de cunoscutul pictor Ion D. Negulici, este o datorie a noastră. Membrii acestei familii au condus vreme de aproape un veac destinele orașului Câmpulung care atunci, la granița dintre secolele XIX și XX, se îndrepta spre o așezare modernă. Alături de alte familii-emblemă ale Câmpulungului, cu care s-au unit prin căsătorii, ca de pildă familiile Mirea și Paul, familia Negulici a contribuit în mod decisiv la modernizarea Câmpulungului și a altor zone din Muscel.
Acești descendenți din familia preotului Dumitrache Negulici își dorm somnul de veci privindu-și orașul de pe înălțimea dealului Flămânda din Câmpulung, alături de istoricul și scriitorul C.D. Aricescu (1823-1886), de Nae Paul (1839-1894) – senator, decorat în luptele din Războiul de Independență, de Sache Nicolau (?-1902) – deputat, senator și primar al Câmpulungului, de Nicolae Sachelarie (1856-1905) – deputat, senator și primar al Câmpulungului, de Nicolae N. Paul (1877-1967) – prefect, deputat și senator de Muscel, de Iancu Anastase (1881-1944) – inginer silvic și mare industriaș. Iar acestea sunt doar câteva exemple. Prin monumentele lor funerare, niște adevărate opere de artă, toți cei menționați aici conferă platoului din fața Bisericii Flămânda prestanța unui mic cimitir Père–Lachaise al Câmpulungului.
Cristina Nicula (n. 1945) este descendentă din familia lui Dumitru D. Negulici, fratele pictorului pașoptist Ion D. Negulici. A absolvit Facultatea de Litere, Universitatea București, cu specialitatea română – franceză. A fost profesor de limba și literatura română în Câmpulung și director al Clubului Copiilor din acest oraș. De asemenea, a fost formator pentru managementul activităților de petrecere a timpului liber de către elevi în cadrul centrelor de vacanță. De curând, în 2021, a publicat la Editura Total Publishing volumul de amintiri Confesiuni în oglindă în care evocă meandrele unei existențe, lecțiile de viață primite, figurile luminoase pe care le-a întâlnit, momentele de cumpănă, marile bucurii, dar și frustrările trăite. Totul este descris prin prisma unui suflet feminin, sensibil și romantic, atât de nepotrivit durității epocii pe care o străbătea.
Adrian Săvoiu (n. 1954) a absolvit Facultatea de Litere, Universitatea București, cu specialitatea română – latină. A fost profesor de română, dar a predat și limba latină și literatură universală. A avut colaborări la Radio România, Radio Muscel FM și în reviste literare. A tipărit volume despre cultura și istoria zonei Muscel: Scrinul cu amintiri, Câmpulungul în mărturiile vremii, Mănăstirea Nămăești în mărturisiri ale peregrinilor, Muscelul. Mărturii în timp, Colegiul Național Pedagogic „Carol I”- Câmpulung etc. A publicat diverse alte cărți, printre care: Discursul oratoric românesc, 77 de conferințe radiofonice, Magazinul de bric-à-brac literar, Antologia fabulei românești, Ca să încerc rotundul lumii, Dincoace de Cortina de Fier, Fabule și vorbe cu tâlc etc. De asemenea, a îngrijit mai multe ediții din operele scriitorilor români clasici. Este autor de manuale de limba şi literatura română pentru liceu. În anul 2011 i s-a acordat titlul de „Cetățean de Onoare al municipiului Câmpulung”.
Sergiu Negulici(n. 1974) a absolvit Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” și apoi a intrat primul la secția de sculptură a Facultății de Arte Plastice din București. În paralel, a început lucrul într-un studio de post-producție, cel dintâi deschis în România după Revoluția din 1989. A făcut parte din noul val de graficieni și animatori din mediul digital. După o practică de aproape 18 ani, timp în care a avut posibilitatea de a experimenta tehnici și soluții grafice foarte variate, i s-a oferit posibilitatea de a crea o echipă alături de care să realizeze o mare parte dintr-un lung metraj de animație, filmul Muntele magic, o coproducție Romania-Polonia, în regia Ancăi Damian. Într-o continuitate firească, a câștigat finanțarea Centrului National al Cinematografiei cu scenariul scurt-metrajului Splendida moarte accident, un film premiat internațional, care a ajuns pe lista scurtă a premiilor Oscar la categoria respectivă. În prezent a abandonat Bucureștiul, orașul natal, și s-a stabilit la Câmpulung-Muscel, de unde își continuă activitatea, dar petrece și o parte din timp în grădina casei sale.
