Editura Polirom anunță apariția unui titlu-eveniment în cadrul prestigioasei sale colecții de traduceri din literatura universală, „Biblioteca Polirom”: ”Poemele posibile. Antologie (1966-1975)” de José Saramago, traducere din limba portugheză și note de Simina Popa, volum publicat cu prilejul centenarului nașterii marelui scriitor portughez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură (1998). Volumul ”Poemele posibile. Antologie (1966-1975)” a apărut în ediție cartonată și este disponibil pe www.polirom.ro și în librării. Cartea de faţă cuprinde cele trei volume de poezie scrise de José Saramago înainte de consacrarea sa ca autor, stabilită convenţional de critica literară la momentul publicării romanului ”Ridicat de la pământ”, în 1980. Primul volum, ”Poemele posibile”, care dă şi titlul ediţiei româneşti, apare în anul 1966, când Saramago avea 44 de ani, şi marchează revenirea scriitorului în lumea literară portugheză după o absenţă de 19 ani. Volumul este în sine o antologie, cu un cuprins dens şi generos în stiluri, rime şi endecasilabi, tradus în forma sa revizuită şi adăugită de Saramago cu ocazia ediţiilor ulterioare.
Atât în acest volum, cât şi în cel de-al doilea, Probabil bucurie (1970), cititorii vor recunoaşte picături din temele predilecte în romanele sale de mai târziu: trecerea timpului, duplicitatea sinelui, referinţe literare şi istorice, confruntarea divinităţii, frământările creaţiei. La scurt timp după revoluţia portugheză din 1974, Saramago publică Anul 1993, care îi încheie opera poetică. Este un poem narativ hibrid, dedicat suferinţei colective pricinuite de cei aproape 40 de ani de dictatură. Rigurozitatea termenilor, abdicarea de la punctuaţie, conturarea personajelor lasă deja să se întrevadă seria de romane care va începe doi ani mai târziu cu Manual de pictură şi caligrafie.
„În opera poetică de început a lui José Saramago descoperim o poezie a libertății, a fraternității și a luptei – o luptă deghizată, ascunsă în interiorul cuvintelor… Am putea spune că erau «poemele posibile» ale acelor vremuri, când cenzura spiona sufletele scriitorilor.” (Diário de Notícias)
„Poezia lui Saramago, una extrem de umană și de îndurerată, îmbibată de mâhnire și dorință, trăiește în egală măsură din profunda indignare pentru toate viețile netrăite, pentru ocaziile ratate, pentru energiile irosite în detrimentul întregii omeniri.” (Fernanda Toriello)
„La urma urmei, poezia mea este un fel de prolog al romanelor viitoare.” (José Saramago)
José Saramago s-a născut la 16 noiembrie 1922 în Azinhaga (provincia Ribatejo), într-o familie modestă. Destinul său scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminând cu decernarea premiului Nobel pentru Literatură în 1998. După debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tăcere de aproape două decenii, Saramago a publicat volume de poezie, cronici literare şi politice, nuvele, piese de teatru, nenumărate traduceri, revenind la roman abia în 1977 cu Manual de pictură şi caligrafie. Celebritatea internaţională o dobândeşte cu Memorialul mânăstirii (1982), care, alături de Anul morţii lui Ricardo Reis (1984) şi Istoria asediului Lisabonei (1989), formează seria sa narativă cu tematică istorică, unde scriitorul acordă o atenţie specială „originii şi identităţii portugheze”. În 1991 publică Evanghelia după Isus Cristos, cel mai polemic roman al său, care reconstruieşte o viaţă apocrifă a lui Isus. O cotitură în universul tematic romanesc al lui José Saramago o constituie seria de ficţiuni ucronice şi alegorice începută cu Pluta de piatră (1986) şi continuată cu Eseu despre orbire (1995), Toate numele (1997), Peştera (2000), Omul duplicat (2002), Eseu despre luciditate (2004) şi Intermitenţele morţii (2005). José Saramago şi-a petrecut ultimii ani în Insulele Canare, în Lanzarote, continuând să scrie şi să publice. S-a stins din viaţă în iunie 2010.
