Editura Astralis anunță apariția volumului de eseuri și cronici literare – ”Între majusculă și punct”, de Mihaela Roșu Bînă – profesor de limba și literatura română la Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, cadru didactic asociat la Facultatea de Farmacie a UMF „Victor Babeș” din Timișoara, doctor în filologie, publicist, eseist, prozator, autor al romanelor ”Genul feminin” și ”Genul masculin”.
În textul de pe coperta 4, scriitorul, criticul literar, profesorul Alexandru Ruja scrie:
„Mihaela Roșu Bînă practică exercițiul critic cu evidente rezultate în valorificarea axiologică a operelor comentate. Între majusculă și punct cuprinde eseuri și cronici literare care arată plaja largă de lectură a autoarei, cu o mișcare lejeră pe un spațiu literar divers ca tematică și modalități de construcție literară. Genul predilect de exegeză rămâne romanul, având ca axă centrală romanele lui Nicolae Breban, despre care Mihaela Roșu Bînă a realizat și o remarcabilă teză de doctorat, susținută la Universitatea de Vest din Timișoara. În actul critic, autoarea se plasează întotdeauna într-o ipostază a atitudinii ponderate, fără excese, fără izbucniri partizanale, fără exclusivitatea punctului de vedere, dar cu afirmarea clară a propriei poziții critice. Istoria romanului este privită printr-o grilă critică şi valorizare de istorie literară fixate atât asupra formelor epice, cât și asupra metamorfozelor poeticii epicului. Mihaela Roșu Bînă deschide drumul unei exegeze moderne asupra operei brebaniene, fiind conștientă că această creație de mare complexitate nu trebuie observată dintr-o perspectivă unilaterală, deoarece planurile de structurare a narativului se întretaie, uneori se suprapun, vocile personajelor sunt polifonice în mesaj, eşafodajul epic chiar consolidat este permisiv unor structuri narative diferenţiate. O anume gentilețe critică înconjoară câteva cronici literare, dedicate unor autori mai degrabă de prețuire sentimentală”.
În Cuvânt înainte, autoarea precizează:
„… Volumul de faţă, izvorât mai degrabă dintr-o datorie faţă de textele din periodice, aduce la un loc eseuri şi cronici apărute de-a lungul vremii, în diferite publicaţii literare şi culturale. Titlul deloc întâmplător, Între majusculă şi punct, defineşte locul întâlnirii autorului cu cititorul, spaţiul privilegiat al universului imaginar, creat prin cuvântul scris, ardere de sine a autorului şi popas de visare al cititorului. Majuscula şi punctul devin astfel liniile de demarcaţie dintre lumea reală, imperfect, şi cea ideală a cărţii, dintre rostire şi tăcerea plină de înţelesuri de după actul lecturii. Pentru exeget, Între majusculă şi punct este locul meditaţiei germinative, dar şi al călătoriei uneori anevoioase spre centrul operei.
Gruparea pe secţiuni urmăreşte, din perspectiva noastră, o anumită logică, dictată nu numai de afinităţi elective, preferinţe şi intenţii interpretative conjuncturale; în anumite situaţii, „recitirile” au fost impuse de neinspirate con-testări ale unor valori consacrate ale literaturii române şi universale, dar şi de tot mai acuta îndepărtare a contempora-nilor noştri de universul miraculos al cărţii. Dacă grupajul din Pretexte literare analizează cu preponderenţă fenomenul literar şi cultural contemporan prin raportare la generaţia antecesorilor, Paginile de recitire proiectează noi puncte de vedere asupra unor nume de referinţă ale literaturii române, luminând sensuri şi semnificaţii ce scapă adeseori chiar şi cititorului experimentat. Operei scriitorului Nicolae Breban, asupra căreia ne-am aplecat o perioadă îndelungată, i-am rezervat un capitol aparte intitulat Brebanopticum pentru că o lectură lipsită de prejudecăţi şi de partizanat ideologic ni se pare potrivită momentului.
Fenomenul literar contemporan complex, într-o continuă şi neobosită mişcare acumulativă, este privit din două perspective distincte; pe de o parte, în Instantanee contemporane, am inclus scriitori consacraţi, nume de refe-rinţă ale prezentului literaturii române, iar pe de altă parte, în Întâmpinări, o suită de cronici de întâmpinare la volumele unor autori aflaţi la începutul anevoiosului drum de afirmare şi de confirmare artistică. Criteriul unic de selecţie al operelor şi al autorilor, dincolo de bucuria lecturii, a fost cel estetic.
Universalia omnia pune laolaltă scriitori ce aparţin unor epoci, literaturi şi perioade distincte, dintre care nu am putut omite titlurile şi autorii de notorietate ai ultimului deceniu, supunând observaţiei (chiar şi în spaţiul textual restrâns, dictat de rigorile publicaţiei) ceea ce Paul Ricoeur numea „dublul travaliu al textului”.
Aşadar, departe de orgoliul integralității, între majusculă şi punct palpită parte din fenomenul literar viu, în continuă transformare şi evoluţie, care nu exclude exerciţiul admirativ şi dialogul prezentului cu trecutul”.
