Muzeul Municipiului București, industria muzeală precum și aceea culturală în integritatea ei, se confruntă începând cu luna martie a anului 2020, în urma schimbărilor care au loc în mediul social și care vor continua să fie în desfășurare și în următorii ani, cu o modificare dramatică a interesului public pentru consumul cultural în manieră clasică.
Absolut toate instituțiile culturale și de loisir vor fi nevoite să se schimbe în resorturi intime și variate, altfel vor avea toate șansele să dispară sau să devină desuete și inutile chiar.
Publicul tinde să aibă alte așteptări, cu perspective pe termen lung, îndepărtate, întinse chiar pe câțiva ani, cu orientare către profesii noi, iar informația trebuie să aibă plus valoare și să fie cât mai ne-comercială.
Timpul rămas pentru Cunoaștere, pentru descoperirea de noi preocupări cotidiene, va fi tot mai restrâns și prețios, fiind destinat mai mult dezvoltării profesionale. Presiunea responsabilităților coboară spre vârstele adolescenţei, iar efortul de maturizare va cunoaște mai multe praguri. Prioritățile vârstelor, care se îndreaptă către treizeci sau patruzeci de ani, diferă dramatic față de așteptările generațiilor anterioare, deoarece și orizonturile profesionale și sociale sunt diferite.
Una dintre primele diferențe este aceea că timpul rămas pentru alte alegeri nu mai reprezintă un capăt opțional de agendă, iar impactul asupra instituțiilor culturale, indiferent de profilul lor, determină diversificarea ofertei culturale. Și aceasta în direcții și orientări concrete, cu un dialog în timp real și conținut specializat al informației.
Diversificarea culturală a timpului rămas, neocupat de preocupări profesionale sau cotidiene imediate, reprezintă poate cea mai relevantă provocare pentru instituțiile de profil în următorii ani și până la decenii distanță. Specializarea demersului și profesionalizarea informației vor câştiga teren și vor fi preferate pentru că va fi în continuarea și completarea efortului de dezvoltare personală.
A doua diferență față de timpul recent, care vine în continuarea recuperării prin diversificare a timpului rămas, este aceea de a oferi generațiilor în mișcare și configurare profesională un spațiu colocvial, unde ideile lor să se facă auzite, cunoscute, conceptualizate și, dacă va fi posibil, să devină realitate prin asocieri de idei și interese profesionale.
Muzeul Municipiului București a înţeles acest prag și se pregătește pentru el. Altfel nu va reuși să pătrundă în interesul celor care vor fi, foarte curând, dincolo de pragul confortului și a-l așteptărilor fără orizont. Ne aflăm în plin schimb de generații, iar profilul social și profesional, care va avea masa critică în jurul anilor 2030, va contura o cu totul altă societate, investind într-o platformă socială care să sprijine combativitatea, luciditatea, altruismul și va respinge lenea, superficialitatea, nepotismul.
Muzeul a devenit, pe de o parte, un vehicul pentru aceia care au dorit să se dezvolte profesional (au putut să publice cărți, să susțină conferințe, să cerceteze patrimoniul, să participe la conferințe externe etc). Pe de altă parte, Muzeul a devenit o uzină culturală, acoperind întregul panel de servicii unui public pentru care spațiul informal este mai relevant pentru consumul cultural.
În final, Muzeul trebuie să deschidă posibilități de reinventare, cu multiple posibilități în a te descoperi și, mai ales, deplina bucurie a unui posibil început, cu fiecare vârstă trecută.
Adrian Majuru
