Suntem precum o frunză în vânt. Și totuși, ființe iubite de PreaBunul Dumnezeu, deși, ni se întâmplă, uneori, să nu vrem a realiza această sfântă binecuvântare. Poate și de aceea, pentru ca să ne maturizăm, PreaÎnaltul ne dăruiește și strălucire, dar ne pune și în fața unor întunecimi, ce par de nepătruns.
Și fiecare dintre noi, să recunoaștem, avem parte, în fiecare clipă de câte o fărâmă de strălucire. Dar, pentru a conștientiza acest mare și neprețuit dar, avem nevoie și de câte o experiență care să ne trezească la realitate.
Mi-ar face mare plăcere, ca în acest moment să vorbesc despre străluciri, pentru că întâmpinăm numărul 11/2021, proaspăt și cald al revistei „Constelații diamantine”. În fapt, al 135-lea număr de revistă apărut în cei 12/doisprezece ani de existență!
Despre semnificațiile cifrei „11”, care guvernează acest număr de revistă, nu voi spune niciun cuvințel. Acesta este domeniul, strict, al redactorului-șef, poeta Doina Drăguț.
Acest al 135-lea număr de revistă dăruiește strălucire, prin câteva texte de mare suplețe evocatoare, așezând la loc de frunte eseul d-lui Nicolae Mareș (consilierul nostru editorial), dedicat istoricului Nicolae Iorga, personalitate pe care o evocă, asemenea, și în revista „Minerva” („journal of history and philosophy”, sept. 2021). Așa se explică și prezența câtorva aforisme, semnate de polonezul Stanislav Jerzy Lec (1909-1966).
Acest număr de revistă este echilibrat. Eseul este reprezentat de Ion M. Ungureanu, Galina Martea, Al. Florin Țene, Ionel Popa, d-na Vavila Popovici ajungând, deja, la episodul 30.
Apreciem „corecția” logică, semnată de Marin I. Arcuș, precizând a nu fi prea drastici cu un artist de valoare incontestabilă. În fond, fiecare dintre noi greșim în a noastră viață. Cu sau fără intenție [pandemia asta, și nu numai ea, ne-a înrăit și ne-a înstrăinat… până la inumanitate]!
Dovedesc suplețe versurile semnate de Emil Bucureșteanu, Ionuț Caragea, Ilie Gorjan, Ștefan Radu Mușat. De altfel, redacția primește poezii și din Basarabia – prin Lidia Grosu și Traian Vasilcău; din Italia – prin Camelia Oprița; din SUA – prin Florentin Smarandache și de la Chicago – prin Marin Mihalache.
O poveste catehetică, semnează d-na Angela-Monica Jucan!
Despre Ipocrizie, aflăm mult, prin reflecțiile d-lui N. Grigorie-Lăcrița!
Câteva evocări binemeritate, semnează d-nii Mihai Caba, Ștefan Păun și George Petrovai!
Laura Văceanu, Mircea Tutunaru, Gh. A. Stroia, Valentin Emil Mușat prezintă noi achiziții editoriale!
Ca de obicei, din Anglia, Filip Tudora ne oferă date și ilustrații, despre pictorul elvețian Paul Klee (1879-1940).
După cum lesne ați remarcat, mă dovedesc, de această dată, cam zgârcită în detalii, privind conținutul revistei (și asta poate fi înțeleasă și ca o tactică, de incitare la lectură), pentru că pagina de gardă a revistei face un anunț care tulbură și îndurerează întreaga tagmă jurnalistică, grupată – sau nu, în jurul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
E vorba de Președintele UZPR, Domnul DORU DINU GLĂVAN.
Ne-a părăsit? Doar fizic. El este printre noi, toți cei care l-am cunoscut și am colaborat cu el.
A murit? Doar trupul. Sufletul său este nemuritor și fi-va supus unei judecăți divine. Așa scrie la Cartea Sfântă!
În fond, și dl. Ion Popescu-Brădiceni ne invită să conștientizăm aceasta, întorcându-ne la Pitagora (p. 26-28), cel care ne atrage atenția: „Și adu-ți aminte că omul sortit e să moară”!
„S-a stins din viață”? O, nu, nu! Nimeni nu se stinge. Viața fiecăruia este limitată. După multă implicare și consum nervos, Domnul DORU DINU GLĂVAN (7 iunie 1946-31 octombrie 2021) a transformat UZPR într-o Familie frumoasă și cooperantă. Atunci când dihonia și-a arătat colții, Dl. DORU DINU GLĂVAN a luptat ca UZPR să nu se destrame. A fost purtat prin tribunale, dar a rezistat (și să ne mai mirăm de ce s-a și îmbolnăvit?!). E drept, a avut o echipă devotată în juru-i. Și-atunci, UZPR a crescut, dobândind prestigiu. Și chiar mai mult. Datorită perseverenței sale, UZPR a dobândit statutul de „Uniune de creație de utilitate publică”.
Ei bine, ne întoarcem la Cartea Cărților care glăsuiește așa: „Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare și pe cele rele?!” (Cartea lui Iov 2,10).
Priviți-l cât de fericit este alături de cei care l-au sărbătorit la împlinirea vârstei de 75 de ani?
După care, iată, ața s-a rupt. Unele afecțiuni mai vechi au semnalat momentul. Ceea ce numim noi „stingere”, este o Trecere. Doar Domnul Dumnezeu știe când fi-va „trecerea” fiecăruia dintre noi!
Să conștientizăm, Trupul se întoarce la locul din care a fost zămislit ca ființă, iar Sufletul este chemat la Domnul. Așa glăsuiește credința noastră creștin-ortodoxă, și nu ne vom abate, sub niciun motiv, de la acest precept.
Începând din 2 noiembrie 2021, trupul său pământean odihnește într-un mormânt din Cimitirul Iosefin din Calea Șagului, Timișoara.
Dacă vom avea șansa să călătorim la Timișoara, negreșit, îi vom așeza o floare și o luminiță la căpătâi. Dacă nu, la sfânta biserică de care aparținem – un pomelnic, un colăcel și o lumânare, rugându-ne să fie iertat!
În adevăr, „plinătatea lumii este un vârtej / peste care se arcuiește zborul / cu fiecare clipă însumată / într-un întreg nemărginit” – ne șoptește Doina Drăguț, într-un poem pe care îl vom descoperi la pagina 8.
* Foto: Președintele nostru, DORU DINU GLĂVAN, sărbătorit, la împlinirea vârstei de 75 de primăveri!
Livia Ciupercă/UZPR
