Regizorul Cristi Puiu, una dintre figurile cele mai importante ale filmului românesc și internațional, vine la Întâlnirile SpectActor, prima ediție după doi de ani de întrerupere a acestui eveniment cultural. Nicolae Coande va intra în dialog cu aclamatul regizor al filmelor ”Marfa și banii”, ”Aurora”, ”Moartea domnului Lăzărescu”, ”Sieranevada”, ”Malmkrog” – despre film, viață, implicare. Evenimentul va avea loc la sala „Amza Pellea”, sâmbătă, 11 septembrie 2021, ora 18,oo. Biletele sunt puse în vânzare la agenția teatrului.
*
Născut în 1967, la Bucureşti, Cristi Puiu a urmat cursurile Ecole Supérieure d’Arts Visuels din Geneva, pe care a absolvit-o în 1996, cu documentarul 25.12. Bucharest, North Railway Station. În 1995, Before Breakfast, un scurtmetraj de școală, a fost selecționat la Festivalul de Film de la Locarno. Debutul său cu lungmetrajul Marfa și banii (2001) coincide cu începuturile Noului Cinema Românesc. Filmul a concurat în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs, la Festivalul de la Cannes, și fost premiat la festivaluri precum Salonic, Cottbus, Trieste. În 2004, scurtmetrajul Un cartuș de Kent și un pachet de cafea a fost distins cu Ursul de Aur la Festivalul de la Berlin.
Cel de-al doilea lungmetraj, Moartea domnului Lăzărescu (2005), a avut premiera mondială la Cannes, unde a obținut trofeul secțiunii Un Certain Regard, premiu urmat de numeroase alte distincții la festivaluri și gale internaționale.
În 2011, a lansat – în triplă ipostază, de scenarist, regizor și actor – filmul Aurora, selecționat în Un Certain Regard la Cannes și recompensat cu Premiul Gopo pentru Cel mai bun film. În 2016 a realizat filmul Sieranevada.
Cristi Puiu este co-scenarist la Marfa și banii și Moartea domnului Lăzărescu, alături de Răzvan Rădulescu. În colaborare cu Răzvan Rădulescu, a mai scris scenariul pentru Niki Ardelean, colonel în rezervă (r. Lucian Pintilie, 2003). În 2005, regizorul german Didi Danquart a realizat filmul Offset după un scenariu scris de Cristi Puiu. În 2020 a realizat filmul Malmkrog, “o dramă de epocă cerebrală care îți rămâne în minte” (Peter Bradshaw, The Guardian) Scenariul este inspirat din cartea „Trei dialoguri despre sfârșitul istoriei universale”, de Vladimir Soloviov.
Am vrut să fac un film cu dialogurile lui Platon. Cred că dialogul este foarte important, e parte din noi,ne defineşte. Problema e că tot uităm că dialogul e o parte din noi. Tindem să credem că dialogul e doar un pasaj dintre mine şi mine, iar în timpul acestui pasaj trebuie să schimb idei, gânduri, trăiri cu altcineva, care nu e eu, deci e plictisitor, să mă întorc la mine. Asta e ceva ce aparţine erei facebook-ului. Asta e ceva ce trebuie pus la îndoială, aparţine internetului şi erei selfie-ului. Dialogul este parte din noi, din cultura noastră, şi este sensul ei. Cred că sensul cinemaului este dialogul după proiecţie. – Cristi Puiu, Adevărulonline
„Dacă există ceva mai greu de vândut decât un film românesc făcut de un regizor necunoscut, atunci acela este un film românesc de un regizor necunoscut căruia îi ia 2 ore şi jumătate pentru a spune povestea unui pensionar de 62 de ani care face o ultimă călătorie la spital. Poate ajuta cu ceva faptul că Moartea domnului Lăzărescu este marea descoperire a ultimului festival de la Cannes şi, în multe privinţe, cel mai remarcabil film recent care iese pe ecranele newyorkeze în această primăvară? (…) Filmul are un scenariu foarte elaborat, dar e filmat ca un documentar. Cinematografic, este un tur de forţă, cu Puiu simulând cu succes – sau, mai degrabă, orchestrând – textura instituţională a unui vérité semnat Frederick Wiseman. (…) Printre altele, hiperrealitatea pusă în scenă oferă o dialectică surprinzătoare a dramei şi artificiului. Filmul oscilează între naturalism şi alegorie. (…) M.d.L. e cât se poate de visceral.
– J. Hoberman, Village Voice
„Dacă această dramă ar fi fost lansată în 2005, ar fi fost printre primele trei din Top Ten-ul meu – într-atât Lăzărescu este un film bogat şi pasionant despre mici momente umane universale şi uriașul eșec al sistemului.”
– Liza Schwarzbaum, Entertainment Weekly
“Este omul care a schimbat fața cinematografului românesc. Pentru cei de afară, Puiu este cel care ne-a pus pe hartă. Altă formulă mai sintetică nu-mi vine: Puiu a pus sămânța, Porumboiu a udat locul, iar Mungiu a cules roadele […] Puiu e tipul genialoid: neliniștit, incomod, zburlit, în război cu toată lumea, incomod cu el însuși…”.
– Alex Leo Șerban, Liternet