“După 20 de ani”, PAULA ALEXANDRESCU și-a readus vibrația culorilor într-o expoziție proaspătă, găzduită de ICEMENERG. Tablourile cu peisaje “vivaldiene” sau inspirate din turcoazul mediteranean, câteva portrete și icoanele pe lemn au alcătuit nu doar bucuria estetică a VERNISAJULUI din 21 aprilie, ci și izbânda unui artist autentic: de-a dizolva orice amenințare asupra frumosului, scoțându-l, măcar pentru câteva zile (expoziția se va închide la sfârșitul lunii!), dintre parantezele “pandemice” ale prozaismului cotidian.
Paula Alexandrescu e știută în breasla artiștilor plastici de aproape jumătate de secol. Tablourile Domniei Sale au plecat din expoziții autohtone, individuale sau colective, spre tărâmuri tot mai îndepărtate (Austria, Italia, Spania, Franța, Germania, Grecia, Argentina, Brazilia, China). În lucrările pe care le-a semnat de-a lungul vremii i se simte nevoia de-a se exprima altfel decât omul obișnuit: dăruind, prin culoare, iubire și bucuria unui fior… sinestezic.
Dincolo de răsfrângerile amurgurilor în ape sau de cromatica vie a vegetalului, un ochi sensibil descoperă, în tablourile Paulei Alexandrescu, și altceva. Puse în acord cu un anotimp sau cu un moment al zilei – cu ruginiul toamnei, de pildă, cu limpezimea unei dimineți ori cu tainele albăstrii ale nocturnului – peisajele Paulei Alexandrescu exprimă nu doar o rară sensibilitate artistică sau priceperea de-a reconstitui un ansamblu din detalii minuțios șlefuite. Ele trimit privitorul în multe zone ale trăirii. Bunăoară, la versuri de revelație, cu esențe eminesciene sau la muzica serafică a naturii; la miresme ivite din sevele Pământului sau la părerea unei lunecări de ape, de frunză ori de nor.
Senzația celor prezenți la vernisajul de la ICEMENERG a fost de conectare, cu toate simțurile, la suprarealitatea aceea a inefabilului unde se strecoară ceva din expresionismul blagian. Cum niciun tablou din expoziția de “după 20 de ani” nu trădează vreun interes pentru efervescența zgomotoasă a citadinului, pictura Paulei Alexandrescu restituie, la adăpostul culorii, emoții spiritualizate pe care doar universul germinativ și apropierea de tot ce înseamnă dumnezeire le-ar putea întoarce în oameni.
prof. dr. Elena-Ruxandra Petre
