Editura Epifania, sub auspiciile asociației Eleon, anunță publicarea volumului Mariei Pașc, „De vorbă cu Mihai Sârbulescu”.
Despre cei doi protagoniști ai acestei cărți dialogate, Maria Pașc, istoric de artă, și Mihai Sârbulescu, pictor, criticul literar și eseistul Dan C. Mihăilescu remarcă în prefață: „Maria Pașc este, în convorbirile cu Mihai Sârbulescu, întrebătorul ideal, în egală măsură scenarist, regizor, scenograf, sunetist și light designer pentru desăvârșitul one man show al pictorului, cel care se supune cu bucurie manejului interogativ la care îl obligă, cu documentare exhaustivă, subtilitate aluzivă și tandră complicitate, talentata consemnatoare (…) Mihai Sârbulescu chiar este o binecuvântare pentru oricare interlocutor dotat cu empatie și deschis experiențelor sinestezice. Ființă oximoronică, el poate fi, alternativ ori simultan, ludic mistic, depresiv feeric, smerit insurgent, rebel obedient, altruist mizantrop, mereu pregătit să împărtășească bucurie, să se lase luminat de epifanii, dar și înrobit impulsurilor sufletești incendiare, ispitelor autodistructive și combustiei metafizice”.
În cuprinsul acestui volum, compus din trei capitole, „Ca în basme, s-au întâlnit și s-au făcut frați de cruce”, „Omul smintește locul” și „Aruncat în lume”, sunt invocate personalități ale artei și picturii românești care i-au influențat pictorului destinul: părinți spirituali, prieteni, profesori, colegi de breaslă, precum: Paul Gherasim, Ioan Alexandru, Constantin Flondor, Ion Grigorescu, Horea Paștina, Horia Bernea, Mihai Horea, Ștefan Sevastre, Afane Teodoreanu, Gheorghe Berindei, Vasile Varga, Marius Caraman, Simion Crăciun și Daniel Suceava.
Capitolul al II-lea, „Omul smintește locul”, este dedicat temei atelierului artistului și reunește mărturiile celor ce adeseori trec pragul spațiului de creație al artistului: Dan C. Mihăilescu, Theodor Baconschi, Costion Nicolescu, Constantin Flondor, Ion Grigorescu, Florentina Voichi, Doina Xifta, Horia-Roman Patapievici, Remus Azoiței, Anca Sârbulescu, Horea Paștina.
„Dialogurile Mariei Pașc cu Mihai Sârbulescu pot sluji pentru familiarizarea oricui, licean, student sau iubitor de artă, cu pictura noastră contemporană, dar și cu arcanele artei în general, într-atât sunt de generoase aluviunile referențiale, atât de captivante anecdotele și de încântătoare efluviile confesive ale artistului, provocat când responsabil, când năstrușnic, dar invariabil cu bună-credință și adecvată, complice participare” (Dan C. Mihăilescu)
