Editura Polirom vă prezintă un fragment din noul roman semnat de Tudor Ganea, ”Cântecul păsării de plajă”, apărut de curînd la Editura Polirom, colecția „Ego. Proză”, și în ediție digitală.
„Țineți în mîini cel mai bun roman de pînă acum al lui Tudor Ganea, arhitectul convertit la proză care, după – iată – cinci romane publicate în tot atîția ani (unele premiate și deja traduse), își poate revendica lejer titlul de cel mai în formă tînăr romancier al momentului. Cu Cîntecul păsării de plajă, Tudor Ganea se întoarce la etosul constănțean explorat în cartea de debut și scrie un fel de Gangs of Constantza al tranziției sălbatice din anii ’90 în care diverse grupări multietnice de outcasts își dispută teritoriul și influența asupra Cartierului Faleza Nord. Amestecul de violență și poezie al confruntărilor de pe malul mării este memorabil și, pe alocuri, conferă acestui roman realist murdar o calitate aproape psihedelică. Ainur, protagonistul cu origini tătare ale cărui ascensiune și decădere le consemnează întîmplările romanului, este o figură deopotrivă admirabilă și detestabilă, temută și tragică, rar întîlnită în literatura română, căci singurătatea lui este egalată doar de cruzimea cu care-și face loc în viață și în moarte. Nu recomand romanul celor slabi de inimă!” (Marius Chivu)
Tudor Ganea (n. 1983, București) este arhitect. A debutat în 2016 cu romanul Cazemata (Polirom; tradus în 2020 în limba franceză), pentru care a primit premiul „Tînărul prozator al anului 2016” în cadrul Galei Tinerilor Scriitori, premiul pentru debut al revistei Observator cultural și premiul „Nepotu’ lui Thoreau” (debut) și a fost nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor (debut). În 2017 i-a apărut cel de-al doilea roman, Miere (Polirom), distins cu premiul „Tînărul prozator al anului 2017”. În 2018 a publicat romanul Porci (Polirom), nominalizat pe lista scurtă a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură 2019, iar în 2019 romanul 8 (Polirom). Fragmente din romanele sale au fost traduse în maghiară, turcă, italiană, franceză, spaniolă și engleză.
FRAGMENT
„Anii ’90 năvăliseră în FZN cu forţa furtunii ce desprinsese şi prăbuşise în mare o parte din peretele falezei, înlesnind astfel accesul oamenilor către plajă. Odată cu ambalajul euforic în care a fost împachetată acea perioadă explozivă, vijelia tranziţiei aruncase pe ţărmul Constanţei şi virusul antreprenoriatului ce începuse să facă ravagii printre proprietarii apartamentelor de la parterele FZ‑urilor.
Dacă în primă fază fezeniştii – ca răspuns la suprafeţele minimale de locuire – îşi extinseseră abuziv spaţiul privat în curţile dintre blocuri, în următoarea perioadă o parte din ei luară hotărârea de a şi‑l restrânge. Febra SRL‑urilor lovi puternic, iar primele simptome se manifestară prin transformarea teraselor de la parter în buticuri. Acea improvizaţie a refuncţionalizării spaţiului migră din pământul grădinilor spre gresia balcoanelor. Unii renunţară şi la dormitorul sau sufrageria aferente terasei, făcând astfel loc afacerii ce le mânca din suprafeţele locative. Multe familii ajunseseră să se înghesuie într‑o singură cameră, transformându‑şi apartamentele în mici magazinaşe cu accese decupate în parapetele balcoanelor. Spiritul de antreprenoriat se strecurase peste noapte în casele oamenilor şi le rearanjase compartimentările interioare, împingându‑i spre camerele din spate şi transformându‑le locuirea într‑o anexă a afacerii publice. Buticurile din FZN arătau mai degrabă ca nişte peşteri claustrofobe în care un Ali Baba îşi înghesuise toată marfa adusă din Turcia şi, dacă ar fi intrat într‑o competiţie cu buticăraia celorlalte cartiere, ar fi putut câştiga lejer un concurs de supraaglomerare a produselor din vitrine. Ca prin minune, aici se găsea tot timpul încă un raft de montat, încă o tejghea de prins în perete, încă o poliţă pe care să stea marfa, astfel că, în scurt timp, niciun petic din albul pereţilor nu mai putea fi văzut de haine, jucării, obiecte de uz casnic, dezinfectante, săpunuri, electrocasnice şi mai ales dulciuri. Cămăruţele deveniseră adevărate bazaruri în miniatură în care, dacă scormoneai cu atenţie, puteai găsi o varietate infinită de produse aflate în toate stările de agregare. Atmosfera era înăbuşită de aromele chimice care emanau o miasmă dulceagă şi înecăcioasă ce declanşa în fezenişti aceeaşi reacţie pe care mirosul de scoică putredă îl avea asupra lui Bayar. Asemenea cobrelor ce se ridică din coş la auzul fluierului, fezeniştii adulmecau parfumul mărfurilor la care nu avuseseră acces şi se repezeau spre ele dintr‑un imbold reprimat până atunci tocmai de lipsa lor. Neuronii din amigdala românească erau excitaţi în premieră de stimulii strălucitor‑curcubeeni din vitrinele supraaglomerate ale buticurilor ce apăreau cu o viteză uimitoare, printr‑un proces de multiplicare patogen ce se extindea de la un parter la altul. Tocurile ferestrelor ce aeriseau şi luminau odată dormitoare încadrau acum exploziile de culoare ale ambalajelor Ülker, Jacobs Suchard, Ferrero, Nestlé, Mars şi ale multor alţi producători de dulciuri ce au transformat anii ’90 într‑o perioadă hiperglicemică ce a umplut cu o energie nucleară străzile FZN‑ului. Se vindea. Se cumpăra. Se consuma.”
