Când baţi palma cu intimitatea ta şi a lucrurilor tale, când te aşezi comod în tine însuţi şi îţi îngădui condiţia şi fiinţa de scris, doar atunci, numai atunci poţi să laşi lumii un semn. Semnul tău.
Derulăm, în câteva minute şi cuvinte fără timp, filmul scrisului tău ca personaj principal.
Născut în Câmpina, la 28 martie 1950
Volume: Poezie – 19; Eseu – 4; Cronică literară – 2; Interviuri – 1
Când m-am născut eu, secolul trecut împlinea cincizeci de ani. Nu cred că acest lucru i-a influenţat cu ceva dezvoltarea ulterioară. S-a sfârşit deplorabil, fără împliniri notabile; nimeni nu-i va putea şterge, însă, pecetea de veacul cel mai criminal din toate câte s-au cunoscut. Şi încă, precum doar prin/din suferinţă se naşte ceea ce dăinuie, nimeni nu-i va putea şterge pecetea de veac al celor mai importante revoluţii şi eşecuri din istoria omenirii. Poate doar focul şi roata… Eu aparţin secolului în care au murit utopiile. Aparţin secolului care a căscat prăpastia între viaţa interioară şi aceea exterioară a fiinţei umane, amplificând schizofrenia civilizaţiei. Ruptura e în fiecare dintre noi, fie că o recunoaştem, fie că nu.
Din această situaţie a fiinţei mele s-au născut poemele ce s-au scris mai departe şi toate celelalte lucruri pe care le-am făcut, cu voie sau fără de voie. Viaţă adevărată nu le poate insufla, mai departe, decât tu, cititorule. Poate că merită.
– membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Poezie Bucureşti
– membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România
– redactor-şef al publicaţiilor literare „Revista Nouă” (2000-2020) & „Urmuz” (2014-2020)
……………..
Geometria singurătăţii, poezie, Editura Premier, Ploieşti, 2003, (premiul Opera prima al Festivalului Internaţional «Nichita Stănescu», 2004)
Grădina de hârtie, poezie, cu ilustraţiile autorului, Editura Premier, Ploieşti, 2003
Conserva de fluturi, poezie, Editura Premier, Ploieşti, 2004 (cu desene de Lidia Nicolae)
Puterea lui Don Quijote, studiu aplicativ asupra surselor şi rosturilor creaţiei [interviuri cu personalităţi culturale], Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2006
33 – piatră pasăre, duh, poezie, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2007 (cu 33 de desene de Lidia Nicolae)
Şarpele dezaripat, poezie, Editura Princeps Edit, Iaşi, 2008
Cântece pentru ştergerea umbrei, poezie, Editura Premier, Ploieşti, 2010
Elegii de pe strada mea, poezie, Editura Premier, Ploieşti, 2011
Prins în lumea cuvintelor, 1, eseuri, Editura Premier, 2012
Stare de lectură, critică literară, Editura Premier, 2013
Prins în lumea cuvintelor, 2, eseuri, Editura Premier, 2013
Elegiile căderii, poezie, Colecţia Biblioteca de Câmpina, Editura Premier, Ploieşti, 2013
Orb pe mare, poezie, Editura PIM, Iaşi, 2014 (cu 10 desene de Lidia Nicolae)
Ferestre spre curtea interioară, poezie, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Cântece pentru Inanna / Chansons pour Inanna, version française par Laura Şerban, cu 16 desene de Lidia Nicolae, poezie, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Prins în lumea cuvintelor, 3, eseuri, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Fenomenul K, eseuri, Editura Detectiv Literar, 2015
Stare de lectură, 2, critică literară, Editura Detectiv Literar, 2016
Cântece pentru Inanna / Songs for Inanna, english version by Adriana Bulz, cu 20 de desene semnate de Daniela Rîndaşu, poezie, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2016
Întunericul. Alte elegii de pe strada mea, poezie, Editura Rafet, 2017
Produse derivate, poezie, Editura Grinta, 2017 (Premiul Naţional de Poezie „V. Voiculescu”, 2017
Noptalgii, poezie, Editura Detectiv Literar, 2018
36 de zile cu Lilith, poezie, Editura Detectiv Literar, 2019
Nopţi cu Inanna Lee, poezie, Editura Ecreator, Baia Mare, 2019
Sălbatice oglinzi, poezie, Editura Alana, Slatina, 2020
Poeme din Carantină, poezie, Editura Detectiv literar, Bucureşti, 2020
…………….
Premiul Opera prima al Festivalului Internaţional «Nichita Stănescu», 2004
Premiul Naţional de Poezie „V. Voiculescu” pentru „Produse derivate”, 2017
şi multe alte Premii mai mici sau mai mari, mai locale, mai naţionale
Uneori adunăm atâta întuneric în noi,
încât trebuie să-l dăm luminii
De ce scrii? Ce reprezintă scrisul pentru tine?
Dacă aş fi francez, aş zice că scriu ca façon de vivre, joie de vivre, devoir de vivre. Dar nu sunt francez şi atunci spun că scriu pentru că nu am încotro. Spectaculos, aş afirma că vreau să particip şi eu, nemijlocit, la augmentarea haosului lumii. Unii au confirmat că-mi iese asta, m-au încurajat, după mine potopul a fost mai mare, mai furios, mai bolnav, ideea de salvare a lumii s-a îndepărtat sensibil. Uneori adunăm atâta întuneric în noi, încât trebuie să-l dăm luminii. Scriu convins fiind că nu este un mod de cunoaştere, nici de recunoaştere, ci un mod de a crea, de a inventa lumi, spectrale, desigur, astfel cum apar în hantologia derridiană – neînţelese înţelesuri. De exemplu, Heidegger credea că ne putem gândi la moarte, că moartea este „gândibilă”. Este o eroare, nu ne putem gândi la moarte ca atare, putem crea o fantezie, o dimensiune spectrală, dar ireductibilă la logos. Imagin[ar]ea morţii nu este totuna cu moartea gândită. În această „logică a bântuirii” derridiană m-am regăsit mai cu seamă. Asta dacă pot să mă pot gândi la mine / pe mine mai mult decât putea Heidegger să gândească moartea.
Unde scrii? Ce semnifică pentru tine locul în care scrii?
Locul meu de scris este oriunde am o clipă de linişte, nu neapărat tăcere. Ba chiar scriu cu mare lejeritate ascultând muzică, mai ales barocă. Ori cântul păsărilor de pe dealuri, câmpii ori din păduri. Cred că scriu întâi în mine, ceea ce fac apoi este transcriere; sau trans-scriere. De fapt, cineva scrie în mine, mărturisesc. Sau poate cântă în mine? Scrie cu imagini pe care mă străduiesc să le transform în cuvinte. [Trans]Scriu la biroul din bibliotecă, în tren, în autobuz, în pădure, pe vapor; pe hârtie [hârtiuţe], cartonaşe, scândurele, smartphone, computer… Computerul este, totuşi, destinatarul, depozitul final al tuturor textelor mele.
Ce te inspiră oricând?
Inspiraţia? Nu m-am prea gândit la asta… cred că suferinţa. Dezechilibrul, durerea, neîmplinirea, absenţa, golul, neantul care se uită în mine fără istov, dorul de lumina zilei când e noapte şi dorul de lumina stelelor când e miezul zilei, voinţa neostoită şi mereu neîmplinită de a fi complet. Dar mai e ceva esenţial care mă inspiră: iubirea. De fapt, Iubirea, cu majusculă. Ea este motorul Lumii. Mă gândesc dacă, totuşi, acelui om din Tecuci, motorul nu i-ar fi putut folosi la ceva… Dar e deja, prea târziu, până şi Dumnezeu a murit…
Ce te linişteşte şi te aduce în starea de scris?
Mai ales barocă şi blues. Întoarcerea la mine pe care o aduce, trezirea celuilalt, care mă locuieşte. -Dialogul cu el, dar mai ales monologul lui, cearta cu el, cuminţenia lui după ce îmi vede smerenia. Muzica, da. Chiar acum ascult Mozart, flaut şi harpă, K. 299. Şi afară plouă, sună monoton pe acoperişul de tablă. Este aşa de reconfortant!
Ai făcut vreodată terapie ca să te întorci la tine / la scris?
Nu fac terapie. Nu chiar. M-am născut şi am crescut, locuiesc azi în preajma unui spital neuropsihiatric. Mă plimb adesea prin pădurile de tei, fag şi brad care-l înconjoară. Adun fructe de pădure. Stau rezemat de trunchiuri, le îmbrăţişez, uneori. Este asta o terapie? Habar nu am… Ah, să nu uit! Am un motan! Prezenţa lui dormind pe covor, lângă mine, contează enorm!
Care sunt tabieturile tale poetice / cuvintele compatibile cu scrisul tău?
Nu am tabieturi. Trebuie să mă simt acasă. Şi acasă este totdeauna acolo unde mă aflu. Cafea, ceai, vin, limonadă… confort fizic… Cuvinte compatibile cu…? Cred; De ce?; Cum?; Mâine; Lumină; Deşert.
Dacă nu ai fi scris, ce ai fi făcut?
Dacă nu aş fi scris, aş fi cântat. Şi poate aş fi şi încântat. Dar aşa a fost să fie.
Proiect inițiat de Florina Zaharia
