Expoziția-fenomen „Woman Unchained“ by Irina Greciuhina, care-a fost deschisă timp de o lună în spațiul expozițional Arbor.art.room (str. Transilvaniei, nr. 11), perioadă în care s-a bucurat de un imens succes, s-a închis în „real“, dar iubitorii de frumos mai au o șansă să contemple „Cina cea de taină“ cu femei și alte lucrări care i-au încântat pe bucureșteni în această perioadă. Începând de astăzi, „Woman Unchained“ se „mută“ în „realitatea virtuală“, la adresa https://www.theopen-art.com/exhibition/irina-greciuhina-woman-unchained/?back=ago, în singura galerie virtuală din România și Republica Moldova.
Desigur, nu va lipsi celebra operă de artă a Irinei Greciuhina, pictura „Unity in Diversity“, lucrare ce reprezintă „Cina cea de taină“, renumita frescă a lui Leonardo da Vinci (un „canon“ al istoriei artei), cu personaje exclusiv feminine, alese de artistă pentru a reprezenta diverse epoci, rase și culturi. Sunt prezente însă mult mai multe lucrări decât au putut fi aduse la București, aproape întreg portofoliul artistei, ceea ce oferă o privire mult mai cuprinzătoare asupra creației de până acum a Irinei Greciuhina. Accesibilă cu ochelari VR sau de pe un simplu laptop, galeria virtuală oferă senzația unei „plimbări“ în voie prin sălile unei galerii sau a unui muzeu, existând chiar și posibilitatea apropierii și a „atingerii“ lucrărilor expuse.
Expoziția de VR art „Woman Unchained“ este curatoriată de criticul Doinel Tronaru și de Victoria Nagy Vajda, reprezentanta Arbor.art.room – unde au fost expuse până acum lucrările din „Woman Unchained“ – și a intereselor artistei Irina Greciuhina în România.
Proiectul face parte din programul de susținere a galeriilor de artă din București inițiat de Primăria Capitalei prin Direcția Generală de Arhitectură Peisagistică și Monumente de For Public și Centrul Cultural Expo Arte.
Mai multe despre expozițiile virtuale de pe www.theopen-art.com
Expoziția virtuală „Woman Unchained“ a tinerei artiste din Basarabia Irina Greciuhina include 15 pânze mari, 7 lucrări realizate în digital, un video de prezentare a artistei și un video care documentează crearea unei opere digitale. Videoul de prezentare al Irinei Greciuhina are track-ul audio în limba rusă și este subtitrat în limba engleză.
Galeria VR de pe platforma Theopen-art.com are o suprafață de 300 mp virtuali, distribuiți în 5 spații expoziționale, care pot găzdui expoziții mai mari sau mai mici de pictură, sculptură, fotografie, multimedia. Expozițiile VR pot fi accesate de pe orice calculator sau tabletă cu browser de internet, iar prin acestea se poate naviga cu ajutorul mouse-ului și al săgeților. Pentru o experiență deplină oferită de realitatea virtuală, se recomandă însă vizitarea expozițiilor de artă și de pe dispozitive speciale VR.
În lunile august-octombrie 2020, au fost realizate de către galerista (fizică și „virtuală“) Victoria Nagy Vajda trei expoziții VR: „INSIDE“ de Diana Tudose, „OMAGIU LIMBII ROMÂNE – Scriitori basarabeni în opera artistei Valentina Rusu Ciobanu“ și „Woman Unchained“ de Irina Greciuhina. În lunile octombrie-decembrie 2020, vor fi lansate expozițiile VR ale artiștilor Vadim Crețu și Giuliano Nardin, împreună cu atelierul VR al Valentinei Rusu Ciobanu („geniul picturii basarabene“), o reconstrucție identică cu realitatea pe baza materialelor de arhivă din 1985, în cadrul proiectului „Valentina Rusu Ciobanu – o sută de ani de la naștere“, sprijinit de AFCN.
Platforma Theopen-art.com (www.theopen-art.com) a fost construită cu sprijinul Biroului de Cooperare al Elveției din Republica Moldova. Este deschisă artiștilor de pe ambele maluri ale Prutului, dar și pentru artiști internaționali. Mai multe detalii, la acest link: https://www.theopen-art.com/a-fost-lansata-platforma-theopen-art-com-de-sustinere-si-promovare-a-artistilor-din-republica-moldova-si-romania/.
Scurt istoric al expoziției „Woman Unchained“ de la Arbor.art.room (10 septembrie-11 octombrie)
Vernisajul expoziției „Woman Unchained“ (curator Doinel Tronaru) de la Arbor.art.room (spațiu de expoziții coordonat de Victoria Nagy Vajda), desfășurat în data de 10 septembrie în prezența artistei basarabene Irina Greciuhina, venită special de la Chișinău pentru acest eveniment, a fost un veritabil succes, bucurându-se de prezența a numeroase personalități din lumea artistică, a numeroși oameni de presă, dar și de cea a oamenilor obișnuiți, iubitori de artă. Viața bucureșteană a expoziției Irinei Greciuhina se afla însă de-abia la început, pentru că, în această lună întreagă de vizitare („camera“ Arbor.room.art fiind deschisă zilnic, timp de câteva ore, pentru iubitorii de frumos), „Woman Unchained“ a înregistrat un număr record de vizitatori (simpli trecători sau oameni interesați de artă), neobișnuit pentru o galerie bucureșteană, chiar și pentru cele cu o activitate mai îndelungată. Aceștia au venit atrași de hype-ul făcut picturii „Unity in Diversity“ („Cina cea de taină“ în variantă feminină), pentru a vedea cu ochii lor dacă este vorba despre o „blasfemie“ sau doar despre o operă de artă de factură postmodernă, dar și pentru a admira frumosul intens din toate lucrările Irinei Greciuhina.
Cele trei zile de Noaptea Albă a Galeriilor (NAG) din acest an au reprezentat un vârf de vizitare, „Woman Unchained“ fiind văzută de numeroși tineri aflați pe traseul expozițional al galeriilor. De-a lungul celor patru săptămâni, însă, nenumărați au fost și simplii trecători, care-au intrat efectiv din stradă, atrași de frumusețea lucrărilor (observabilă din exterior), și au oferit multe observații pertinente. În weekendul 9-11 octombrie – ultimele trei zile de vizitare a expoziției „Woman Unchained“ la Arbor.art.room (str. Transilvaniei, nr. 11) –, bucureștenii au putut să-și ia adio de la pictura care i-a impresionat atât de mult, și au făcut-o în număr destul de mare. De luni, lucrările și „Cina cea de taină“ părăsesc Bucureștiul, dar expoziția se va muta în virtual, pe site-ul www.theopen-art.com, unde a fost inaugurată varianta în „realitate virtuală“ (VR, o tehnologie revoluționară, fără echivalent pe site-urile de artă din România și Republica Moldova) a expoziției „Woman Unchained“, cu numeroase alte lucrări. În galeria virtuală de pe acest site, deja pot fi admirate două expoziții virtuale superbe: Diana Tudose („Inside“) și Valentina Rusu Ciobanu (portrete de scriitori din Republica Moldova).
„Epopeea“ Arbor.art.room va continua însă, cu două expoziții dedicate Valentinei Rusu Ciobanu, „geniul picturii basarabene“, artistă care împlinește în aceste zile 100 de ani. Mai multe detalii vor fi transmise într-un comunicat de presă viitor.
Mai multe despre artista basarabeană Irina Greciuhina, prezență „exotică“ în viața artistică a Bucureștiului
Irina Greciuhina este o artistă basarabeană, născută în 1982 și stabilită în Chișinău. Este preocupată de „studiul arhetipurilor feminine“, de femeie ca „fenomen unic, divin și natural în egală măsură“. A expus, printre altele, la Veneția, unde a făcut furori, dar primul ei solo show în România are loc în lunile septembrie și octombrie, în spațiul expozițional Arbor.art.room (str. Transilvaniei, nr. 11, sector 1, București).
Vernisajul expoziției de pictură a Irinei Greciuhina, intitulată „Woman Unchained“, a avut loc joi, 10 septembrie 2020, în spațiul de expoziții Arbor.art.room, coordonat de Victoria Nagy Vajda. Expoziția va rămâne deschisă până pe 11 octombrie, putând fi vizitată în fiecare zi, în plăcutele și răcoroasele „ore de seară“ bucureștene. „Camera de artă“ este situată într-o zonă superbă a Bucureștiului, cu parfum eliadesc și cărtărescian, una dintre acele străduțe pe care, pierdut fiind, te-ai putea crede la Paris, Lisabona, Roma sau alte orașe europene cu „mitologie“.
Printre lucrările aduse la București s-a aflat și „Introduction to the culture“ sau „Unity in Diversity“ (2020, 300×200 cm, acrylic/canvas), lucrare masivă de trei pe doi metri, replică postmodernă la fresca „Cina cea de taină“ a lui Leonardo da Vinci, în care Iisus și cei 12 apostoli sunt reprezentați conform poziționării din capodopera geniului renascentist, dar ca femei. Viziunea feministă și LGBTQ a Irinei Greciuhina a contrariat publicul românesc, încă tributar patriarhalismului și altor sechele ale totalitarismelor moderne, dar nu puțini sunt și cei care s-au „îndrăgostit“ cu această ocazie de artistă și de lucrările acesteia.
Curator expoziție: Doinel Tronaru
Coordonator proiect: Julia Vasilieva
Eveniment facebook: https://www.facebook.com/events/1276220646061515/
Site-ul unde pot fi vizionate toate lucrările Irinei Greciuhina (doar o parte dintre ele au fost disponibile la București): https://www.theopen-art.com/artist/irina-greciuhina/
Bio Irina Greciuhina
Irina Greciuhina s-a născut în 1982 și este o pictoriță care trăiește și lucrează în Chișinău, capitala Republicii Moldova.
A studiat pictura la Academia de Arte din Chișinău, iar apoi și-a continuat studiile la Universitatea Tehnică a Republicii Moldova, obținând diploma în arhitectură și planificare urbană. Din 2007, este șef al unui birou de arhitectură și design din Chișinău, lucrând la proiecte naționale și internaționale în exclusivitate și câștigând numeroase premii de design și arhitectură.
De-a lungul carierei, Irina a experimentat diferite stiluri și tehnici artistice, iar din 2019 și-a expus intensiv lucrările de artă și a participat la proiecte internaționale. Într-o perioadă scurtă de timp, artista a reușit să participe la Bienala Internațională de Pictură de la Chișinău, să-și expună operele în Italia, Spania și Franța și, totodată, să aibă primele sale solo show-uri.
Influențele sale se extind într-o gamă largă, de la grafica japoneză la Tamara de Lempicka și grupul moscovit AES+F.
Irina este reprezentată de galerii de artă din Los Angeles (SUA), Stavanger (Norvegia) și Moscova (Rusia). Lucrările sale pot fi găsite în colecții private sau ale unor corporații din Europa și Asia.
Textul curatorial al expoziției „Woman Unchained“ de la București (autor: curator Doinel Tronaru)
Două lucruri sunt importante și inedite la această expoziție, în premieră în București. În primul rând, tentativa de integrare în spațiul cultural românesc a artiștilor din Republica Moldova, ceea ce este și principalul obiectiv al asociației conduse de Victoria Nagy Vajda. Limba maternă, în 2020, nu mai este o piedică (Irina este rusofonă; era, de altfel, cazul și al lui Mark Verlan, adus, alături de Ghenadie Popescu, anul trecut la București de către asociația Arbor), mai ales pentru cineva care activează în câmpul artelor vizuale. Precum avangardiștii interbelici de origine evreiască (cel mai glorios moment al culturii „românești“, chiar dacă nu ne place-ntotdeauna s-o spunem), acești artiști, printre care și Irina Greciuhina, contribuie la conturarea unui spațiu cultural pe care, în mod convențional, ne-am obișnuit să-l numim „românesc“. Atâta tot. Temele și mijloacele de expresie sunt comun umane, chiar de calibru universal, aș spune. „Încerc dinadins să distrug stereotipurile despre pictorii noștri, arătând că arta din Moldova nu e neapărat cu motive naționale, imaginea satului moldovenesc, ornamentul tradițional sau nostalgia pentru timpurile sovietice. Lucrările mele reprezintă în primul rând reflecția mea și a viziunii mele asupra întregii lumi“, spune în mod desăvârșit Irina Greciuhina.
În al doilea rând, ceea ce-l frapează pe privitorul portofoliului Irinei Greciuhina este predilecția pentru figurile feminine (pentru situațiile și motivele feminine, mai exact), surprinse în cele mai variate și pline de imaginație ipostaze. Desigur că demersul tinerei artiste se integrează în paradigma mai largă a feminismului secolului XXI (a cuceririi de către „al doilea sex“ a întregii puteri, politice și culturale), doar că Greciuhina refuză orice încadrări „de grup“ sau „proptele“ ideologice (nenecesare, în mod esențial, artei sale). „Femeile se află în centrul compozițiilor mele și la conducerea lumii mele. Însă eu nu-mi doresc ca lucrările mele să fie văzute doar prin prisma feminismului, ele nu se regăsesc în anumite încadrări și șabloane“, declară artista. Cu alte cuvinte, „de la musique (l’art) avant toute chose“, cum suna „arta poetică“ a lui Verlaine.
„Woman in chains“, cântau în anii ’80 (atât de îndepărtați acum, din punct de vedere politic și ideologic în primul rând) Tears for Fears. „Woman Unchained“, se intitulează acum solo show-ul de la București al Irinei Greciuhina. Asta pentru că între timp am trecut prin „Django Unchained“ al lui Tarantino – prin care regizorul american nu făcea decât să actualizeze dictonul shelleyan („Prometheus Unbound“); este vorba despre „victoria (emanciparea) sclavului“, despre „întoarcerea (freudiană a) refulatului“, or se știe că „woman is the nigger of the world“, cum genial o spusese Lennon. Așadar, „unchained“ implică „chained“, și știm foarte bine că realitatea așa a fost (și, din păcate, predominant încă este). Numai că lucrările Irinei Greciuhina nu aleg abordarea sangvinară („SCUM Manifesto“, manifestul șaizecist al tăierii penisurilor, al Valeriei Solanas) a „refulatului/refulatei“, nu sunt un demers de tip The Bride din „Kill Bill“ – ca să vorbim și de-un alt Tarantino clasic. „Dezlănțuirea“ Irinei Greciuhina este de fapt o explozie a vitalității și feminității, o celebrare a bucuriei de a trăi. Este un imn adus frumuseții (irepetabile) a vieții, similar celui din finalul filmului „Les nuits fauves“ (1992) al francezului Cyril Collard, piesă esențială în prezent a canonului LGBTQ+. Or, tangența artistei cu temele LGBTQ+ va fi evidentă pentru oricine va privi expoziția.
(text curatorial de Doinel Tronaru)
