Miercuri, 2 septembrie 2020, juriul Premiilor AgențiadeCarte.ro pentru anul editorial 2019, format din scriitorii Gabriela Toma, Dan Mircea Cipariu și Robert Șerban, a anunțat următoarele cărți câștigătoare: ”Industria liniștirii adulților” de Anastasia Gavrilovici, carte apărută la Casa de editură „Max Blecher“, ”Jos realitatea!” de Florin Iaru, carte apărută la Editura Paralela 45 – secțiunea Poezie; ”Cartea Reghinei” de Ioana Nicolaie, apărută la Editura Humanitas, ”Arșița” de Cosmin Perța, carte apărută la Editura Paralela 45 – secțiunea Proză; ”Dicționar de locuri literare bucureștene” de Corina Ciocârlie și Andreea Răsuceanu, carte apărută la Editura Humanitas, ”Izgoniții” de Vasile Ernu, carte apărută la Editura Polirom – secțiunea Eseu/ Publicistică/ Memorialistică; ”Teatru în diorame. Discursul criticii teatrale în comunism. Fluctuantul dezgheț 1956-1964” de Miruna Runcan și ”Autenticitatea, sensuri și nonsensuri. Teorii româneşti interbelice în contexte europene” de Ștefan Firică, cărți apărute la Editura Tracus Arte – secțiunea Critică literară/ Istorie literară/ Teorie literară. De 10 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți.
Pentru anul editorial 2019, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. Astfel, am propus în ”(s)top cele mai bune cărți ale anului 2019” câteva titluri pe care le considerăm semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Cititorii AgenţiadeCarte.ro au putut vota și comenta titlurile alese de noi până la 31 august 2020. ”(s)top cele mai bune cărți ale anului 2019” a avut peste 31297 de vizualizări și peste 5300 de like-uri.
Vineri, 23 octombrie 2020, într-o întâlnire informală, în vremuri de pandemie și respectând măsurile de distanțare și de protecție, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române din București, au fost înmânate laureaților Premiilor AgențiadeCarte.ro diplomele realizate de artistul vizual Mihai Zgondoiu și premiile susținute financiar de Ministerul Culturii. Au fost prezenți din partea juriului scriitoarea Gabriela Toma și scriitorul Dan Mircea Cipariu, iar din partea câștigătorilor Ioana Nicolaie, Florin Iaru, Vasile Ernu, Cosmin Perța și Claudiu Komartin (care a ridicat premiul Anastasiei Gavrilovici). Întâlnirea informală a fost urmată de o o scurtă taclá pe terasa braseriei Pow Wow, aflată în vecinătatea Muzeului Național al Literaturii Române din București.
”Sunt bucuros că din juriul acestei ediții fac parte doi scriitori conectați la tot ceea ce are mai viu și mai autentic literatura română vie. Gabriela Toma, poetă rafinată și o cititoare exigentă, lucrează la Muzeul Național al Literaturii Române și chiar recent a fost în echipa de organizare a Maratonului de Poezie și Jazz, ediția a XII-a. Robert Șerban este un poet exponențial al generației mele, cu Sorin Gherguț, Bogdan O. Popescu, Florin Dumitrescu sau Dan Pleșa. El prezintă, săptămână de săptămână, cărți, în emisiunea ”Piper pe limbă”, difuzată de TVR 3 și TVR Timișoara. Cartea sa, ”Tehnici de camuflaj”, apărută la editura Tracus Arte, în 2018, a câștigat Premiul AgențiadeCarte.ro pentru poezie. Sunt și mai bucuros de jurizarea pe care am făcut-o și în urma căreia am ales 8 cărți excepționale care vor conta pentru o viitoare istorie a literaturii române.”, a declarat scriitorul Dan Mircea Cipariu, directorul AgențiadeCarte.ro.
CORINA CIOCÂRLIE este critic literar, doctor în ştiinţe filologice. Trăieşte în Luxemburg din 1991. Predă româna la Curtea Europeană de Justiţie, teoria şi practica editării la Universitatea din Bucureşti, teatru şi literatură comparată la Universităţile din Metz şi Luxemburg. Dirijează colecţia „Afinităţi“ a Editurii Phi din Luxemburg. Redactor-şef al suplimentului literar Livres-Bücher Tageblatt. Volume în română: Pragmatica personajului (1992, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor), Fals tratat de disperare (1995), Femei în faţa oglinzii (1998), În căutarea centrului pierdut (2010, Premiul Observator cultural), Un ţărm prea îndepărtat (2013). Volume în franceză: Un miroir aux alouettes (1999), Laissezpasser: Topographie littéraire d’une Europe des frontières (2004), Il n’y a pas de dîner gratuit (2011, Lëtzebuerger Bicherpräis, trad. rom. 2012), Prendre le large (2014).
ANDREEA RĂSUCEANU este prozatoare și critic literar. Pentru prima ei carte, o versiune a tezei de doctorat, Cele două Mântulese (Editura Vremea, 2009), a fost nominalizată la premiile României literare, ale Uniunii Scriitorilor din România şi la Marile Premii Prometheus. În 2013 a apărut, la Humanitas, cartea Bucureștiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, nominalizată la premiile Uniunii Scriitorilor din România și la premiile revistei Observator cultural. A primit premiul Tânărul critic al anului 2013, în cadrul Galei tinerilor scriitori. În 2016 publică Bucureștiul literar. Șase lecturi posibile ale orașului (Humanitas). În 2019, tot la Humanitas, a apărut Dicționar de locuri literare bucureștene (scris împreună cu Corina Ciocârlie).
Andreea Răsuceanu a publicat proză scurtă în diferite reviste literare și în volumele colective: Bucureștiul meu (Humanitas, 2016), Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism (Polirom, 2014), Bookătăria de texte și imagini 2 (Pandora-M, 2016), Ferestre din București și poveștile lor (Editura Peter Pan, 2015), Orașul. Antologie de proză (Gestalt Books, 2016), Tot înainte! Amintiri din copilărie (Curtea Veche, 2016), In the Mood for Love (Paralela 45, 2019), Cum să fii fericit în România (Humanitas, 2017), Cartea întâmplărilor (Humanitas, 2019).
În 2018 a publicat romanul O formă de viață necunoscută (Humanitas), nominalizat la toate premiile literare din România, pentru care a primit premiul Scriitorul lunii ianuarie, desemnat de Uniunea Scriitorilor din România și Premiul pentru proză al revistei Ateneu, și care a fost selecționat la Festivalul Primului Roman de la Chambéry (Franța). Fragmente din roman au fost traduse în engleză, franceză, turcă și spaniolă. S-a spus despre O formă de viață necunoscută că e una dintre cele mai importante și mai provocatoare cărți publicate în ultimii ani.
Din anul 2017 coordonează colecția de literatură română contemporană a Editurii Humanitas.
”Dicţionarul de locuri literare bucureştene” explorează toposuri şi legende urbane privite cu ochii, bătute cu pasul şi întipărite în memoria personajelor: Calea Victoriei, Pe strada Mântuleasa, Craii de Curtea-Veche, Şoseaua Virtuţii, Calea Văcăreşti, Hotel Universal, Gara de Est… Dincolo de nomenclatorul străzilor, sunt repertoriate monumente, gări, intersecţii, parcuri, pieţe, cafenele, cârciumi, hoteluri, cinematografe, ba chiar tarabe de anticari ori chioşcuri de ziare – fiecare dintre ele reprezentând un reper, un nod în reţeaua simbolică a oraşului. Reale ori fictive, străzile, aleile, bulevardele se bifurcă şi îşi răspund, dând naştere la o serie de povești interconectate: din Amzei în Romană, de la Ateneu până în Herăstrău, din Cotroceni până în Dudeşti, traiectoriile personajelor desenează o hartă virtuală a Bucureștiului, cu ajutorul căreia cititorul se poate orienta în preumblările sale urbane şi romaneşti. Cu puţină imaginaţie, i-am putea zări pe Paşadia, bietul Ioanide şi Ştefan Gheorghidiu aşezaţi la aceeaşi masă la Capşa, în vreme ce doamna T. şi Elena Drăgănescu schimbă impresii într-un separeu la Athénée Palace, iar Dania, Aneta Pascu şi Emilia Răchitaru ies braţ la braţ de la un film programat la Capitol.
Vasile Ernu (n. 1971, URSS). Absolvent al Facultăţii de Filosofie (Universitatea Al.I.Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate. A activat în cadrul Fundaţiei Idea şi Tranzit şi al editurilor Idea şi Polirom. În ultimii ani a ţinut rubrici de opinie în România Liberă, HotNews, Timpul, Adevărul, Libertatea şi CriticAtac, precum şi rubrici permanente la revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural. Cărţi şi premii: Născut în URSS (Polirom, 2006; ediţia a II-a, 2007; ediţia III-a, 2010; ediţia IV-a, 2013 ), trad. rusă (2007), bulgară (2009), spaniolă (2010), maghiară (2011), georgiană (2011), polonă (2014); nominalizare la Premiul de debut al revistei Cuvântul, Premiul pentru Roman şi Memorialistică al revistei Observator cultural, Premiul Opera Prima al Fundaţiei Anonimul, Premiul pentru debut al României literare, Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România; Ultimii eretici ai Imperiului (Polirom, 2009), trad. italiană (2012), rusă (în curs de apariție); nominalizare la Premiul pentru Eseu al revistei Observator cultural (2009), Premiul Tiuk! 2009; cu Bogdan-Alexandru Stănescu, Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom, 2010); Intelighenţia rusă azi (Cartier, 2012); Sînt un om de stînga (Cartier, 2013); Sectanții. Mică trilogie a 
marginalilor (Polirom, 2015; ediţia a II-a, 2017); Premiul Matei Brâncoveanu pentru Literatură, 2015; nominalizare la Premiul pentru Memorialistică al revistei Observator cultural, 2016; Intelighenţia basarabeană azi. Interviuri, discuții, polemici despre Basarabia de ieri și de azi (Cartier, 2016); Bandiţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom, 2016; ediţia a II-a, 2017); Premiul pentru Eseistică / Publicistică al revistei Observator cultural, 2017; Oameni şi meserii pe cale de dispariţie (Cartier, 2018), ilustraţii de Veronica Neacşu; Războiul pisicilor (Cartier, 2019), ilustraţii de Veronica Neacşu; Jurnal la sfîrşitul lumii – I (Cartier, 2019); Izgoniţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom, 2019). Cărţi coordonate: Cu Costi Rogozanu, Ciprian Şiulea şi Ovidiu Ţichindeleanu, Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tismăneanu (Cartier, 2008); cu Florin Poenaru, Ucraina live. Criza din Ucraina: de la Maidan la război civil (Tact, 2014); cu Petru Negură şi Vitalie Sprînceană, Republica Moldova la 25 de ani (Cartier, 2016). Mai multe informații la www.ernu.ro
Volumul ”Izgoniții” este al treilea din Mica trilogie a marginalilor, din care mai fac parte Sectanții și Bandiții.
Sectanții a fost distins cu Premiul „Matei Brâncoveanu” pentru Literatură în 2015.
Bandiții a fost distins cu Premiul Observator cultural pentru Eseistică/Publicistică în 2017.
”Biblia ne povestește despre Iacov și Esau, fiii gemeni ai patriarhului Isaac. Esau, care, potrivit legii, trebuie să fie moștenitorul, pierde totul în fața lui Iacov. Acesta, cu ajutorul mamei sale, fură binecuvîntarea tatălui, iar cu un blid de mîncare îi „cumpără drepturile” flămîndului Esau. Urmarea acestui „furt” este primul război civil din istorie. Izgoniții repovestește acest mit fondator prin istoria unei familii de evrei din Chișinău de la începutul secolului XX. Este istoria a doi frați: Sara și Aaron. Viața și aventurile lor se desfășoară în imperiul țarist între 1903 – cînd la Chișinău are loc primul pogrom cu rezonanță globală – și 1917 – anul Revoluției ruse. Este și istoria unui război civil modern, în condiții total diferite, laice și radicale. Este povestea frămîntărilor celor doi și a felului în care reacționează cînd au de-a face cu violența și cînd li se fură drepturile sociale, politice sau economice. Aaron și Sara dau răspunsuri radical diferite la aceleași probleme într-un debut de secol nebun.”
Vasile Ernu
Ștefan FIRICĂ s-a născut pe 21 decembrie 1975. A absolvit Facultatea de Litere a Universității din București în 1999 și a obținut titlul de doctor în filologie în 2014. În prezent, este asistent la Facultatea de Litere a Universității București, Departamentul de studii literare, și cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București, la Departamentul de ediții critice și istoriografie literară. În perioada 2014-2015, a beneficiat de o bursă postdoctorală în cadrul proiectului POSDRU Cultura română şi modele culturale europene: cercetare, sincronizare, durabilitate, derulat de Academia Română și, din 2018, este manager al proiectului PN-PD Political Fiction and the Question of Identity in the Interwar Romanian Literature. A publicat volumul Strategii ale (de)construcției identitare în proza românească interbelică (Editura Muzeul Literaturii Române, 2016). A colaborat cu articole și recenzii la Observator cultural, aLtitudini, Ziua, Caiete critice ș.a. A publicat, de asemenea, numeroase studii de specialitate în reviste științifice și în volume colective.
”Autenticitatea, sensuri și nonsensuri. Teorii româneşti interbelice în contexte europene”, de Ștefan Firică, Editura Tracus Arte, 2019
”La origine o teză de doctorat, de fapt un decupaj teoretizant dintr-o lucrare care-şi propusese iniţial să aşeze sub lupă proza noastră interbelică „subiectivă”, Autenticitatea… lui Ştefan Firică propune o foarte bogată contextualizare, în mai multe cercuri concentrice, a scriiturilor „autenticiste” ale perioadei. Încercând să înţeleagă resorturile mai adânci ale respectivei sau respectivelor tendinţe, autorul optează pentru un interdisciplinarism care-i permite să recurgă la referinţe din toată zona socio-umană. Fără să-şi abandoneze specializarea filologică, el tinde către o formulă larg-integratoare, către – în fond – o variantă personală de „ideocritică” (termen folosit uneori în legătură cu tipul de hermeneutică a conceptelor patentat de către Adrian Marino). Aplicaţiile, analizele de texte vor urma într-un tom secund. Până atunci, studiul teoretic despre „autenticismul” românesc interbelic, cuprinzător, complex, provocator, îl va impune deja pe Ştefan Firică drept unul dintre cei mai interesanţi critici literari şi culturali români de azi.”
Ion Bogdan LEFTER
”Nouă este, în lucrarea lui Ştefan Firică, investigarea autenticismului românesc interbelic în contextul gândirii europene: literară, filosofică, antropologică, etică, psihologică, religioasă. Este de subliniat și de salutat faptul că integrarea comparativă şi contrastivă a autenticismului românesc în ansamblul gândirii europene, făcută până acum nesistematic şi fără amploare, nu creşte și nu scade meritele acestui fenomen; și nici nu reprezintă o diversiune de logică prin care să-i fie scuzate erorile, extremismele etc., după principiul: au mai fost şi la alţii… Prin integrarea lui pe orizontală, autorul aduce o contribuție de prim ordin la explicarea și înțelegerea corectă – epistemologic și, deopotrivă, deontologic – a fenomenului românesc.”
Nicolae MECU
”Cred că nu exagerez afirmând că această lucrare despre autenticitate în interbelic este o performanţă de excepţie. Aş nota, printre altele, disponibilitatea autorului de a deschide orizontul investigaţiei dincolo de graniţele imanentismului. O atare deschidere se dovedeşte salutară în cazul subiectului abordat. Căci, atât în România, cât şi în restul Europei, „autenticitatea” (împreună cu termenii constelaţi ei: sinceritate, spontaneitate, experienţă, trăire, spiritualitate etc.) devine o porte-parole a ardentelor dileme sociale, politice, etice, existenţiale care străbat această perioadă atât de învolburată. Consistentă, cu o remarcabilă densitate de informaţie, cu o eleganţă a limpezimii demnă de salutat, cartea lui Ştefan Firică pornește pe un drum dificil şi ajunge cu brio la punctul de sosire.”
Liviu PAPADIMA
Anastasia Gavrilovici (n. 1995) a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București și cursurile de masterat ale Centrului de Excelență în Studiul Imaginii. A fost redactor al revistelor „Alecart” și „Zona nouă”, iar din 2016 face parte din redacția „Poesis internațional”. A publicat poezie, cronică literară și eseu și a tradus cărți din engleză și spaniolă (Kurt Vonnegut, Ernesto Cardenal). Cartea sa de debut, ”Industria liniștirii adulților”, apărută la Casa de Editură Max Blecher a câștigat Premiul ”Tânărul poet al anului 2019”, la Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de Poezie a anului 2019, precum și a Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opus Primum pe anul 2019.
”Formată în atmosfera de acum faimosului „grup de la Suceava“, coordonat de profesorul Gheorghe Cîrstian, laureată încă din timpul liceului a unor concursuri și festivaluri de poezie, Anastasia Gavrilovici și-a amînat destul de mult debutul editorial, preferînd probabil să-și descopere, cu răbdare și perseverență, propriul teritoriu poetic și vocea „de unică folosință“.
Nu e așadar de mirare că volumul său de debut, Industria liniștirii adulților (Casa de Editură Max Blecher, 2019) este unul matur, aparținând unei poete care își cunoaște mijloacele de expresie și știe și cum să le întrebuințeze. De altfel cartea a primit Premiul Național „Mihai Eminescu“ – secția debut și s-a bucurat de o bună primire, deși n-au lipsit nici cârcotașii ce i-au reproșat pe rețelele de socializare niște violențe de limbaj, care de altfel trebuie căutate cu lumînarea, căci poeta nu se încadrează în categoria autoarelor „rele de gură“, iar criticii cu pricina au dovedit doar că nu sînt la curent cu producția poetică a ultimelor decenii. În comparația cu lirica altora (autori și autoare) cea a Anastasiei Gavrilovici e aproape feciorelnică. Poezia ei are uneori accente de revoltă, dar e departe și de discursul „mînios“ al promoției fracturiste și de manifestele zgomotoase ale feministelor.”
Octavian Soviany, Observator cultural, nr. 1013, 2020
Florin Iaru (Râpă) s-a născut la 24 mai 1954, în București și este unul dintre cei mai cunoscuţi poeţi ai generaţiei optzeciste.. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1978. Profesor la Galați și la Bulbucata, până în 1982, a devenit redactor al Editurii Cartea Românească în anul 1990, iar în perioada 1991-1992 a fost redactor la publicația „Cotidianul”. Scriitorul Florin Iaru își face debutul literar în anul 1962, prin publicarea unor versuri în revista „Luminița”. Devine membru al Cenaclului de luni din anul 1970, sub conducerea lui Nicolae Manolescu. În anul 1981, volumul său „Cîntece de trecut strada” se bucură de succes editorial, iar în 1982 contribuie la scrierea volumului „Aer cu diamante”, alături de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei şi Ion Stratan. A fost vicepreşedintele Uniunii Scriitorilor în perioada 1995-1996. A realizat şi a prezentat emisiuni de cultură la postul naţional de televiziune şi la TVR Cultural. Face parte din echipa redacţională a săptămînalului Caţavencii. Alte volume: La cea mai înaltă ficţiune (Cartea Românească, 1984), Înnebunesc şi-mi pare rău(Cartea Românească, 1990), Poeme alese (Aula, 2002), Tescani 40238 (volum colectiv, Image, 2000), Poveşti erotice româneşti (volum colectiv, Trei, 2007), Prima mea beţie(volum colectiv, ART, 2009), Povestiri cu final schimbat (ART, 2013). La Editura Polirom a mai publicat Fraier de Bucureşti (2011, 2015) şi o povestire în volumul colectiv Scriitori la poliţie (2016), iar în 2017 volumul ”Sânii verzi”. Poemele sale au fost incluse în antologii din Germania, Italia, Anglia, Franţa, Spania, Statele Unite, Rusia etc. În 2019, a publicat volumul de poezie ”Jos realitatea!”, Editura Paralela 45.
„Poemele lui Florin Iaru produc un efect straniu: sînt tonice, deși cultivă proiecții ale dezumanizării, ale degradării, ale dezintegrării (Jumătate, Săbiuța, Visătoarea), sînt ludice, chiar și atunci cînd mesajul lor e alarmant. Două sînt, după cum a observat Cosmin Ciotloș, temele celor mai multe poeme din carte: erosul și moartea. Ambele, experiențe‑limită. Texte precum Dusîntors, Dansatorii sau Frumoasa fără corp sînt splendide poeme de dragoste, altele precum Despărțire, Tovarășa zilei, Contemporanul atacă, fie direct, abraziv, fie ironic, tema morții. Între ele, se insinuează discret cînd silueta orgolioasă, monomaniacă a poetului („Universul deschide peste capul lui o pîlnie de stele./ – Dă-mi voie să exist odată cu tine, geniule!/ Dar poetul trage îndîrjit carul liric la deal/ și nu vrea să audă nimic.“), cînd, cel mai adesea, vocea lui, care retează solemnitatea și blurează tot ceea ce riscă să se închege sub formă clară, cuminte, comme il faut. …În orice caz, îl recunoaștem imediat pe vechiul Florin Iaru, poetul capabil să creeze asonanțe captivante și ritmuri rock; în felul acesta, poezia sa transmite adrenalină.“
Bogdan Crețu
„Așa și cu Florin Iaru: arealul lui tematic e, din 1981 încoace, invariabil. Îl animă răsturnările de situație ale scenariilor amoroase, îl obsedează figurile disimulate ale morții și pune pe jar conformismul limbajului, pe care-l accidentează sprințar ori de cîte ori are ocazia. Astfel încît, de la „trine-ai venit, nașule“ din anii debutului la „abajurîmprejur“ și „sexerțiune“ de azi, Iaru a ajuns să-și construiască un dicționar alternativ de termeni numai ai lui și, ceea ce e și mai important, o combinatorică inimitabilă și o sintaxă pe măsură.“
Cosmin Ciotloș
Ioana Nicolaie s-a născut în Sângeorz-Băi, judeţul Bistriţa-Năsăud.
A publicat mai multe volume de versuri (Poză retuşată, Nordul, Credinţa, Cenotaf, Autoimun – desemnat de către USR ”Cartea Anului” 2013), antologia Lomografii, patru romane (Cerul din burtă, O pasăre pe sîrmă, Pelinul negru –finalist la opt cele mai importante premii literare, câștigător al Premiului pentru proză decernat în 2017 de Revista Ateneu; desemnat Cartea Anului în 2018 de către ”Cititorul știe mai bine” – și Cartea Reghinei, câștigătoare a Premiului Radio Romania Cultural pentru Proză 2020 și a Premiului Național pentru Proză Iași) și literatură pentru copii (Aventurile lui Arik, Arik și mercenarii, Ferbonia, Vertijia, Călătoria lui Medilo, Spionul KME și, sub pseudonimul Robert Ersten, Cum am supraviețuit clasei a VIII-a). A fost nominalizată la premii naționale și internaționale, cel mai important fiind Eastern European Literature Award. Volumul Nordul a apărut în germană, în 2008, Cerul din burtă a fost publicat în suedeză (2013), în bulgară (2014) și în germană (2018), iar O pasăre pe sârmă s-a tradus în sârbă. Autoimun a apărut în bulgară în 2016. A fost inclusă în douăzeci și patru de volume colective românești (Ferestre 98, 40238 Tescani, Cartea cu bunici, Intelectuali la cratiță, Cartea simțurilor, Bucureștiul meu, Scriitori la poliție etc.) și în numeroase reviste și antologii străine (Poésie 2003: Roumanie, territoire d’Orphée, New European Poets, An Anthology of Contemporary Romanian Poetry etc.).
Invitată pentru lecturi și conferințe la numeroase festivaluri naționale și internaționale de literatură. Selecţii din versurile autoarei au apărut în Franţa, Anglia, Germania, Austria, Mexic, Canada, Suedia, Polonia, SUA şi Bulgaria. Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN România.
”Cartea Reghinei” de Ioana Nicolaie
Reghina este un Iov feminin, dintr-un spațiu nord-transilvan, în care miraculosul se insinuează în ordinea comună, iar istoria recentă sugrumă destinele oamenilor. Este mama a doisprezece copii cu care alcătuiește împreună ”un trup de o mie de kilograme”, plămădit din puține bucurii și insuportabilă suferință. Până la urmă, Reghina este mama universală.
Miza cărții Ioanei Nicolaie este să scoată la lumină, prin incursul faulknerian în interiorul unei minți care amestecă timpurile și emoțiile, o viață, un destin, o urmă pe care umanitatea personajelor ei o lasă (sau nu) în lume. Cartea nu se citește cu sufletul ușor, ci cu sufletul la gură. Narațiunea e densă, stratificată în episoade ce construiesc o viziune ”etnografică” a marilor evenimente din viață (în definitiv, suntem în spațiul lui Rebreanu): o șezătoare, un pețit, o nuntă, prima noapte de dragoste, uluirea, durerea, rușinea, frica, prima bătaie primită de la soț, primul copil, următorii până la doisprezece. Viața unei femei, așa cum a fost ea.
Cititorul va întâlni cu emoție, de-a lungul romanului, diverse feluri de a-nțelege realitatea: orășelul Văralia, unde se petrec întâmplările din carte, are ceva din familiarul satului Prislop, din magia ținutului Macondo și din dramatismul vieții oamenilor în comitatul Yoknapatawpha, rămânând totuși un spațiu unic, nemaiîntâlnit, descris de autoare cu o iubire nesfârșită.
Tania Radu: ”Orice am face, acest roman făcut din carne și sânge se recită, nu se citește. Pagini de o mare frumusețe transmit că splendoarea suferinței stă în iertare și în rânduială.”
Marius Chivu: ” Lamento existenţial de gen („unde-i frumuseţea mea, cînd au prins să mi se stingă ochii? unde s-a fărîmat tinereţea?“), poem dramatic cu caracter etnografic, prin descrierea riturilor de trecere sau a celor gospodăreşti domestice, atins uneori de realismul magic popular, naraţiune densă, stratificată şi impecabilă în stilistica fluxului conştiinţei în lexic regional şi cu imaginar popular, Cartea Reghinei este cel mai bun roman de pînă acum al Ioanei Nicolaie.”
COSMIN PERȚA (n. 1982, Maramureș) este un eseist, poet și prozator român. A absolvit Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Și-a continuat studiile în literatură la Universitatea din București, cu un master în literatura contemporană, obținând titlul de doctor cu o lucrare referitoare la literatura fantastică europeană. A publicat volume de eseuri, romane, povestiri și poezie. În 2012 a obținut premiul Tânărul prozator al anului. Fragmente din opera sa poetică au fost traduse în 11 limbi, iar cel mai recent roman al său este în curs de traducere integrală în patru țări. În prezent este lector de literatură la Universitatea Hyperion din București.
„Distopia lui Perța nu e despre o lume alternativă, e despre lumea noastră. Există, în această carte, mai mult decît oriunde în scrisul autorului, o obsesie a cruzimii, descrisă în ipostaza ei liminală. (…) Arșița e o carte despre sfîrșitul lumii. Lumea se va îneca în propriul rău, în propria oroare. Ultima scenă nu lasă loc interpretării: odată cu dispariția subită a armatei, răul nu se lasă izgonit. Ceața aceea violetă e toxică, oamenii descoperă că există „noi feluri de moarte“. În munți, unde plecase într-un simulacru de căutare a mamei copiilor, Teofil descoperă liniștea și împăcarea. Totul e ambalat într-o lumină curată, „o lumină care semăna cu ce își imaginase el că va fi cînd urma să apară Iisus pe nori pentru a aduce lumii judecata de apoi“. (…) Cosmin Perța a îndrăznit mult în Arșița și a reușit destule. Dens, poetic, crud, matur stilistic, romanul e unul care atacă, într-o manieră parabolică, teme mari. Atît de mari că nu prea mai sînt frecventate.”
Bogdan Crețu, Masacrul inocenților, Observator cultural
MIRUNA RUNCAN este scriitoare și critic de teatru, profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universității Babeș-Bolyai. Este membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru și al Federației Internaționale a Cercetătorilor Teatrali.
De aceeași autoare: Odaia de asediu (Dacia, 1983), Hermandria (Cartea Românească, 1986), Introducere în Etica şi legislaţia presei (ALL, 1997), A patra putere. Legislaţie şi etică pentru jurnalişti (Dacia, 2001), Modelul Teatral Românesc (Unitext, 2001), Teatralizarea şi Reteatralizarea în Romania. 1920-1960 (Eikon, 2003), Pentru o semiotică a spectacolului teatral (Dacia, 2005), Fotoliul scepticului spectator (Unitext, 2007), Habarnam în orașul teatrului. Universul spectacolelor lui Alexandru Dabija (Limes, 2010), Bunjee-Jumping (Limes, 2010), Actori care ard fără rest (Cheiron/Fundația Camil Petrescu, 2011), Signore misterioso. O anatomie a spectatorului (Unitext, 2011), Critica de teatru: Încotro? (Presa Universitară Clujeană, 2015), Odeon 70 (OscarPrint, 2016), Club 70. Retro (Cartea Românească, 2017).
”Teatru în diorame. Discursul criticii teatrale în comunism. Fluctuantul dezgheț 1956-1964”, de Miruna Runcan, Editura Tracus Arte, 2019
”În mod paradoxal, studiile de istorie a artelor performative nu par să se fi aplecat decât foarte rar asupra felului în care s-au dezvoltat discursurile critice; și asta în pofida faptului că materia de bază care servește istoriografilor dedicați artelor (din ce în ce mai puțini în mediul academic în care-mi desfășor eu activitatea) este reprezentată de discursurile critice: editoriale, eseuri, cronici, anchete, reportaje și interviuri dintr-o epocă sau alta. Foarte puțini cercetători par să-și fi pus întrebări serioase despre relația dintre creație (artistică, teatrală…) și discursurile critice menite s-o reprezinte și s-o evalueze. […] Discursurile criticii nu sunt dependente doar de esteticile (hegemonice sau emergente) și de modurile de producție teatrală ale spațiului și 
vremii în care au fost scrise, ci și, mai-nainte de toate, de peisajul ideilor politice dominante, de relațiile de putere în raport cu care sunt emise judecățile de valoare. Din acest punct de vedere, discursul critic, chiar și atunci când nu e (sau nu dorește să fie) în sine unul normativ, își deconspiră, voluntar sau nu, rădăcinile axiologice, ideologice, în paralel cu referințele estetice care stau la vedere, în scheletul și carnea argumentației critice.”
Miruna Runcan
***
Juriul Premiilor AgențiadeCarte.ro pentru anul editorial 2019
Gabriela Toma (n. 1981) a debutat cu volumul Cântecul geamănului (Editura Humanitas, 2009). Din 2006 a călătorit și a explorat numeroase culturi din Europa și din America Latină. Spațiul cultural care a avut cel mai mare impact asupra sa a fost Mexicul, pe care l-a vizitat de trei ori și unde speră să se întoarcă. Aici, a realizat interviuri și a participat la ceremoniile prehispanice de cultură nahua din Mexicul actual. Este pasionată de educația non-formală, dialog intercultural și storytelling. În prezent, coordonează proiecte interculturale și de educație muzeală la MNLR, printre care Festivalul cultural latino-american și Atelierele Thomasinei. Lecturi publice: Cenaclul Euridice, Institutul Blecher, Noche Bohemia și Librăria La Ruenca de Gandhi (Xalapa, Veracruz), Primer Encuentro International de Mujeres Poetas en la Cuenca de Papaloapan (Tuxtepec, Mexic).
Dan Mircea Cipariu (născut la 7 septembrie 1972, București), licențiat al Universității București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, scriitor, jurnalist și manager de proiecte și programe culturale. A debutat în presa literară în 1988 (SLAST), iar editorial, în 1999, cu volumul Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara (editura Libra). În 2007, volumul său de poeme Tsunami (editura Brumar), 2006, a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București. În 2008, a inițiat și coordonat proiectul ”Scriitori pe Calea Regală”, iar din 2009 până în prezent, proiectul „Maratonul de poezie și jazz”. Între, 2011 și 2019, de Ziua Culturii Naționale, a inițiat și coordonat proiectul „Gala Tinerilor Scriitori/ Cartea de poezie a anului”. Este fondatorul și președintele asociației Euro Culturart, ce deține o galerie dedicată tinerilor artiști vizuali din Europa – „Atelier 030202”, coordonată de artistul vizual Mihai Zgondoiu. Este editorul www.agențiadecarte.ro, spațiu virtual în care sunt prezentate la zi evenimentele de carte și artă. Este președintele Opera Scrisă.Ro, societate de gestiune a drepturilor de autor. Volumul său singurătatea vine pe facebook, publicat în anul 2012 la Editura Tracus Arte din București, este considerat de editorul Cosmin Perța „unul dintre cele mai bune volume de poezie ale anului 2012 și nu numai”. În prezent, finalizează tema doctorală de cercetare „Tipare ale imaginii poetice”, sub coordonarea prof. univ. dr. Silviu Angelescu, la Școala Doctorală a Facultății de Litere, Universitatea din București.
Robert Şerban (1970) este scriitor și jurnalist. Președintele Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara, redactor al revistei Orizont, publicist-comentator al revistei Banatul Azi și realizatorul emisiunii culturale de televiziune „Piper pe limbă” (TVR Timișoara și TVR 3).
Cărți publicate: Fireşte că exagerez (ed. Excelsior, poezie, 1994, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România), Odyssex (ed. Marineasa, poezie, 1996), Piper pe limbă (ed. Brumar, interviuri, 1999, Premiul Filialei Timişoara a USR), Pe urmele marelui fluviu (ed. Fundaţiei Pro, coautor, poezie şi proză, 2002), Timişoara în trei prieteni (Brumar, coautor, împreună cu Dan Mircea Cipariu şi Mihai Zgondoiu, poezie, 2003, Premiul Poesis), A cincea roată (ed. Humanitas, interviuri, 2004, Premiul filialei din Timişoara a USR), Barzaconii / Anus dazumal (ed. Hartmann, proză, 2005), Cinema la mine-acasă (ed. Cartea Românească, poezie, 2006, Premiul Observator cultural, Premiul Filialei Timişoara a USR; ediţia a II-a, ed. Tracus Arte, 2019), Athénée Palace Hotel (Brumar, teatru, coautor, împreună cu Alexander Hausvater, 2007), Ochiul cu streaşină (ed. Tritonic, publicistică, 2007), O căruţă încărcată cu nimic/ Ein karren beladen mit nichts (Brumar, poezie, coautor, împreună cu Ioan Es. Pop şi Peter Sragher, 2008), Moartea parafină (Cartea Românească, poezie, 2010, Premiul Luceafărul de dimineaţă, Premiul Filialei Timişoara a USR), Naraţiunea de a fi. Robert Şerban în dialog cu Şerban Foarţă (Humanitas, 2013), Gura păcătosului. Dialog cu Valeriu Armeanu (Brumar, 2014), Timișoara. [20] Artiști ai Generației ’80 (Fundația Interart Triade, critică de artă, 2015), Puțin sub linie (Cartea Românească, poezie, 2015, Premiul pentru poezie al Radio România Cultural, Premiul Ateneu, Premiul Filialei Timișoara a USR), Livius Ciocârlie. Uneori îmi vine să râd. Dialoguri de Robert Șerban (Brumar, 2015), La Tolce Vita. Robert Șerban în dialog cu Marcel Tolcea, (ed. Universităţii de Vest, 2016), Vorbesc în gând, cu voce tare. Dialog de un cristian (ed. Casa de Pariuri Literare, 2016), Ascuns în transprență (ed. Polirom, poezie, împreună cu Pavel Vereș – digital art, 2017), Prozator din silă. Viorel Marineasa în dialog cu Robert Șerban (Casa de Pariuri Literare, 2017), Tata, eu glumesc serios! – Tudor Șerban la vorbă cu Robert Șerban (Polirom, 2018), Cele patru aripi ale bunicii (ed. Cartier, 2018), Tehnici de camuflaj (Tracus Arte, poezie, 2018, Premiul pentru poezie agenţiadecarte.ro).
Cărți de poezie publicate în străinătate: Heimkino, bei mir (Pop Verlag, Germania, 2009), Биоскоп у мојој куђи/ Cinema la mine-acasă (ed. Meridijani, Serbia, 2010), Illatos koporsó (ed. L’Harmattan, Ungaria, 2012), Feintod (Pop Verlag, Germania, 2018), Nah an der Gürtellinie (Pop Verlag, 2018), Ein plötzlich erlöster Glücksritter (Pop Verlag, 2018), Azbest (ed. Agora, Serbia, 2019). În 2015, a publicat, în limba franceză, La mort parafinne (Vinea Editions, ediţia a II-a, 2019).
