Luni, 31 august 2020, de Ziua Limbii Române, între orele 16.00-19.00, în grădina Muzeului Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu nr. 8), va avea loc Maratonul de Poezie și Jazz, ediția a XII-a, difuzat în direct de Radio România Cultural. 22 de nume importante din generaţii şi geografii literare diferite vor susține lecturi publice de câte 5 minute. Sunt invitate 11 poete: Ioana Crăciunescu, Mina Decu, Anastasia Gavrilovici, Ioana Greceanu, Cătălina Matei, Rozana Mihalache, Iulia Pană, Alina Purcaru, Andra Rotaru, Amelia Stănescu și Florina Zaharia. Sunt invitați 11 poeți: Romulus Bucur, Teodor Dună, Sorin Gherguț, Bogdan Ghiu, Florin Iaru, Claudiu Komartin, Luca Ștefan Ouatu, Ioan Matiuț, Bogdan O. Popescu, Adrian Suciu și Robert Șerban. Vor susține recitaluri câteva dintre cele mai importante și mai autentice nume ale blues-ului și jazz-ului contemporan românesc: Maria Răducanu, Nadia Trohin, Cătălina Beța, Mircea Tiberian și Mike Godoroja & Blue Spirit. Amfitrionii Maratonului sunt Dan Mircea Cipariu și Ioan Cristescu. Art director: Mihai Zgondoiu. Producător: Anamaria Spătaru. Organizatorii Maratonului de Poezie și Jazz sunt Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române din București și asociația Euro CulturArt. Coproducător: Radio România Cultural. Proiect cofinanțat de AFCN (Administrația Fondului Cultural Național).
Revista Observator cultural și AgențiadeCarte.ro sunt partenerii media ai evenimentului.
Eveniment cinstit de COTNARI!
„Condițiile speciale de prevenire a COVID 19 ne pun în situația de a oferi publicului interesat de Maratonul de Poezie și Jazz doar transmisiunea în direct pe Radio România Cultural, luni, 31 august 2020, între orele 16.00-19.00, și transmisiunea online a evenimentului. Vă mulțumesc pentru înțelegere.”, a declarat Dan Mircea Cipariu.
Continuăm seria de interviuri a Maratonului de Poezie și Jazz cu artistul Mircea Tiberian:
În urmă cu 12 ani se lansa Maratonul de Poezie și Jazz. De-a lungul timpului, s-au succedat poeți și muzicieni contemporani, iar evenimentul a căpătat amploare. Care sunt primele imagini la care te gândești acum atunci când spui Maratonul de Poezie și Jazz?
Îmi aduc aminte de vremurile când Maratonul se desfășura târziu în noapte, iar generația mea era mult mai prezentă în program. Risc, dacă nu cumva acest fapt s-a și întâmplat, să devin decanul de vârstă al Maratonului.
De la ediție la ediție, acest eveniment a adus pe scenă poeți și muzicieni într-un format care atrage un public divers, atât pe cel prezent la fața locului, cât și pe cel care ascultă transmisiunea live, la Radio România Cultural. Crezi că acest format de spectacol va influența modul în care vor fi gândite alte evenimente, în spațiul real sau virtual, în viitor?
Cu siguranță formatul gigant e greu de pus în scenă și luat ca model pentru alte manifestări din aria interferențelor poetico-muzicale. Dar, printre atâtea producții socio-media, cele mai multe cu aer de șușă, e important să existe și câteva manifestări cu potențial creativ și nivel cultural decent.
Ai creat în aceste luni în care distanțarea socială a trebuit să fie adoptată de noi toți? Unii dintre participanții la Maraton au trăit și timpuri cu alte restricții, alții acum s-au confruntat pentru prima dată cu îngrădiri ale libertății.
Jazzul, în varianta sa adevărată, e creație colectivă în fața publicului. Aceasta e modalitatea lui specifică de manifestare. Toate filmările, mix-urile, transmisiile mai mult sau mai puțin în timp real pot fi documente, dar nu reprezintă esența acestei arte. Sunt stand-up-uri care s-au mai văzut, meciuri unde cunoști rezultatul. Asta pentru că importanța jazzului nu constă în forma lui ci în fenomen ca atare, în desfășurarea lui. Așa că noi muzicienii de jazz, în izolare și non-acțiune, putem avea amintiri, intuiții, proiecte, dar nu aventuri muzicale.
Uneori, actul artistic se află în centrul vieții, iar alteori nu mai poate ocupa acest loc. Ai trăit perioade mai bizare decât cele de acum?
Am trăit perioade mai bizare, la bunul plac al dictatorului și al sistemului, dar atunci avusesem timp să ne obișnuim cu situația. Acum pandemia ne-a luat prin surprindere. Totuși, perioada cea mai bogată în bizarerii rămâne, zic eu, cea de la începutul anilor ’90.
Cum refaci relația izolare/alienare – act de creație– spațiu exterior?
Asta-i o întrebare bună pentru poeți. Compozitorul e complet izolat începând de la sfârșitul sec. XIX. Performerul nu are rațiune de a exista fără public. Jazzul e undeva pe la mijloc, adică în izolare poți face antrenamente fără meciuri. Personal, am compus câte ceva, am cântat, filmat și postat. Ecourile au fost pozitive. Demersul rămâne, totuși, frustrant. Lasă că acasă nu am pian acustic, iar înainte mergeam zilnic la Conservator, ceea ce în perioada de izolare nu a mai fost posibil. Keyboard-ul pe post de pian e ridicol din multe puncte de vedere…
Un loc – imaginar ori real – unde-ți dorești să poți crea sau recrea în curând ar fi…
Mi-ar plăcea să locuiesc într-un mini Berlin pe malul unui mare lac din Alpi. Casa ar trebui să fie la marginea pădurii și cârciuma cu prieteni foarte aproape.
_
Mircea Tiberian (pian, compoziții) este compozitor şi pianist de jazz cu o vastă activitate concertistică ce se întinde pe patru decenii şi include peste 20 de albume discografice apărute sub nume propriu, cele mai recente fiind Pale Dot (Fever Records), Raphael şi Both sizes of the river (Societatea de concerte Bistriţa). Experienţa artistului s-a extins şi spre aria pedagogiei, fiind actualmente profesor la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, fondatorul şi coordonatorul secţiei de Compoziţie Jazz / Muzică Pop. Pe lângă volume de specialitate precum „Tehnica Improvizaţiei în muzica de jazz”, Mircea Tiberian a scris şi cărţi ce tratează fenomenul muzical în general: „Notes on music and music notes”, „Cartea de Muzică”, „Jazz Inside out” şi „Sunetul de referinţă”, cea mai recentă fiind „Domeniul muzical – o lume cu patru dimensiuni”. Mircea Tiberian este unul dintre cei mai cunoscuți jazzmeni români ai ultimelor decenii, pianist, utilizator şi de claviaturi electronice, compozitor şi profesor de jazz, autor de cărţi de specialitate. S-a născut la Cluj, în 1955. Şi-a petrecut copilăria şi adolescenţa la Sibiu, iar în 1975 s-a mutat la Bucureşti. În 1980, a absolvit Conservatorul bucureştean. A cântat, printre alţii, alături de Larry Coryell, Tomasz Stanko, Herb Robertson, Ed Shuller, Nicholas Simion, Adam Pieronczyk, Maurice de Martin, Theo Jorgensmann,Johnny Răducanu, Aura Urziceanu, Dan Mândrilă, Anca Parghel. Printre premiile obţinute de el se numără: Muzicianul Român al Anului (1987); Premiul Uniunii Compozitorilor pentru compoziţie de jazz (1990, 1996, 2000); Premiul pentru Întreaga Activitate Artistică (Asociaţia de Jazz Napocensis, 2001). Discografia sa cuprinde: Magic Bird, Never Ending Story, Working Underground, Alone in Heaven, Hotel of Three Beginnings, Back To My Angel, Eleven, Viaţa lumii şi Trei lumini. Acestora li se mai adaugă patru discuri împreună cu grupul ‘Interzone’, al cărui co-leader este, alături de Maurice de Martin.
